Circulara PF Lucian referitoare la orele de religie din școli

Iubiți Confrați întru Preoție!
Iubiți Frați și Surori în Cristos!

Europa zilelor noastre se confruntă cu o criză acută a valorilor, însă lucrarea lui Cristos în Biserica este și astăzi izvor  de speranță și de încredere pentru lumea în care trăim. În acest proces complex și, totodată, tainic, care este educația tinerilor, Biserica nu face decât să pună în practică ceea ce Dumnezeiescul Ei Întemeietor i-a cerut: Mergând, învățați toate neamurile (Mt 28, 19). Biserica suplinește, însă nu poate să substituie educația pe care cuvine-se a o oferi familia tinerelor vlăstare, și, totodată, în acest proces educativ colaborează cu autoritatea civilă, cu care împreună năzuiește pentru desăvârșirea binelui comun.

În felul acesta, considerăm că Statul are datoria, în virtutea libertății religioase pe care fiecare cetățean o are, să creeze și să garanteze condițiile propice pentru ca cetățenilor români care nutresc o anumită convingere religioasă să poată să li se asigure o adecvată educație, în coerență cu propriile convingeri de conștiință.

Conform noii Legi privind Educația Națională, începând cu anul școlar 2015-2016 acest lucru va fi posibil doar dacă părinții sau întreținătorii legali vor solicita în scris conducerii școlii ora de religie pentru copilul lor. Pentru viitorul anul școlar 2015-2016 solicitările pentru ora de religie pot fi depuse la direcțiunea școlilor doar pana la 06 martie 2015. De aceea rugăm cu insistență ca toți părinții sau întreținătorii legali să respecte această cerință a Statului Român și să depună în timp util solicitarea pentru ora de religie. În caz contrar copiii noștri nu vor mai primi educație religioasă în școală.

Preaonorați și Preacucernici confrați în Preoție!

Considerăm că libertatea de religie trebuie percepută ca o posibilitate de a lua decizii în lumina adevărului. Prin urmare, Va îndemn pe fiecare să faceți cunoscută credincioșilor noștri situația în care ne aflăm și să le explicați clar această problemă. Totodată, în discuțiile private pe care le aveți, informați-i cât mai bine pe credincioși asupra acestor aspecte și a riscurilor care le presupun.

Cerând bunului Dumnezeu, prin mijlocirea Maicii Preacurate, darul înțelepciunii peste toți tinerii și peste toate familiile creștine pentru a răspunde cu încredere și umilinţă la provocările lumii de astăzi, rămânem uniți în rugăciune și în comuniune de slujire.

Cu arhierească binecuvântare,

               
+ Lucian  Cardinal  Mureșan

Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma
Arhiepiscop și Mitropolit de Alba-Iulia și Făgăraș

Blaj, 28 februarie 2015

Sursa:bru.ro

Numeroase personalităţi ale vieţii publice susţin ora de religie

Părinţii din întreaga ţară s-au solidarizat, în ultimele zile, într-un efort fără precedent în istoria noastră postdecembristă, pentru a apăra dreptul propriilor copii de a cunoaşte, într-o formă structurată şi adaptată principiilor didactice, credinţa în care au fost botezaţi. În ajutorul părinţilor au venit cu mult entuziasm numeroase personalităţi ale vieţii publice, care apreciază ora de religie ca pe un bun spiritual inalienabil al poporului român sau ca pe o şansă a tinerei generaţii de a cunoaşte şi asimila valori fundamentale ca iubirea, bunătatea, mila, dreptatea. Vă prezentăm în continuare mărturiile şi mesajele câtorva dintre numele îndrăgite din lumea culturală, artistică, mediatică şi chiar sportivă.

„Religia «instigă» la bunătate“

Daniel Buzdugan - actor, prezentator TV, realizator de programe radio: „Sunt pentru predarea religiei în şcoală! Religia înseamnă iubire, adevăr, bunătate! Este doar o oră pe săptămână printre alte zeci de ore petrecute pe tentantele calculatoare, smartphone-uri sau tablete! Religia ne învaţă că nu despre Cola este vorba în perioada Crăciunului. Copilul învaţă de mic despre Dumnezeu, ceea ce îi va da o stare de siguranţă şi de speranţă. Dumnezeu este Lumina şi Adevărul şi viitorul adult va şti că cineva acolo sus îl iubeşte şi îl protejează, în ciuda tuturor lucrurilor neplăcute pe care le îndură. Copilul va creşte cu frică de Dumnezeu şi asta nu-i deloc rău, pentru că astfel viitorul adult va fi mai cumpătat şi mai atent la toate acţiunile pe care le va întreprinde. Religia ne învaţă că viaţa noastră nu se sfârşeşte aici pe pământ, aşa cum s-a demonstrat şi ştiinţific. Religia face parte din structura şi cultura noastră naţională. Religia îl va învăţa pe viitorul adult să nu intre în depresie, să nu se sinucidă, să nu o ia pe căi greşite, să respingă avortul şi să întindă o mână de ajutor aproapelui său. Religia «instigă» la bunătate şi te face să te gândeşti de două ori înainte să comiţi o nedreptate sau o răutate. Înscrieţi-vă copilul la ora de religie până pe 6 martie!“

„Şcoala, Familia şi Biserica trebuie să lucreze corect şi complet în a face ca ora de religie să rămână acolo unde trebuie să fie“

Liana Stanciu - prezentatoare de radio şi televiziune: „Eu am acest regret că nu am timp suficient să petrec cu copilul meu. În această situaţie, eu, ca mamă, deleg Şcoala să facă ce nu pot face eu, adică să întregească nivelul de educaţie şi învăţătură al copilului meu. Am încredere în Şcoală! Am încredere în Biserică! Şcoala, Familia şi Biserica formează un triunghi important şi cred că aceste trei instituţii trebuie să lucreze corect şi complet în a face ca ora de religie să rămână acolo unde trebuie să fie“. „Eu cred că mama face tot ce-i mai bun pentru copilul ei! Eu cred că Şcoala transmite mai mult decât informaţii. Eu cred în puterea sufletului! Semnează acum pentru ora de religie!“

„Eu am crescut cu ora de religie şi consider că a născut nişte valori în mine“

Ştefan Mihalache (Connect-R) – artist muzical: „Sfatul meu, ca părinte, este să cereţi pentru copiii voştri ora de religie! Cred că nu ne putem lipsi copiii de cel mai frumos model care a existat în această lume: Domnul Iisus Hristos. Cred că nu ne putem lipsi de Dumnezeu. Eu am crescut cu ora de religie şi consider că a născut nişte valori în mine. Cum să nu lupt pentru adevăr? Eu cred că toleranţa stă în puterea iubirii“.

„Credinţa ortodoxă pentru poporul român este ca limba română“

Dan Puric - actor şi scriitor: „Poporul român, limba română şi creştinismul, toate trei sunt concrescute. În clipa în care ai scos unul dintre aceste elemente, ai mutilat esenţa poporului român. Credinţa ortodoxă pentru poporul român este ca limba română: nu este nici facultativă, nici obligatorie, ci doar este! În clipa în care cineva vrea să se elimine credinţa ortodoxă din humusul acesta sufletesc, acest lucru poate fi considerat un atentat asupra fiinţei noastre. De aceea, actul mărturisirii astăzi este un act de igienă şi de sănătate. Şi cum adevărul astăzi este egal cu sănătatea noastră sufletească, cum oare nu voi mărturisi adevărul?! Sunt obligat pentru propria mea sănătate şi pentru sănătatea neamului românesc să mărturisesc“. „A vedea frumosul din România depinde de frumosul din noi şi ca să vedem frumosul trebuie să avem starea îndrăgostiţilor. A te reîndrăgosti de propria ta ţară înseamnă a crede în Dumnezeu, iar fundamentul credinţei este iubirea. Copilul iubirii este frumosul. Într-o lume care se urâţeşte în fiecare zi cu o viteză fantastică, nu putem vorbi de înfrumuseţare, ci de ochiul care vede frumosul până şi în acest dezastru.“

„Aceste performanţe nu le puteam realiza fără ajutorul lui Dumnezeu!“

Elisabeta Lipă, campioană mondială la canotaj: „Nu mai ţin minte numărul medaliilor câştigate în carieră, dar ştiu foarte bine că fiecare victorie a fost o mândrie pentru părinţii şi bunicii mei, pentru satul, ţara şi tradiţiile în care m-am născut. Prin aceste performanţe am descoperit lumea şi prin ele sunt apreciate în întreaga lume, dar sigur aceste performanţe nu le puteam realiza fără ajutorul lui Dumnezeu!“

Poezia lui Daniel Buzdugan pentru ora de religie

„Vă invit să încercăm,
Ca părinţi, chiar dacă-i greu,
Pe cei mici să-i îndrumăm
Să mai creadă-n Dumnezeu.

Chiar aşa, vreţi ca nici unul
Să nu-şi mai aduc-aminte
Cum că Paştele, Crăciunul
Sunt zile atât de sfinte?

Religia-i „cumpătare“,
Le dă celor mici un trai,
Cu lumină şi răbdare,
Visul de-a ajunge-n Rai.

Lăsaţi-i la Cele Sfinte,
Nu-i nimic curat pe lume
Ca micuţii ce-nainte
De somn spun o rugăciune.

Cei mici, de n-ar fi credinţa
Ar avea inima goală.
Buzdu din toată fiinţa
E pentru religie în şcoală!“

(Pagină realizată de Gheorghe-Cristian Popa în colaborare cu Televiziunea TRINITAS a Patriarhiei Române)

Sursa

Libertatea prezinta : Bucurii duhovnicesti. Din 27 februarie 2015

colectie de carti : “bucurii duhovnicesti”.

Pret carte : 9.99 lei.

Au fost anuntat urmatoarele patru carti :

• 205 retete de post de Mihai Basoiu – 27 februarie 2015
• Sfantul Efrem cel nou – 6 martie 2015
• Parintele Arsenie Boca – 13 martie 2015
• Preparate de post – 20 martie 2015

Este o colectie prezentata de ziarul Libertatea, se va gasi separat de ziar la chioscurile de ziare.

Sursa

Postul dorit de Isus: ruperea lanțurilor păcatului

În special în timpul Postului Mare, creștinii sunt chemați să trăiască iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele în mod coerent, după cum a evidențiat Papa Francisc în omilia Sfintei Liturghii celebrată vineri, 20 februarie, în cursul dimineții, în capela Casei Sfânta Marta din Vatican.

 

Papa Francisc a atras atenția asupra comportamentelor incorecte, precum cel al întreprinzătorilor care, pe de o parte, oferă Bisericii un cec cu o sumă de bani însă, pe de altă parte, sunt nedreptățiți cu angajații lor.

 

Inspirându-se din prima lectură, luată din cartea Profetului Isaia, capitolul 58, Papa a evidențiat necesitate de a deosebi între formal și real, observând că, pentru Domnul, a posti nu înseamnă abținerea de la mâncăruri dacă, în ziua când se postește, există preocupare pentru afaceri, oprimându-se muncitorii, între certuri și dispute. Isus condamna comportamentul fariseilor tocmai pentru că respectau foarte multe reguli exterioare, dar fără a avea în inimă spiritul de adevăr.

 

Unitatea dintre iubirea de Dumnezeu și iubirea de aproapele

 

Postul dorit de Isus constă în ruperea lanțurilor păcatului, ce eliberează de opresiunea celui rău, fiind făcătoare de dreptate: a spus Pontiful, subliniind că postul cel adevărat nu este doar respectarea unor reguli exterioare, Postul adevărat venind din inimă.

 

"În tablele legii se află legea iubirii față de Dumnezeu și legea iubirii față de aproapele, legi care merg împreună, neputând fi separate între ele. Nu se poate spune: 'eu respect bine primele trei porunci, dar pe celelalte așa și așa'. Nu, poruncile sunt în interdependență, se leagă și se condiționează între ele reciproc. Sunt unite: iubirea de Dumnezeu și iubirea de aproapele reprezintă un element unic și, dacă cineva dorește să facă penitență reală și nu formală, atunci trebuie să o facă față de Dumnezeu și față de aproapele."

 

Păcat grav folosirea lui Dumnezeu pentru acoperirea nedreptăților

 

Se poate avea multă credință dar, după cum a spus Apostolul Iacob, fără fapte credința rămâne moartă, este inutilă. Astfel, cineva care merge la Biserică în fiecare duminică și se împărtășește poate fi întrebat: 'În ce relație ești cu proprii angajați? Îi plătești la negru? Le dai salariul care li se cuvine? Le plătești contribuția pentru fondul de pensie, pentru asigurările de sănătate?'

 

"Oare câți nu sunt bărbații și femeile care au credință dar care divid tablele legii: 'Da, eu fac asta și asta'. [Dacă întrebi]  'Dai de pomană? ' unii răspund: 'Da, da, trimit un cec la Biserică' însă trebuie văzut dacă, în afară de trimiterea unui cec, acea persoană este la fel de dreaptă și de generoasă cu angajații la locul de muncă și, la fel, dacă este în bune relații cu membrii Bisericii domestice, cu propria familie."

 

Pontiful a explicat că profetul Isaia a voit să ne facă să înțelegem că nu este un bun creștin cel care nu se comportă în mod just cu persoanele care depind de el. Și nu este un bun creștin, a adăugat, "cel care nu renunță la ceva ce-i aparține pentru a-l da cuiva care are nevoie". Calea Postului Mare – a spus Papa – este aceasta, este dublă, față de Dumnezeu și față de aproapele, fiind căi reale nu doar formale. Este lipsită de valoare Postirea vinerea și mici gesturi dacă, pe de altă parte, se alimentează egoismul, prin exploatarea aproapelui și prin ignorarea săracilor.

 

Papa a dat ca exemplu  numeroasele persoane care trăiesc în condiții de mare dificultate, spunând că Postul Mare este necesar pentru a ne gândi la ele, propunând o serie de întrebări adresate propriei conștiințe: 'Ce faci pentru aceste persoane? Cum va fi timpul tău de Post? Este loc în inima ta pentru cei care au greșit, care nu au respectat poruncile?

 

Referitor la această ultimă întrebare, Pontiful ne îndemnă la rugăciune pentru ca ei să reușească, cu ajutorul lui Dumnezeu, să-și schimbe viața, insistând asupra faptului că respectarea unor reguli exterioare trebuie să fie însoțită de o profundă reînnoire spirituală.

Sursa:ro.radiovaticana.va

Singurul capital credibil. În căutarea semnificaţiei căsătoriei creştine

De Card. Kurt Koch

Publicăm fragmente din conferinţa despre sinod pe care cardinalul preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor a ţinut-o în zilele trecute la Battipaglia.

Semnificaţia căsătoriei şi familiei conform creaţiei transpare în manieră foarte clară în faptul că realitatea matrimonială a fost ridicată, în credinţa creştină, la rangul de sacrament şi de aceea este caracterizată de fidelitate şi de indisolubilitate. Această viziune de credinţă, la care se referă Conciliul al II-lea din Vatican cu conceptul cheie de "iubire creştină", este expus astăzi la o eroziune deosebită, care este mărturisită de un număr de despărţiri mai mare decât media şi care face necesară aprofundarea motivelor crizei actuale a căsătoriei şi a familiei.

Cea mai profundă problemă trebuie văzută în incapacitatea generalizată şi crescândă a persoanelor de a lua decizii obligatorii şi definitive. Conform acestei mentalităţi moderne, pe care Papa Francisc o cheamă pe nume în manieră clară cu termenul de "cultură a provizoriului", deciziile definitive şi fidelitatea nu mai sunt numărate printre valorile primare, deoarece oamenii au devenit mai nestatornici în relaţiile lor şi, în acelaşi timp, mai doritori de relaţii. Se pare că astăzi oamenii nu mai pornesc de la voinţa a ceva definitiv; se întâmplă mai degrabă contrariul, adică să se prevadă deja de la plecare eventualitatea unui eşec. Credinţa creştină este în schimb convinsă că acela care rămâne fidel faţă de "da"-ul rostit unei alte fiinţe umane, nu se va cristaliza, ci va învăţa în manieră tot mai profundă să se deschidă al acel "tu" şi, făcând asta, să ajungă la propria libertate.

În faţa fenomenului amintit mai sus, Biserica trebuie să înfrunte provocarea pastorală a modului de a merge în întâmpinarea atâtor creştini divorţaţi şi recăsătoriţi. În faţa acestei probleme, percepţia publică referitoare la sinodul episcopilor s-a concentrat asupra chestiunii de a şti dacă şi în ce condiţii aceşti creştini pot şi trebuie să fie admişi la sacramente. Personal, sunt convins că se pot găsi răspunsuri credibile şi utile la această chestiune spinoasă, numai dacă există curajul de a numi cu numele lor problemele care sunt la baza sa. Reflectând în această privinţă, se ajunge oricum la concluzia că pastoraţia căsătoriei astăzi trebuie să se concentreze cu atenţie asupra unei bune pregătiri la căsătorie, asupra unui catecumenat matrimonial ca echivalent al vechiului timp de logodnă.

În viziunea creştină, iubirea conjugală dintre bărbat şi femeie nu se poate limita la ea însăşi şi să se învârtă exclusiv în jurul ei, ci trebuie să iasă din ea însăşi prin copii şi pentru copii; numai prin copil căsătoria devine familie. Aşadar, iubirea dintre bărbat şi femeie şi transmiterea vieţii umane sunt indisolubile. Cu copiii, părinţilor le este încredinţată responsabilitatea viitorului, aşa încât viitorul omenirii trece în manieră fundamentală prin familie. Aşa cum spune cardinalul Walter Kasper, de fapt, "fără familie, niciun viitor, ci o îmbătrânire a societăţii; un risc în faţa căruia se află actualmente societăţile occidentale".

Acest proces are loc pentru că persoanele, mai ales în Europa, aproape că nu mai vor să aibă copii. Motivul cel mai profund la baza faptului că, astăzi, mulţi nu vor să mai rişte să aducă pe lume copii este că, pentru ei, viitorul a devenit aşa de nesigur încât îi induce să se întrebe, cu preocupare, cum este posibil să se expună o viaţă nouă la un viitor perceput ca necunoscut. De fapt, oamenii pot să transmită viaţa umană cu responsabilitate, numai dacă nu transmit numai viaţa biologică, ci o transmit şi mai ales într-un sens deplin, adică într-un sens care rezistă în faţa crizei vieţii şi poartă în sine o speranţă care se revelează mai puternică decât orice nesiguranţă a viitorului. Oamenii transmit viaţa şi o încredinţează unui viitor încă necunoscut, numai dacă pătrund în misterul vieţii în mod nou şi recunosc faptul că singurul capital credibil pentru viitor este omul însuşi.

În faptul de a-i considera pe copiii proprii ca binele cel mai preţios al familiei, părinţii creştini lansează un semnal profetic contrar scăderii naşterilor, care este tot mai răspândită în societăţile europene şi care trebuie considerată ca o "iarnă demografică" şi ca semnul unei lipse de încredere în viaţă şi de speranţă în viitor.

Aşadar apare evident că a ne întreba cu privire la familie echivalează cu a ne întreba cu privire la omul însuşi, şi că repunerea actuală în discuţie a instituţiei familiei reprezintă şi un atac la adresa conceptului creştin de persoană umană, aşa cum a diagnosticat pe bună dreptate deja în anii optzeci cardinalul de atunci Joseph Ratzinger, declarând: "Lupta cu privire la om este dusă astăzi, în măsură amplă, ca luptă pro sau împotriva familiei". Sau, aşa cum a subliniat Papa Francisc în timpul recentei sale vizite în Filipine: "Orice ameninţare la adresa familiei este o ameninţare la adresa societăţii însăşi". Tocmai modul în care se percepe familia revelează modul în care omul se percepe pe sine însuşi în societatea contemporană.

Cu familia, miza este mare pentru om şi pentru societate. Sinodul episcopilor din toamnă va trebui să înfrunte două provocări importante pe care le va putea prelua numai dacă va proclama Evanghelia căsătoriei şi a familiei, ca vestea bună că fidelitatea conjugală dintre două persoane, precum şi îngrijirea reciprocă în iubire şi transmiterea vieţii care rezultă, nu constituie o ameninţare sau o limită pentru libertatea umană, ci realizarea sa cea mai autentică. Dacă cea mai înaltă posibilitate a libertăţii umane constă în capacitatea de a face alegeri definitive, atunci va reuşi să fie liber numai acela care va şti să fie şi fidel şi va putea să fie cu adevărat fidel numai cel care este liber. De fapt, fidelitatea este preţul care costă libertatea şi libertatea este premiul pe care-l câştigă fidelitatea.

(După L`Osservatore Romano, 26 februarie 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Sursa:ercis.ro

Arta de a celebra corect Sfânta Liturghie

În acest an, tema tradiționalei întâlniri a Papei cu clerul diecezei de Roma este "ars celebrandi", arta de a celebra corect Sfânta Liturghie, cu accentul îndeosebi pe omilia din cadrul celebrărilor euharistice. În cadrul întâlnirii, cardinalul Agostino Vallini, Vicar General al Diecezei de Roma, i-a adresat Papei un cuvânt de salut.

Întâlnirea anuală a clerului din dieceza de Roma cu propriul Episcop  a avut loc în Aula Paul al VI-lea, în cursul dimineții de joi, 19 februarie, în ziua imediat următoare Miercurii Cenușii, ce a marcat începutul Postului Mare. Pontiful a ținut un discurs, răspunzând ulterior unor întrebări puse de preoți.

Tema întâlnirii din acest an a fost sugerată de Consiliul prefecților din cadrul diecezei de Roma, fiind o temă pe care Papa Francisc a tratat-o în Exortația Apostolică "Evangelii gaudium". În vederea pregătirii pentru întâlnirea cu Papa, prelaților diecezei li s-a distribuit o intervenție pe această temă susținută de Pontif în cadrul unei reuniuni la Congregația pentru Cultul Divin, în 2005, când era cardinal.

În discursul din 2005, cardinalul Bergoglio sublinia necesitatea ca preotul să fie primul care să pătrundă sensul misterului celebrării pentru a-l comunica mai apoi comunității creștine, astfel încât să-i dea posibilitatea de a se conforma cu acest mister. Însă, pentru aceasta este necesară o credință vie, alimentată, și un spirit de rugăciune stăruitor", însoțite de spiritul umil dar incisiv al celor chemați să păstorească, încât poporul de credincioși să aibă percepția "unui om care celebrează cu profund spirit de rugăciune, înveșmântat fiind cu Isus.

Omilia să fie o adresare inimii: astfel își sfătuiește clerul Episcopul Romei, întrucât – așa cum evidenția în intervenția din 2005, la reuniunea din cadrul Congregației pentru Cultul Divin – celebrarea Euharistiei nu este "un act de caritate", ci un "act de dreptate" pe care păstorul îl face poporului său. În consecință, omilia nu trebuie să fie "o simplă lectură, o predicare, o vestire, ci mai ales un mod sincer de rugăciune", o "vorbire către inimă".

În intervenția din 2005, pusă la dispoziția prelaților ca bază pentru discuțiile din cadrul întâlnirii Papei cu clerul, de joi, 19 februarie, se sugerează preoților evitarea unor comportamente precum "gesturile rigide care par să ignore prezența poporului", sau excesele caracteristice tipologiei omului de spectacol care investește energie în forme superficiale de animare a celor prezenți. De asemenea, sfătuiește evitarea acelui tip de atitudine, ce s-ar putea defini "sindromul Marta", caracteristică celebranților care sunt într-atât de ocupați încât nu au timp pentru o Liturghie demnă, celebrată în timpii necesari.

Sursa:ro.radiovaticana.va