miercuri, 10 mai 2017
„Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece.” - Cântarea Cântărilor 8:7
Părinţii mei au fost căsătoriţi timp de 55 de ani. Într-o dimineaţă, pe când cobora scările ca să pregăteacă micul dejun, mama a făcut infarct. Tatăl meu a prins-o, a ridicat-o cum a putut şi a urcat-o în maşină. Cu toată viteza, tot timpul în depăşire şi nerespectând regulile, a reuşit să o ducă la spital. Din nefericire, era prea târziu.
În timpul înmormântării, tatăl meu nu a scos niciun cuvânt, privirea lui părea pierdută. Aproape că nici nu a plâns. În acea noapte, toţi copiii am stat cu el. Într-o atmosferă de durere şi nostalgie, ne-am amintit câteva momente vesele din viaţa noastră de familie. La un moment dat, tatăl meu ne-a cerut să-l ducem la cimitir. Am încercat să-l convingem că era noapte şi nu puteam să facem asta. „Nu vă certaţi, vă rog, cu un om care tocmai a pierdut-o pe cea care i-a fost alături timp de 55 de ani...” A urmat un moment de linişte respectuoasă şi apoi am plecat la cimitir.
Ajunşi la mormânt, tatăl meu a mângâiat piatra, a plâns şi a început să ne spună: „Au fost 55 de ani frumoşi! Ştiţi? Nimeni nu poate vorbi despre iubirea adevărată dacă nu ştie ce înseamnă să petreci astfel viaţa cu o femeie... Amândoi am trecut prin momente de criză. Când mi-am schimbat serviciul, ne-am făcut bagajele, am vândut casa şi ne-am mutat în alt oraş. Am împărtăşit bucuria de a ne vedea copiii cu facultatea terminată; am plâns unul lângă altul la pierderea celor dragi, ne-am rugat împreună în saloanele de spital; ne-am avut alături la durere şi ne-am iertat greşelile unul altuia... Copii, acum ea s-a dus şi sunt mulţumit. Ştiţi de ce? Pentru că a plecat înaintea mea şi nu a trebuit să treacă prin agonia şi durerea de a mă îngropa, de a rămâne singură după plecarea mea. Sunt eu cel care trece prin aceasta şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu! O iubesc atât de mult încât n-aş fi dorit ca ea să sufere...”
Ricardo Martinez
marți, 9 mai 2017
„Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.” - Matei 5:14
Două pietricele trăiau între altele în albia unui râu. Se distingeau pentru că erau de un albastru intens. Când ieșea soarele, străluceau ca două bucățele de cer. Discutau în fiecare zi despre ce își doreau să ajungă.
Într-o zi, au fost adunate de un om. Un timp s-au sufocat în diverse cutii până când cineva le-a luat și le-a turtit pe un perete, plasându-le într-un lăcaș de ciment lipicios. Au plâns, au implorat, au insultat, au amenințat, dar două lovituri de ciocan le-au împins și mai mult în acel ciment.
De atunci s-au tot gândit cum să scape. S-au împrietenit cu un fir de apă, care, din când în când, curgea peste ele, și i-au spus: „Scurge-te pe sub noi și scoate-ne din peretele ăsta nenorocit!” Firicelul de apă le-a ascultat și, după câteva luni, cele două pietricele jucau puțin în locașul lor din perete.
Într-o zi, în sfârșit au căzut. De pe pământ, contemplau locul de unde căzuseră. Era un splendid mozaic format din mii de pietricele, reprezentând chipul lui Iisus Hristos. Dar în figura Lui era ceva ciudat... era orb... Pietricelele au înțeles în sfârșit.
În întunericul în care căzuseră, fără să observe, omul care făcea curățenie le-a măturat și le-a aruncat la gunoi.
Humberto Agudelo
luni, 24 aprilie 2017
Testamentul unui bunic pentru nepoții săi
Un bunic le-a lăsat nepoților săi o serie de sfaturi din experiența personală. Dar mesajul său poate fi o învățătură pentru mulți.
La sfatul fiicei sale, James Flanagan le-a scris o scrisoare nepoților pe care aceștia să o citească când vor ajunge la maturitate. Difuzată pe rețelele sociale după moartea autorului, scrisoarea a fost deja vizualizată de milioane de ori.
„Dragă Ryan, Conor, Brendan, Charlie și Mary Catherine,
Fiica mea Rachel, care dă dovadă de înțelepciune și atenție, a insistat să vă scriu câteva sfaturi, din experiența vieții mele. Am început să vă scriu de azi, 8 aprilie 2012, cu o zi înainte de a împlini 72 de ani.
Sunteți un dar minunat de la Dumnezeu, atât pentru noi cât și pentru lume. Amintiți-vă aceasta, mai ales în vremuri dificile.
Nu vă fie frică de nimeni și de nimic atunci când vine vorba de a vă trăi viața. Urmați-vă visele și speranțele, chiar dacă acestea par imposibil de atins pentru alții. Mulți oameni nu fac ceea ce-și doresc sau ce ar trebui să facă, de teama de a nu fi judecați. Evitați pesimiștii! Ce poate fi mai rău decât să te uiți în urmă și să spui: „aș fi făcut asta sau cealaltă.“ Asumați-vă riscul de a face greșeli.
Toți oamenii sunt la fel. Unii poartă haine frumoase, au diplome și titluri (pentru o vreme), au putere și își doresc ca voi să credeți că sunt deasupra altora. Nu-i credeți! Acești oameni au aceleași dubii, aceleași temeri și speranțe ca și voi. Mănâncă, beau și dorm ca voi. Întrebați-i asupra autorității lor, dar fiți atenți la modul în care o veți face.
Faceți-vă o listă cu ceea ce v-ar place să realizați: să călătoriți, să învățați o meserie, să stăpâniți o limbă, să cunoașteți pe cineva în mod special... Să faceți în așa fel încât lista să fie suficient de lungă și în fiecare an încercați să vă împliniți o parte din dorințe. Nu lăsați pe mâine ceea ce puteți face azi (sau luna viitoare, sau anul următor). Faceți în așa fel încât lucrurile să se întâmple. Cel mai bun moment pentru a începe un astfel de proiect este acum!
Fiți buni și-i ajutați pe apropiații voștri, în special pe cei mai fragili și pe copii. Fiecare persoană care se confruntă cu dificultăți și ar putea avea nevoie de ajutorul vostru.
Citiți cât mai multe cărți. Cărțile sunt o sursă incredibilă de plăcere, de înțelepciune și de inspirație. Nu au nevoie nici de baterii, nici de conexiune, vă pot însoți peste tot.
Fiți sinceri!
Călătoriți în mod constant, mai ales în tinerețe. Nu așteptați să aveți „suficienți bani“, nu așteptați să vină „momentul potrivit“, acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Faceți-vă pașaportul acum!
Alegeți-vă profesia în funcție de ceea ce vă place să faceți. Desigur, vor exista dificultăți, dar munca voastră trebuie să o faceți cu multă bucurie. Aveți grijă să nu vă alegeți profesia doar pentru bani, fiindcă acest lucru vă va paraliza sufletele.
Nu țipați. Acest lucru nu funcționează și te va răni și pe tine și pe cei din jurul tău. De fiecare dată când am țipat, a fost un eșec.
Respectați-vă întotdeauna promisiunile făcute copiilor. Nu spuneți „vom vedea“ când vreți să spuneți „nu“. Copiii așteaptă să li se spună adevărul.
Să nu spuneți niciodată cuiva că-l iubiți dacă nu este adevărat.
Trăiți în armonie cu natura: ieșiți în aer liber, plimbați-vă în păduri, în munți, la mare, în desert... Este important pentru sufletul vostru.
Îmbrățișați-i pe cei pe care îi iubiți. Spuneți-le cât de mult contează pentru voi, nu așteptați până când va fi prea târziu.
Fiți recunoscatori".
La sfatul fiicei sale, James Flanagan le-a scris o scrisoare nepoților pe care aceștia să o citească când vor ajunge la maturitate. Difuzată pe rețelele sociale după moartea autorului, scrisoarea a fost deja vizualizată de milioane de ori.
„Dragă Ryan, Conor, Brendan, Charlie și Mary Catherine,
Fiica mea Rachel, care dă dovadă de înțelepciune și atenție, a insistat să vă scriu câteva sfaturi, din experiența vieții mele. Am început să vă scriu de azi, 8 aprilie 2012, cu o zi înainte de a împlini 72 de ani.
Sunteți un dar minunat de la Dumnezeu, atât pentru noi cât și pentru lume. Amintiți-vă aceasta, mai ales în vremuri dificile.
Nu vă fie frică de nimeni și de nimic atunci când vine vorba de a vă trăi viața. Urmați-vă visele și speranțele, chiar dacă acestea par imposibil de atins pentru alții. Mulți oameni nu fac ceea ce-și doresc sau ce ar trebui să facă, de teama de a nu fi judecați. Evitați pesimiștii! Ce poate fi mai rău decât să te uiți în urmă și să spui: „aș fi făcut asta sau cealaltă.“ Asumați-vă riscul de a face greșeli.
Toți oamenii sunt la fel. Unii poartă haine frumoase, au diplome și titluri (pentru o vreme), au putere și își doresc ca voi să credeți că sunt deasupra altora. Nu-i credeți! Acești oameni au aceleași dubii, aceleași temeri și speranțe ca și voi. Mănâncă, beau și dorm ca voi. Întrebați-i asupra autorității lor, dar fiți atenți la modul în care o veți face.
Faceți-vă o listă cu ceea ce v-ar place să realizați: să călătoriți, să învățați o meserie, să stăpâniți o limbă, să cunoașteți pe cineva în mod special... Să faceți în așa fel încât lista să fie suficient de lungă și în fiecare an încercați să vă împliniți o parte din dorințe. Nu lăsați pe mâine ceea ce puteți face azi (sau luna viitoare, sau anul următor). Faceți în așa fel încât lucrurile să se întâmple. Cel mai bun moment pentru a începe un astfel de proiect este acum!
Fiți buni și-i ajutați pe apropiații voștri, în special pe cei mai fragili și pe copii. Fiecare persoană care se confruntă cu dificultăți și ar putea avea nevoie de ajutorul vostru.
Citiți cât mai multe cărți. Cărțile sunt o sursă incredibilă de plăcere, de înțelepciune și de inspirație. Nu au nevoie nici de baterii, nici de conexiune, vă pot însoți peste tot.
Fiți sinceri!
Călătoriți în mod constant, mai ales în tinerețe. Nu așteptați să aveți „suficienți bani“, nu așteptați să vină „momentul potrivit“, acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Faceți-vă pașaportul acum!
Alegeți-vă profesia în funcție de ceea ce vă place să faceți. Desigur, vor exista dificultăți, dar munca voastră trebuie să o faceți cu multă bucurie. Aveți grijă să nu vă alegeți profesia doar pentru bani, fiindcă acest lucru vă va paraliza sufletele.
Nu țipați. Acest lucru nu funcționează și te va răni și pe tine și pe cei din jurul tău. De fiecare dată când am țipat, a fost un eșec.
Respectați-vă întotdeauna promisiunile făcute copiilor. Nu spuneți „vom vedea“ când vreți să spuneți „nu“. Copiii așteaptă să li se spună adevărul.
Să nu spuneți niciodată cuiva că-l iubiți dacă nu este adevărat.
Trăiți în armonie cu natura: ieșiți în aer liber, plimbați-vă în păduri, în munți, la mare, în desert... Este important pentru sufletul vostru.
Îmbrățișați-i pe cei pe care îi iubiți. Spuneți-le cât de mult contează pentru voi, nu așteptați până când va fi prea târziu.
Fiți recunoscatori".
Traducere: ACC
Sursa:it.aleteia.org
duminică, 23 aprilie 2017
Patru motive pentru a recita Rozariul în fiecare zi: legătura cu Fatima
de Tom Hoopes
Acest an marchează cea de-a 100-a aniversare a aparițiilor de la Fatima. Mesajul de la Fatima despre „convertirea păcătoșilor” ajunge în mod providențial la un an după Anul Milostivirii.
Totodată, aș dori să subliniez și importanța celui de-al doilea mesaj de la Fatima: recitarea Rozariului în fiecare zi.
Familia mea recită Rozariul în fiecare zi, de când fiica mea, Cecilia, avea nouă ani. Eram redactor la National Catholic Register când mi-a spus: „Tată, la locul de muncă continui să spui cât de important este Rozariul. Noi acasă de ce nu îl recităm niciodată?”.
Din acel moment am început să-l recităm și suntem extrem de recunoscători. Iată patru motive pentru care ar trebui să o faceți și voi:
1. Rozariul zilnic oferă familiei vostre „o pauză de rugăciune” în fiecare zi. De-a lungul anilor, am descoperit că, atunci când recităm Rozariul suntem mai uniți și mai puternici ca familie.
De ce? Sfântul Ioan Paul al II-lea descrie motivul în Scrisoarea sa despre Rozariu: „Rugați-vă Rozariul pentru fii, și chiar mai mult împreună cu ei, educându-i de mici la acest moment de rugăciune zilnică. Reprezintă un ajutor spiritual care nu trebuie desconsiderat”.
Rozariul oferă o pauză familiei ocupate, reduce la tăcere zgomotul lumii, ne unește și ne face să ne concentrăm asupra lui Dumnezeu și nu asupra noastră. Într-o familie realizează minuni, atât la nivel psihologic, cât și afectiv. Dar, de asemenea, face mult mai mult.
2. Rozariul zilnic ne dăruiește o enormă putere spirituală în lupta noastră împotriva păcatului.
Este o lecție pe care o uităm tot timpul. În viața spirituală, puterea noastră nu este de ajuns. Ne putem gândi că suntem buni sau virtuoși, dar oricând o ispită neașteptată ne poate învinge.
Aceste lucruri ne sunt amintite de Catehism și de Constituția pastorală Gaudium et Spes. Omul trebuie să lupte pentru a face tot ceea ce este drept. Cu sacrificiul personal și cu ajutorul harului divin, reușește să ajungă la integritatea sa interioară.
Răspunsul Scripturii la această problemă este reprezentat de îndemnul repetat la rugăciune. Dacă ne dorim să avem o șansă în viața noastră creștină, avem nevoie de un timp regulat, sistematic și concentrat pentru a ne conecta la puterea spirituală a lui Isus Cristos, Domnul nostru și la Maria, Mama noastră.
3. Recitarea Rozariului reprezintă lucrul cel mai bun pe care putem să-l facem pentru Biserică în vremuri de încercări.
Papa Francisc a amintit că atunci când era Episcop în Argentina s-a alăturat unui grup care recita Rozariul cu Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea: „Mă rugam în mijlocul poporului lui Dumnezeu, din care făceam parte eu și toți cei care erau în acel loc, conduși de către Păstorul nostru... Am simțit că acel om, ales să conducă Biserica, reparcurgea un drum până la Mama sa din ceruri, un drum început încă din copilărie... Am înțeles prezența Mariei în viața Papei. Din acel moment recit în fiecare zi misterele Rozariului”.
4. Recitarea Rozariului va schimba lumea
La Fatima, Fecioara Maria a spus-o în mod expres: „Rugați-vă Rozariul în fiecare zi pentru a aduce pace în lume”.
Dedicarea familiei mele la Rozariul zilnic a crescut după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, când Papa Ioan Paul al II-lea a cerut Rozarii zilnice pentru pace.
Recitarea Rozariului nu este un lucru ușor, iar de multe ori recitarea lui devine mecanică sau din obligație. Chiar și așa are valoare. Pentru noi și pentru întreaga lume. În fiecare zi.
Traducere: Liviu Ursu
sâmbătă, 22 aprilie 2017
Incredibila poveste a Papei care a cerut ajutor din Purgator
Papa Inocențiu al III-lea a fost unul dintre cei mai influenți papi din istorie. Pontificatul său a durat 18 ani (1198-1216). El a fost acela care i-a acordat Sfântului Francisc de Assisi și micului său grup de adepți, permisiunea de a fonda Ordinul Fraților Minori. De asemenea, el a fost acela care a convocat Conciliul al IV-lea din Lateran (1215), în care a fost definită la nivel dogmatic doctrina transsubstanțierii.
A făcut mari eforturi pentru a combate ereziile și pentru a respinge invazia hoardelor musulmane în Europa. Energia sa se datora în mare parte vârstei neobișnuite la care a fost ales papă: avea doar 37 de ani.
După 18 de ani de pontificat, muri subit. Imediat după moarte, i-a apărut Sfintei Lutgarda de Aywieres, în Belgia. Sfânta Lutgarda este considerată una dintre marile mistice ale secolului al XIII-lea, și cunoscută pentru miracole care au avut loc prin mijlocirea sa, viziuni și un extraordinar talent pentru predare.
Când Papa Inocențiu i-a apărut, i-a mulțumit pentru rugăciunile oferite în timpul vieții sale, explicându-i totodată și faptul că nu a ajuns direct în cer. Se afla în Purgator pentru a se curăți de trei lipsuri precise pe care le-a săvârșit în viață.
Conform doctrinei catolice, atunci când un creștin moare și nu are nicio pedeapsă de ispășit pentru păcatele sale, poate ajunge direct în cer. Mulți însă, vor trece înainte prin Purgator, pentru a se curăța și pentru a putea ajunge fără nicio pată în fața lui Dumnezeu.
Papa Inocențiu i-a cerut Sfintei Lutgarda să se roage pentru el, iar în ceea ce privește Purgatorul a spus: „Cât este de îngrozitor! și va dura secole, dacă nu mă ajutați. În numele Mariei, am primit favorul de a veni și a vă ruga: ajutați-mă!”.
Sufletele care ajung în Purgator nu reușesc să se elibereze de pedeapsa purificării prin propriile merite, ci noi care rămânem pe această lume putem să le oferim rugăciuni și penitențe pentru a le alina suferințele.
Cât timp trebuie să ne rugăm și să ne sacrificăm pentru un suflet? Nu știm acest lucru, dar Sfântul Augustin a scris în Confesiunile sale că mama sa, Sfânta Monica, între aproximativ zece și cinsprezece ani după moarte, încă a mai cerut rugăciuni pentru ea.
În lumea spirituală nu există timp, dar Purgatoriul poate „să dureze” echivalentul a mulți ani în lumea materială, până când sufletul repară consecințele păcatelor sale deja iertate. Să-l rugăm întotdeauna pe Dumnezeu ca, în harul Său, să țină cont de rugăciunile noastre și de sacrificiile noastre și să aline durerea sufletelor din Purgator.
Traducere: Liviu Ursu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)