4 Martie – Câmpuri sterile
Un european vizitează un sat de pe un alt continent, în care lumea trăia în destulă sărăcie şi mizerie. Îl surprinde faptul să vadă mari întinderi de pământ necultivat şi fără vreo altă utilitate. Surprins, îi întreabă pe câţiva dintre locuitorii acelui sat:
-Auziţi! Dar aceste câmpuri nu produc nimic?
-Nu, nimic – răspund aceştia cu un aer de resemnare.
-Bine, dar nu dau nici o recoltă?
-Nu, niciuna, continuă să afirme aceştia.
-Dar dacă s-ar cultiva?
-Ei bine, dacă s-ar cultiva, sigură că da!
Câte roade nu se pierd din lipsa de cultivare! Aceasta se întâmplă nu doar în câmpurile sud-americane ci şi în viaţa personală a fiecăruia dintre noi.
În viaţa mea, ce posibilităţi părăginite, necultivate există? Ce talanţi îngropaţi am?
Dumnezeu nu ne cere tuturora acelaşi rezultat: cel care a primit doi talanţi a încredinţat alţi doi şi a primit aceeaşi recompensă ca cel care a încredinţat cinci pentru că primise alţi cinci. Însă tuturora ne cere acelaşi efort pentru a face să dea randament până şi ultimul talant primit. „Celui care i s-a dat mult, mult i se va cere şi celui care i-au fost încredinţate multe, şi mai mult i se va cere” (Lc 12,48).
