„Încotro alergi?" – itinerariu spiritual pentru Postul Mare, Sărbătoarea Învierii și Săptămâna Luminată 2016

ASTRU Cluj – așa cum a făcut și în anii precedenți – a pregătit pentru perioada Postului Mare și a Sărbătorii Învierii Domnului un itinerariu spiritual adresat tinerilor și nu numai, pentru a-i ajuta să se apropie de Cuvântul lui Dumnezeu, pregătindu-se astfel pentru marea sărbătoare a Învierii Domnului.

„Încotro alergi?” – este un itinerariu spiritual prin care ne propunem să dăm un imbold tinerilor în a descoperi ce stă în spatele acțiunilor pe care le desfășoară zi de zi, mai ales în acest timp al postului. Ce îți propunem prin această publicație? În fiecare zi vei găsi următorul desfășurător: CITESC – Cuvântul lui Dumnezeu din Evanghelia zilei; MEDITEZ – Un scurt comentariu care mă ajută să transpun în viața de zi cu zi cuvântul Evangheliei; MĂ ROG – O rugăciune pentru dialogul personal cu Dumnezeu; ACȚIONEZ – Un gest care îți permite să pui în practică cuvântul lui Dumnezeu.

În prefața cărții, pr. Radu Tălpălariu, asistent spiritual al ASTRU Cluj, se adresează tinerilor astfel: «În acest post, ne propunem să vă ajutăm să dați un răspuns întrebării din titlul acestei broșuri, și anume „Încotro alergi?” În tumultul acestei vieți, de foarte multe ori ne lăsăm prinși de tot felul de probleme care par urgente și mai mult decât importante. Dar în acest iureș riscăm să uităm de lucrul cel mai important și anume relația noastră cu Dumnezeu. Într-adevăr problemele și preocupările care ne apasă ne cer multă energie și disponibilitate din partea noastră de a sacrifica multe din lucrurile și plăcerile normale ale acestei vieți. Dar, pentru noi creștinii, este important să încercăm să împlinim voința lui Dumnezeu, plecând mereu de la rugăciune și de la dorința de a fi plăcuți lui Dumnezeu.»

«Astăzi societatea ne oferă orice, dar mai ales orice mă îndepărtează de Dumnezeu și de valorile creștine. Din această cauză ne propunem ca, prin meditațiile din această broșură, cei care doresc să fie creștini autentici, să găsească răspunsul la întrebarea „Încotro alergi?”, adică la Dumnezeu, dar și modalitățile prin care putem face acest lucru, și anume a încerca să ne trăim credința și valorile, indiferent de greutățile pe care aceasta o presupune.»

Cartea de aproximativ o sută treizeci de pagini, apărută la Editura Emma, va fi difuzată prin parohii de ASTRU Cluj pentru a ajunge la cât mai mulți tineri. Cei care doresc această publicație se pot adresa ASTRU Cluj, prin email cluj@astru.ro, la telefon 0758677259 sau personal la birourile ASTRU Cluj din piața Cipariu. De asemenea poate fi găsită ca aplicație gratuită în Google Play.

via Cluj.ASTRU.ro

Sursa

Un nou album de la MATACHE!

Cum muzica nu are frontiere, nici imaginația componistică nu poate atinge orizonturi, iată că apare pe scena lumii muzicale un nou album semnat de Marius Matache ce se va lansa curând, fapt pentru care vă invităm să contribuiți fiecare, cum puteți și știți, la campania de crowdfunding. Mai multe detalii despre campanie găsiți aici: http://alchimie.mariusmatache.ro/

„Să ții posturile rânduite de sfânta Biserică!”. Precizări ale Bisericii Greco-Catolice

Credincioșii greco-catolici și ortodocși sunt în prima săptămână din Postul Mare, timp de pregătire pentru Sfintele Paști, care anul acesta sunt sărbătorite de creștinii orientali la 1 mai. Pentru a veni în întâmpinarea credincioșilor săi, cardinalul Lucian Mureșan a semnat în 2009 un decret elaborat de Comisia Sinodală Liturgică intitulat „Postul și Ajunul în Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică”. Documentul explică ce este postul, oferă câteva referințe istorice și arată tipurile de post prezente în Biserica Greco-Catolică.

Definind postul, decretul spune că acesta este „reţinerea totală sau parţială de la anumite alimente şi băuturi, pe un timp mai lung sau mai scurt, în scop religios-moral. Această abținere de la mâncăruri şi băuturi trebuie să fie însoţită de reţinerea de la gânduri, cuvinte şi fapte rele, ceea ce înseamnă că postul trupesc trebuie să fie însoţit de postul sufletesc”.

Oferind o perspectivă istorică a postului și amintind persoanele chemate să-l urmeze, documentul spune că „prin lege divină, toţi credincioşii sunt chemaţi la post şi penitenţă. Primele prescripţii privitoare la post le găsim în documentele primare ale Bisericii, în Didahe sau Învățătura apostolilor, care fixează obligativitatea postului săptămânal în zilele de miercuri şi vineri, înlocuind astfel postul iudaic din ziua de luni şi joi. În Biserica Universală, papa Paul al VI-lea decretează postul obligatoriu pentru cei ce au împlinit vârsta de paisprezece ani, iar ajunul pentru cei care au împlinit vârsta de douăzeci şi unu de ani. Sunt scutiţi de ajun persoanele care au mai mult de şaizeci de ani împliniţi”.

Revenind la Biserica Greco-Catolică din România, decretul semnat de întâistătătorul ei prevede trei tipuri de post: ajunul sau postul total, postul aspru sau xirofagia și postul comun sau obișnuit.

Ajunul sau postul total este abţinerea de la orice mâncare sau băutură, pe un timp determinat (în practică până după ora amiezii sau ora 15). Se mănâncă o singură dată în zi, fără carne, lapte şi ouă. Zilele prescrise pentru acest tip de post sunt: ajunul Bobotezei, Vinerea Mare, tăierea capului sfântului Ioan, înălţarea Sfintei Cruci și ajunul Crăciunului.

Postul aspru sau xirofagia este abţinerea de la carne, lapte şi ouă, consumându-se numai hrană uscată (pâine, fructe şi legume).

Postul comun sau obișnuit este postul în care se admite consumarea mâncărurilor gătite de post, excluzându-se carnea şi grăsimile de origine animală. În cadrul acestui tip de post este permisă consumarea peştelui, vinului, untdelemnului, ouălor şi produselor lactate.

În ceea ce privește Postul Mare decretul prevede ca în prima săptămână şi în Săptămâna Patimilor să se ţină post aspru, iar în restul zilelor din Postul Mare se ţine post comun. Cât privește persoanele dezlegate de la post, acestea sunt „copii până la vârsta de 14 ani, bolnavii şi bătrânii. Bolnavilor şi bătrânilor li se recomandă în zilele de ajun să ţină măcar postul comun”. De asemenea „cei care din binecuvântate pricini nu pot ţine ajunul şi postul prescris, pot cere dezlegare de la parohul sau confesorul propriu”.

(rv – I. Ursuleac)

Sursa:ro.radiovaticana.va

L`unità della Chiesa

Il Signore dice a Pietro: "Io ti dico: tu sei Pietro, e sopra qnesta pietra edificherò la mia Chiesa, e le porte dell`inferno non prevarranno contro di essa. Io ti darò le chiavi del regno dei cieli ciò che tu legherai sulla terra, sarà legato anche in cielo, e ciò che tu scioglierai sulla terra, sarà sciolto anche in cielo" (Mt 16,18s). Su uno solo egli edifica la Chiesa, quantunque a tutti gli apostoli, dopo la sua Risurrezione, abbia donato uguali poteri dicendo: "Come il Padre ha mandato me, cosí io mando voi. Ricevete lo Spirito Santo! A chi rimetterete i peccati, saranno rimessi, e a chi li riterrete, saranno ritenuti" (Gv 20,21-23). Tuttavia, per manifestare l`unità, costituí una cattedra sola, e dispose con la sua parola autoritativa che il principio di questa unità derivasse da uno solo. Quello che era Pietro, certo, lo erano anche gli altri apostoli: egualmente partecipi all`onore e al potere; ma l`esordio procede dall`unità, affinché la fede di Cristo si dimostri unica. E a quest`unica Chiesa di Cristo allude lo Spirito Santo nel Cantico dei Cantici quando, nella persona del Signore, dice: "Unica è la colomba mia, la perfetta mia, unica di sua madre, la prediletta della sua genitrice" (Ct 6,9). Chi non conserva quest`unità della Chiesa, crede forse di conservare la fede? Chi si oppone e resiste alla Chiesa, confida forse di essere nella Chiesa? Eppure è anche il beato apostolo Paolo che lo insegna, e svela il sacro mistero dell`unità dicendo: "Un solo corpo e un solo spirito, una sola speranza della vostra vocazione, un solo Signore, una sola fede, un solo battesimo, un solo Dio" (Ef 4,4-6).

         Quest`unità dobbiamo conservare salda e difendere soprattutto noi, vescovi, che nella Chiesa presidiamo, dimostrando cosí che lo stesso nostro episcopato è unico e indiviso. Nessuno inganni i fratelli con la menzogna, nessuno corrompa la loro fede nella verità con perfida prevaricazione! L`episcopato è unico, e i singoli ne possiedono ciascuno una parte, ma «in solido». Anche la Chiesa è unica, e si propaga in una moltitudine vastissima per la sua feconda prolificità, proprio come i raggi del sole sono molti, ma lo splendore è unico, i rami degli alberi sono molti, ma unico è il tronco saldamente attaccato alla radice, e come dalla sorgente unica defluiscono molti ruscelli e quantunque sembri che una numerosa copia di acqua largamente si diffonda tuttavia essa conserva alla sua origine l`unità. Dalla massa dei sole togli un raggio: l`unità della luce non ammette divisione; dall`albero stacca un ramo: il ramo non potrà piú germogliare; dalla fonte isola un ruscello: questo subito seccherà.

         Cosí, anche la Chiesa del Signore diffonde luce per tutta la terra, dappertutto fa giungere i suoi raggi; tuttavia unico è lo splendore che dappertutto essa diffonde, né si scinde l`unità del corpo. Estende i suoi rami frondosi per tutta la terra riversa in ogni direzione le sue acque in piena, ma unico è il principio unica è l`origine, unica è la madre ricca di frutti e feconda. Dal suo grembo nasciamo, dal suo latte siamo nutriti, dal suo Spirito siamo vivificati.

         (Cipriano di Cartagine, De Eccl. unitate, 4-5)

Ilustratii care te fac sa iti pui intrebari cu privire la realitatea inconjuratoare