vineri, 18 noiembrie 2011

Cuvântul sculptează!

18 Noiembrie – Problemă de spaţiu

La sfârşitul unei înmormântări, la care preotul vorbise pe larg despre învierea morţilor, unul dintre cei prezenţi nu se arăta convins deloc. Îi prezentă prietenului său un argument care, în opinia sa, era indiscutabil şi convingător, total împotriva doctrinei pe care o expusese preotul:

-«Unde va încăpea toată această lume dacă inclusiv morţii ar ieşi din morminte? Abia am găsit loc de parcare. Imaginează-ţi ce ar fi dacă înaintaşii noştri ar veni cu trăsurile lor.»

Habar nu avea de ce vor fi – şi deja sunt – trupurile înviate. Isus, la asfinţitul zilei învierii sale, intră în Cenacol fără nevoia de a bate la uşă. Trupurile înviate nici nu ocupă spaţiu nici nu vor avea nevoie de „trăsuri”. Ca să întrezărim calităţile lor trebuie să privim la Isus după învierea sa. Aceasta este prototipul şi indicatorul a ceea ce Dumnezeu vrea pentru fiecare om, pentru tine şi pentru mine.

Şi trupul nostru, nu doar sufletul, este chemat să se bucure de fericirea divină de care deja se bucură trupul Domnului nostru Isus Cristos şi al Mamei sale, Sfânta Fecioară Maria.

Niciodată materia nu a visat să zboare atât de sus. Planurile lui Dumnezeu depăşesc orice imaginaţie omenească.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

joi, 17 noiembrie 2011

Cuvântul sculptează!

17 Noiembrie – Fără ţintă

Un tânăr gonea cu viteză mare prin oraş pe o motocicletă puternică şi trebui să frâneze brusc din cauza unui bătrân care tocmai traversa strada. Au căzut cu toţii la pământ: motocicleta, bătrânul şi băiatul. Nimeni, însă, nu a păţit nimic grav. Când s-au ridicat de la pământ, persoana în vârstă îl întrebă pe tânăr:

-«Băiete, unde mergi?»

Iar acesta, cu nevinovăţie şi oarecum derutat, răspunse:

-«Nu ştiu, dar mă grăbesc tare.»

Încotro mergem, încotro merg? Câtă lume nu ştie încotro merge! De multe ori graba este o încercare de a umple golul pe care îl creează o viaţă fără ţintă, fără sens.

Uneori este foarte sănătoasă şi utilă palma – căderea de pe motocicletă – pentru a te opri şi a-ţi pune cea mai importantă întrebare: încotro merg?

Dacă nu este clară ţinta, cum voi putea alege drumul? Dacă nu am prezent în minte încotro vreau să merg, cum voi putea să ştiu ceea ce trebuie să fac?

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

miercuri, 16 noiembrie 2011

Cuvântul sculptează!

16 Noiembrie – Relativ

Un om visă că ajunse în cer şi îl întreabă pe Dumnezeu:

-«Doamne, cât înseamnă pentru tine o mie de ani?»

Dumnezeu îi răspunde:

-«Fiul meu, asta este pentru mine ca o secundă.»

Omul îl întreabă din nou:

-«Şi cât ar însemna pentru tine o mie de dolari?»

Dumnezeu răspunde:

-«Asta ar fi ca o centimă.»

Omul, gânditor, îi spune Domnului:

-«De ce nu-mi dăruieşti o centimă?»

Dumnezeu îi răspunde:

-«Da, cum să nu? Aşteaptă o secundă…»

Din perspectiva veşniciei valoarea şi durata lucrurilor se schimbă total: „o mie de ani sunt ca o zi”.

În faţa eternităţii, de asemenea, toate se schimbă. Multe lucruri care ne dezgustă şi neliniştesc, văzute în perspectiva lui Dumnezeu, sunt irelevante.

Suntem creaţi pentru veşnicie. Acesta trebuie să fie punctul de referinţă la fiecare pas al nostru. Veşnicia noastră se plăsmuieşte în timpul acestei vieţi.

Eu, ce veşnicie îmi pregătesc? „Ceea ce nu-i folositor pentru cer, nu foloseşte la nimic.”

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

marți, 15 noiembrie 2011

Românii nu cred în televiziune, dar continuă să se uite la TV

Trei din patru români sunt convinși că televiziunile ar difuza orice de dragul audienței. Circa 65% dintre ei cred că televiziunea manipulează. Cu toate acestea nu mai puțin de 83% din populația adultă a țării se uită zilnic la TV.

televizorAcesta este rezultatul unui sondaj realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES), care a fost prezentat joi, la sediul CNA. Statisticile fac parte din cercetarea „Atitudini şi obiceiuri de consum media. Percepţii privind CNA", informează Mediafax.

Potrivit cercetării, 10% dintre români se uită la televizor de câteva ori pe săptămână, 3% - o dată pe săptămână, 1% - cel puţin o dată pe lună. Numai 0,4% dintre români spun că nu se uită niciodată la televizor.

„Este un procent mare, dar nu arată altceva decât că oamenii sunt interesaţi de ceea ce se întâmplă şi de aici această nevoie de a urmări în număr foarte mare aceste programe", apreciază Răsvan Popescu, preşedintele CNA.

Vasile Dâncu, preşedintele IRES, a evidențiat un „comportament excesiv de intens" privind televiziunea, precizând că persoanele cu studii superioare tind să se uite zilnic la televizor într-un procent mai mare (88,1%) decât cele cu studii medii (83,4%) şi cele cu studii elementare (77,8%). Explicația pe care o oferă expertul este că „indicatorii de nelinişte socială au crescut foarte mult", în timp ce „încrederea în instituţiile fundamentale ale statului a scăzut". „Suntem la un nivel pe care nu le-am mai întâlnit nicăieri în lume. Instituţiile noastre sunt la sub 20% încredere. Televiziunea îţi oferă iluzia certitudinii", a evaluat Vasile Dâncu.

Cel mai mare câștig pe care românii cred că îl au de pe urma vizionării programelor TV l-a constituit adâncirea înțelegerii privind problemele sociale cu care se confruntă România (78%), situaţia corupţiei din România (74%), situaţia României ca stat membru al UE (71%), situaţia economică din România (71%), situaţia politică internaţională (71%) şi situaţia politică din România (68%).

Majoritatea celor chestionaţi spun că se uită la TV din dorinţa de a afla ce se întâmplă (57%). Circa 8% caută divertismentul/ relaxarea. Alți 4% doresc să își ocupe cumva timpul liber, în timp ce 3% se uită la TV de plictiseală sau pentru că nu au altceva mai bun de făcut. Procentul românilor care se uită la TV pentru a-și dezvolta cultura generală este de 1%, similar cu cei care deschid televizorul doar pentru a viziona filme.

Acest lucru se reflectă și în creșterea audiențelor pentru programele informative. Aproximativ 81% dintre respondenţi au spus că urmăresc zilnic jurnale de ştiri la TV, 11% - de câteva ori pe săptămână, 3% - o dată pe săptămână şi doar 2% au mărturisit că nu urmăresc niciodată știrile.

Aproape o treime dintre români nu se uită niciodată la talk-show-uri cu tematică politică. Circa 16% dintre respondenți se uită, în schimb, zilnic la astfel de emisiuni. Alți 23% se uită de câteva ori pe săptămână, în timp ce 12% doar o dată pe săptămână.

Potrivit aceluiași raport, 26% dintre români urmăresc zilnic programe de muzică sau divertisment, iar emisiunile de tip reality show sunt urmărite zilnic de 9% dintre telespectatori. 36% dintre cei chestionați spun că nu se uită niciodată la astfel de programe.

Cercetarea a fost realizată pe un eşantion de 1.243 de persoane, de 18 ani şi peste această vârstă. Datele au fost culese pe 25 octombrie 2011, prin interviu telefonic.

(Foto: Dreamstime) Sursa: http://www.semneletimpului.ro/stiri/Romanii-nu-cred-in-televiziune--dar-continua-sa-se-uite-la-TV-4575.html

Cuvântul sculptează!

15 Noiembrie – Fericire trecătoare

Umoristul grafician din Galicia, Alfonso R. Castelao, reprezintă într-unul din desenele sale un grajd cu o uşă în două foi suprapuse. Prin partea superioară deschisă îşi scoate capul un măgar.

În faţa grajdului se vede un porc scurmând şi tăvălindu-se în noroi. Măgarul, gânditor, comentează:

-«Nu-i viaţă rea, dac-ar dura.»

Fericirea, fără alt nivel în afara celui de pe pământ, trece repede. Aşa cum se petrece în cazul porcului: termină prin a fi doar o dietă de îngrăşare în vederea tăierii.

Ce diferit este, în schimb, atunci când se trăieşte cu faţa îndreptată spre veşnicie. Atunci când se trăieşte cu conştiinţa clară că nu se va termina niciodată. Dacă porcul ar fi conştient de soarta lui, cu câtă teroare nu ar trăi fiecare minut în aşteptarea „Ignatului” său.

La înmormântare se poate auzi un cântec deosebit de frumos:

„Nu m-am născut pentru pământ, care este locuinţa durerii. M-am născut pentru Cer, eu m-am născut pentru Dumnezeu”.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

luni, 14 noiembrie 2011

Cuvântul sculptează!

14 Noiembrie – Cer îndepărtat

După ce a suferit un timp, o femeie muri. Fiica sa, o fetiţă micuţă, întrebă unde s-a dus mama. I s-a spus:

-«A mers în Cer.»

-«Şi este bine, nu mai este bolnavă?» Continuă să întrebe fetiţa.

-«Da, acum este foarte bine.»

-«Şi unde se află Cerul? Vreau să merg să o văd.»

La aceste cuvinte ale fetiţei, se petrecu o oarecare tulburare printre cei mari. În cele din urmă, căutând să o liniştească, spuseră:

-«Dacă eşti bună vei merge să o vezi şi vei fi pentru totdeauna cu ea. Însă nu acum! Mai târziu! Nu te grăbi.»

Curioasa contradicţie omenească: scopul, fericirea se află în Cer. Însă fără grabă, fără silinţa de a ajunge repede.

Până în ce punct sunt convins că Cerul este singurul lucru care merită? Ne agăţăm de pământ precum muşchiul de stâncă.

Suntem „cetăţeni ai Cerului” (Filipeni 3,20). Pe pământ suntem în trecere, în împrumut. Patria noastră este Gloria cerească. Suspinăm în a ne întoarce în patria noastră sau, mai degrabă, ne conformăm cu exilul?

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

duminică, 13 noiembrie 2011

Studiu: lumina de la capătul tunelului e o iluzie cerebrală

O cercetare bazată pe revizuirea mai multor studii privind experienţele psihice şi senzoriale din preajma morţii susţine că, cel mai probabil, viziunea „luminiţei de la capătul tunelului" sau senzaţia de extracorporalitate sunt iluzii ale creierului.

lumina de la capatul tuneluluiPotrivit oamenilor de ştiinţă de la universităţile din Edinburgh şi Cambridge, senzaţiile asociate cu experienţele din aproapierea morţii nu sunt altceva decât încercarea creierului de a aplica un sens procesului morţii, relatează Daily Mail.

Caroline Watt susţine că cea mai frecventă viziune - cea a luminii care atrage oamenii spre viaţa de apoi - este probabil produsă de moartea celulelor pe care le folosim pentru a procesa lumina percepută de ochi şi decodificată în imagini.

„Cea mai probabilă explicaţie este că nu călătoreşti într-un tărâm spiritual, ci pur şi simpu creierul încearcă să îşi explice experienţa neobişnuită prin care trece," menţionează dr. Watt, într-un material publicat de Trends in Cognitive Sciences.

Sentimentul că te afli în afara propriului corp poate fi şi el explicat prin activitatea cerebrală de la momentul respectiv, adaugă Watt. „Dacă îţi pui un set de căşti pentru realitate virtuală care prezintă o imagine cu tine, chiar în faţa ochilor tăi, îţi poţi păcăli creierul să creadă că tu chiar eşti acolo şi să simtă că eşti în afara corpului tău."

„Dovezile ştiinţifice sugerează faptul că toate aspectele legate de experienţele din preajma morţii au o bază biologică," rezumă cercetătorul.

Watt adaugă, ca exemplu, efectul noradrenalinei, hormonul eliberat atunci când suferim o traumă sau o leziune puternică şi spune că acesta s-ar putea afla în spatele sentimentelor de dragoste şi pace pe care multe persoane le simt în apropierea morţii.

Alţi oameni de ştiinţă susţin însă că cercetătorii nu ar trebui să se grăbească să reducă experienţele oamenilor la activitatea cerebrală.

Sam Parnia, de la Universitatea din Southampton, a subliniat ca posibilitatea de a identifica activitatea cerebrală din timpul unei experienţe nu înseamnă că experienţa nu e reală.

Dr. Parnia, care este aproape de finalizarea unui studiu de trei ani asupra experienţelor din preajma morţii trăite de pacienţi spitalizaţi, a declarat că „orice experienţă, fie ea una din apropierea morţii sau de altă natură - cum ar fi depresia, fericirea şi iubirea - este mediată de creier."

Crcetătorul a subliniat că „descoperirea zonelor cerebrale de mediere nu implică faptul că experienţa nu este reală." Parnia exemplifică spunând că „nu ne-am îndoi că dragostea, fericirea sau depresia sunt reale."

Cercetătorul a precizat şi că există persoane care povestesc că, în apropierea morţii, au „văzut" lucruri întâmplându-se, chiar şi într-un moment în care creierul nu funcţiona, de exemplu în timpul unui stop cardiac.

(Foto: Dreamstime) Sursa: http://www.semneletimpului.ro/stiri/Studiu:-lumina-de-la-capatul-tunelului-e-o-iluzie-cerebrala-4501.html