7 Mai – Sângele mamei
Era un tânăr de 15 ani, simpatic, responsabil, cu o situaţie şcolară deosebită. Stând de vorbă cu preotul de la colegiu îi zise:
- «Colegii mei mă fac tocilar şi lingău. Consideră că învăţ pentru ca să-i linguşesc pe profesori. Însă nu-i adevărat.»
- «Dar de ce înveţi mai mult decât oricine?» Îl întrebă preotul.
- «Sfinţiei voastre nu mi-e jenă să vă spun: mama mea este văduvă şi în familie nu suntem decât noi doi. Eu cunosc prea bine efortul şi sacrificiile pe care ea le face pentru a-mi plăti şcoala. Să pierd timpul ar însemna să irosesc sudorile sale; ar fi ca şi cum aş dispreţui sângele mamei. Aceasta mă îndeamnă cel mai mult să învăţ.»
Preotul se gândi atunci la suferinţa şi sacrificiul altei mame: Maria, stând la picioarele crucii pe care agoniza Fiul său. A păcătui, a nu lupta pentru a fi fidel lui Dumnezeu, înseamnă a „irosi” suferinţa sa, „a dispreţui sângele” lui Isus.
Cât a suferit această Mamă binecuvântată pentru ca tu şi eu să putem să beneficiem de viaţa divină a fiilor lui Dumnezeu!
Fructifici din plin această suferinţă?
6 Mai – Iubire de fiu
În antecamera regală, unul dintre cei mai tineri gardieni veghea somnul lui Friedrich cel Mare al Prusiei. Adormise în timp ce scria o scrisoare mamei sale. La un moment dat, regele îi ceru să-i aducă o carte. Fiindcă nu primea nici un răspuns, acesta ieşi din încăperea sa şi îl găsi pe băiat dormind şi ţinând încă între degete pana pe care o folosea la scris. Regele citi ceea ce scrisese:
-«Mamă, cad jos de somn ce mi-e. Nopţile astea am făcut multe gărzi deşi nu era rândul meu. Le-am făcut pentru ca să-ţi pot trimite mai mulţi bani. Îţi voi trimite cu această scrisoare 10 taleri pe care i-am putut strânge renunţând la somn.»
Regele, fără a face zgomot, se duse din nou în camera sa, reveni cu două monede de aur şi le puse peste scrisoarea gardianului.
În ziua următoare îl numi pe acel băiat într-un post oficial. Cu timpul, acesta a ajuns să fie faimosul general Ziethen.
Dragostea de mamă a acelui tânăr gardian l-a emoţionat pe rege. Mama, pentru care tânărul îşi sacrifica somnul, nu era mama regelui.
Cum nu-l va emoţiona pe Isus ceea ce vom face pentru Mama sa! Domnul nu este mai puţin generos decât acel rege al Prusiei.
Aşadar, prin intermediul Mariei, se poate ajunge mai bine şi mai repede la inima lui Isus.
5 Mai – Lângă mama
La o reuniune de persoane foarte selecte, la Londra, un pictor american faimos a fost întrebat unde s-a născut. El le-a răspuns că se născuse în Lowel, o localitate mică, pierdută, din statul Massachussets. Auzindu-l, o femeie pe cât de încrezută pe atât de bogată, exclamă:
- «Ce grosolănie! Cum de v-aţi putut naşte într-un asemenea loc?»
- «Foarte simplu, scumpă doamnă» – răspunse pictorul. «Mama mea era acolo iar eu am vrut să fiu de faţă la un eveniment atât de important.»
Evident, în momentul naşterii este absolut necesar să fim alături de mama. Apoi, de-a lungul vieţii, vor fi momente în care nu vom putem să fim şi altele în care nu vom vrea.
Avem, însă, o altă Mamă lângă care putem şi trebuie să fim întotdeauna: Maria.
Într-un anume fel, în ordinea supranaturală, a harului, în orice moment ne năştem. Şi nu ne năştem fără Mama.
4 Mai – Durere de mamă
Soţia unui nobil veneţian, după ce l-a înmormântat pe fiul său unic, în 1797, nu găsea mângâiere în durerea sa. Un călugăr, căutând să o consoleze, îi spuse:
- «Fiică, aminteşte-ţi de acel fragment biblic în care Dumnezeu îi porunceşte lui Abraham să-l sacrifice pe unicul său fiu Isaac şi cum patriarhul, ascultător, s-a arătat dispus să facă întocmai.»
Femeia ascultă piosul sfat şi răspunse, suspinând în continuare:
- «Cucernice părinte, să fii sigur că Dumnezeu nu ar fi pus niciodată vreo mamă la o asemenea încercare pentru că, pur şi simplu, nu ar fi ascultat.»
Această bună mamă greşea. Dumnezeu, da, i-a cerut unei mame sacrificarea fiului său şi ea nu a întârziat să asculte: Maria, la picioarele crucii pe care fiul ei a fost jertfit.
Avem aici un dublu sacrificiu: Isus care agonizează pe cruce şi Maria care moare de durere la picioarele sale.
Şi motivul este dublu: iubire fără limită faţă de Dumnezeu şi iubire până la extrem faţă de oameni.
Durerile Mariei sunt dureri de naştere: acolo ne-am născut toţi. Şi cât a costat-o!
4 Mai – Durere de mamă
Soţia unui nobil veneţian, după ce l-a înmormântat pe fiul său unic, în 1797, nu găsea mângâiere în durerea sa. Un călugăr, căutând să o consoleze, îi spuse:
- «Fiică, aminteşte-ţi de acel fragment biblic în care Dumnezeu îi porunceşte lui Abraham să-l sacrifice pe unicul său fiu Isaac şi cum patriarhul, ascultător, s-a arătat dispus să facă întocmai.»
Femeia ascultă piosul sfat şi răspunse, suspinând în continuare:
- «Cucernice părinte, să fii sigur că Dumnezeu nu ar fi pus niciodată vreo mamă la o asemenea încercare pentru că, pur şi simplu, nu ar fi ascultat.»
Această bună mamă greşea. Dumnezeu, da, i-a cerut unei mame sacrificarea fiului său şi ea nu a întârziat să asculte: Maria, la picioarele crucii pe care fiul ei a fost jertfit.
Avem aici un dublu sacrificiu: Isus care agonizează pe cruce şi Maria care moare de durere la picioarele sale.
Şi motivul este dublu: iubire fără limită faţă de Dumnezeu şi iubire până la extrem faţă de oameni.
Durerile Mariei sunt dureri de naştere: acolo ne-am născut toţi. Şi cât a costat-o!
3 Mai – Mama
Există o legendă egipteană foarte veche şi deosebit de frumoasă. Frumoasă pentru mesajul pe care îl conţine: Dumnezeu a luat un pumn de lut din Nil pentru a-l forma pe primul om. Când lua lutul, un rac l-a muşcat de mână. Din rană au ţâşnit trei picături de sânge asupra lutului pe care îl ţinea în mână. Cu acest lut, stropit şi amestecat cu sânge divin, Dumnezeu a format inima mamei.
Mama este unul dintre cele mai mari daruri pe care Dumnezeu îl face fiecărui om. Tatăl îi dă fiului ceva dintr-al său. Mama îi dă ceva din ea însăşi. Un proverb chinez spune: „tatăl şi fiul sunt doi; mama şi fiul sunt o singură realitate”.
Printre cele mai mari daruri pe care Isus ni le-a făcut este acela de a ne fi dat ca mamă pe propria sa Mamă: „Iată fiul tău, iată mama ta” (In 19,26.27).
Această maternitate a Mariei într-adevăr a fost amestecată cu sânge divin: sângele Fiului său Isus.
