Cuvântul sculptează!

16 MAI

BUCURAŢI-VĂ TOTDEAUNA ÎN DOMNUL!

Filipeni 4.4

Când binecuvântatul apostol Pavel a scris această epistolă se găsea în închisoarea din Roma, loc de unde, în mod firesc nu se putea scrie despre bucurie. Dar Domnul a fost cu el, şi în felul acesta inima lui era plină de bucurie.

Este mult mai uşor în zilele de fericire şi bunăstare să ne bucurăm ÎN Domnul ca în zilele de mare necaz, căci necazurile ne alipesc mai mult de El.

Este mai primejdios pentru noi dacă nu trecem prin necazuri decât atunci când avem parte de ele. Bucuria ÎN Domnul este şi îndepărtarea de sub influenţa şi de sub puterea lucrurilor pământeşti. Noi nu trebuie să ne încredem în ajutorul lucrurilor din lume. Să nu ne bazăm pe ele. Dacă suntem sinceri, vedem uneori că ne-am bazat pe astfel de lucruri; şi din această pricină, Dumnezeu a luat aceste lucruri de la noi, ca să ne înveţe că trebuie să ne bazăm NUMAI pe El SINGUR. De aceea prea iubiţilor, să nu ne mai bazăm pe lucrurile vizuale care ne înconjoară şi să nu ne mai lăsăm ispitiţi de ele!

Bucuria se măreşte cu cât inima trebuie să treacă prin necazuri şi încercări. Noi Îl cunoaştem pe „Păstorul cel Bun" şi milostenia Lui care totdeauna are pentru noi păşuni verzi şi ape de odihnă. Şi chiar dacă ar fi să pierd legătura cu turma, tot El este Acela care îmi readuce sufletul înapoi. Dacă trebuie să stau în faţa morţii, iarăşi nu mă tem căci El este cu mine. Dacă mă înconjoară duşmani uriaşi pot să spun: „El îmi întinde o masă înaintea lor!" Domnul însuşi mă călăuzeşte prin TOATE necazurile şi încercările şi astfel voi putea spune: „Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi toate zilele vieţii mele şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele” (Ps. 23.6).

Credinciosul are pe Domnul Isus şi puterea sângelui Său nu-i va lipsi niciodată. Domnul va aduna şi va pune în siguranţă pe vecie pe toţi răscumpăraţii Săi. Aceasta generează în toţi credincioşii o mare bucurie. Tu o ai?

Sursa AICI

Din suflet leapada durerea

Caci nu ai cum sa traiesti cu ea

Desi te ispiteste rau parerea

Ca trebuie sa existe-n viata ta!

Numai de ai incerca o clipa

Sa o departezi si sa zambesti

Ai vedea ca nu-i risipa

Viata-n pace s-o traiesti.

Ai fii mereu in Paradis

Totul ti s-ar parea o minune

Si chiar daca acum ti se pare vis

Ai credinta: exista multe zile bune!

Cuvântul sculptează!

15 MAI

Dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.

Proverbe 1.33

Înţelepciunea dumnezeiască vorbeşte în felul acesta iar credinciosul face bine dacă ascultă glasul ei. Cine o ascultă trebuie să se desprindă de înţelepciunea sa şi să se încredinţeze (să se supună) înţelepciunii lui Dumnezeu care ne este revelată în întregime în Cuvântul Său. Peste toată neliniştea şi frământarea acestei lumi stă Dumnezeul nostru Atotputernic. El se uită la noi, ne păzeşte şi ne ocroteşte în toate împrejurările noastre. El ordonează fiecare situaţie la momentul potrivit. El nu a spus că nu ne vor mai atinge dureri, dar la El se găseşte puterea, pentru ca prin credinţă, să le biruim în aşa fel încât fiecare întristare şi necaz să conţină o comoară ascunsă pentru omul nostru lăuntric. Siguranţa înţelepciunii de care vorbeşte textul nostru nu se referă la scăparea fără excepţie de orice primejdie trupească. Siguranţa, pacea şi liniştea inimii sunt în directă legătură cu „pacea LUI Dumnezeu."

„De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Rom. 8.28). Chiar dacă răul ar veni peste noi ca un val copleşitor şi chiar dacă şi-ar concentra înzecit forţele, Stânca pe care stau copiii lui Dumnezeu nu va putea fi niciodată clintită. Ei pot să fie siguri, deoarece siguranţa lor este dată de dragostea atotbiruitoare asupra tuturor puterilor şi instrumentelor folosite de Satana.

„Şi când se rup temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit? Domnul este în Templul Lui cel sfânt, Domnul îşi are scaunul de domnie în ceruri" (Ps. 11.3-4).

Oare se poate zdruncina scaunul de domnie al lui Dumnezeu prin ceva de pe pământ? Niciodată.

Suntem porniţi să ne depărtăm mereu de la mărturia lămurită a Cuvântului. Suntem gata să primim păreri fără să le cercetăm. Să ascultăm mai mult de Cuvânt şi vom fi păziţi de orice rău.

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

14 MAI

Voi vesti Numele Tău fraţilor mei...

Psalmul 22.22

Aceste cuvinte stau în strânsă legătură cu versetul anterior: „Da, Tu M-ai scăpat din coarnele bivolului!" care vorbeşte în chip profetic despre învierea Domnului Isus. In Ioan 20 găsim împlinirea acestei profeţii. Când a înviat din morţi Domnul Isus a vestit Numele lui Dumnezeu, care învie şi morţii. Când S-a întâlnit cu Maria Magdalena a spus către ea; „Ci du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru” (Ioan 20.17). Niciodată înainte nu i-a numit pe ucenicii Săi „fraţi". A mai spus: „Nu Mă ţinea." El nu avea în vedere acţiunea zidirii împărăţiei. Aceasta o va face mai târziu. Dar avea în plan ceva mult mai măreţ. A vrut să se înalţe la Tatăl Său şi acum şade la dreapta, ca Acela care a proslăvit pe Dumnezeu în ce priveşte păcatul. El are o îndoită îndreptăţire să se afle pe acest loc; mai întâi fiindcă este Fiul lui Dumnezeu şi apoi fiindcă, El Fiul Omului a efectuat această lucrare. Dreptatea lui Dumnezeu i-a conferit locul „la dreapta măririi în ceruri." El poate acum prin puterea lucrării Sale efectuate ca Fiu al Omului să unească pe fraţii Săi cu El însuşi. În dumnezeirea Sa rămâne „singurul născut din Tatăl" - noi niciodată nu putem să fim înălţaţi la această stare dumnezeiască. Dar ca Fiul Omului uneşte pe toţi fraţii Săi cu El. Le dă în faţa lui Dumnezeu poziţia slăvită de a fi mădularele unei familii dumnezeieşti. Credinţa se bucură de pe acum de această stare minunată, de această legătură care s-a înfăptuit. Cu ochiul credinţei îl vedem pe El acolo, la dreapta Tatălui, dar îl simţim zi de zi cu noi îmbărbătându-ne cu cuvintele Sale. E minunat acest adevăr, că ştim că acolo unde e El suntem şi noi şi eu personal şi ceea ce îi aparţine Lui îmi aparţine şi mie.

Este nevoie să ne împotrivim nu numai relelor din trecut, dar şi stricăciunii din vremea de faţă, când multele abateri ale lumii păgâne au ajuns la maturitate şi se împodobesc cu haine creştineşti.

Sursa AICI

Pelerinaj național la mormintele martirilor din Cimitirul Săracilor din Sighetu-Marmaţiei

Peste 4000 de credincioși veniţi din toată ţara, au participat sâmbătă 12 mai a.c., la tradiţionalul Pelerinaj național la mormintele Episcopilor martiri aflate în incinta Cimitirului Săracilordin Sighetu-Marmației.

Ajuns la cea de-a IX-a ediție, Pelerinajul a început vineri 11 mai, la orele 18.00, cu o veghe de rugăciune desfășurată în holul Muzeului Memorial(fosta închisoare) din Sighetu-Marmației la care au participat sute de tineri.

Pelerinii în frunte cu episcopii, preoții și persoanele consacrate s-au îndreptat în procesiune în dimineața zilei de sâmbătă, 12 mai a.c, spre Cimitirul Săracilor, loc aflat la marginea localității Sighetu-Marmației unde își găsesc odihna în gropi anonime cei morți în temuta închisoare.

Pe altarul special amenajat cu această ocazie, a fost celebrată Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie de către Preafericirea Sa Cardinal Lucian alături de întreg episcopatul greco-catolic. În predica rostită cu această ocazie, Întâistătătorul Biserii Române-Unite cu Roma, Greco-Catolică, i-a îndemnat pe cei prezenți la urmarea lui Cristos cel care este Calea, Adevărul și Viața după cum au făcut-o și înaintașii lor în credință a căror jertfă se înalță zi de zi spre cer, întru miros de bună mireasmă spirituală.

La sfârșitul celebrării liturgice, Preasfințitul Părinte Vasile ‒ Eparhul locului ‒, a adus mulțumiri confraților episcopi, onoraților preoți, persoanelor consacrate, autorităților locale și centrale și pelerinilor veniți la mormintele Episcopilor martiri. Un cuvânt special de mulțumire l-a adresat tuturor celor care au contribuit la buna desfășurare a evenimentului.

Biroul de Presă Eparhial

Cu voia Domnului, și eu am participat la aceste zile memorabile!

Sursa: http://www.bru.ro/maramures/pelerinaj-national-la-mormintele-martirilor-din-cimitirul-saracilor-din-sighetu-marmatiei/

Cuvântul sculptează!

13 MAI

DOAMNE, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.

Ioan 21.17

Înaintea căderii lui, Petru a vorbit foarte sigur despre el către Domnul: „Doamne cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte” (Luca 22.33). Dar acum, după căderea sa, a recunoscut că într-un om care a făcut ca el nu poate exista iubire pentru Isus. El a renunţat la înălţimea încrederii în sine însuşi în aşa măsură încât nu mai are încredere în inima sa ca să mai vorbească despre dragostea lui pentru Marele Păstor. De aceea a şi răspuns Domnului în acest mod: „Tu toate le ştii; ştii că te iubesc." Cu alte cuvinte: „Doamne, Tu ştii dacă există dragoste adevărată în inima mea." O, ce judecată lăuntrică trebuie să fi fost la Petru. Aceasta a fost clipa despre care spunea Domnul Isus „Şi după ce te vei întoarce să întăreşti pe fraţii tăi” (Luca 22.32). Acum îl poate folosi Domnul pe Petru pentru a păzi oiţele Lui. Pe un Petru care era plin de idei şi iniţiative personale, Domnul trebuia să-l lase să meargă pe drumul propriu până când s-a smerit, dar unui Petru care s-a smerit şi care nu mai avea încredere în el însuşi, Domnul putea să-i dea în primire răspunderea creşterii turmei. Petru a fost făcut în stare să primească şi să facă voia Iui Dumnezeu.

De fapt, astfel se prezintă situaţia în orice lucru cu privire la Domnul nostru. Dacă mai avem un gând de slavă despre noi înşine înseamnă că nu ne încredem complet în Cuvântul lui Dumnezeu, la fel ca Petru care nu a ascultat de avertizarea Domnului Isus. În toate lucrurile cereşti numai UNUL SINGUR are conducerea şi acesta este DOMNUL şi NU slujitorul Lui. O, de-am fi toţi convinşi de acest lucru. Atunci nu ar mai fi nici o lucrare din iniţiativă proprie ci toate s-ar face sub călăuzirea Duhului Sfânt, spre slava Marelui nostru Păstor.

Cine ajunge să aibă între oameni o stare care întrece măsura creşterii lui în ascuns cu Dumnezeu, trebuie să tremure, gândindu-se la soarta care-l aşteaptă, căci nu va izbuti în mărturia pe care o dă între oameni.

Sursa AICI

Ce motive au credincioşii care părăsesc BisericaIntrigaţi de raportul invers între numărul în creştere al botezurilor şi cel în scădere al credincioşi

Intrigaţi de raportul invers între numărul în creştere al botezurilor şi cel în scădere al credincioşilor care participă la slujba duminicală, jurnaliştii de la săptămânalul “America”, o revistă afiliată Bisericii Catolice, au întreprins o investigaţie pentru a vedea de ce pleacă credincioşii catolici din biserică. Studiul a fost demarat la cererea Episcopului David M. O’Connell al Diecezei de Trenton, New Jersey (SUA).

Studiul, citim pe SemneleTimpului.ro, s-a bazat pe scurte interviuri cu circa 300 de catolici care nu mai frecventează biserica. Toate persoanele intervievate aparţin Diecezei de Trenton. Vârsta participanţilor a variat între 16 şi 90 de ani, media fiind de 53 de ani. 63% dintre subiecţi a fost constituit din femei. Marea majoritate a respondenţilor au părăsit atât biserica la care obişnuiau să meargă, cât şi credinţa catolică. Numai un sfert dintre cei care nu se mai duc la biserică se mai consideră catolici. Important, puţini dintre subiecţi au indicat că s-au separat pe nesimţite de biserică. Pentru cei mai mulţi, aceasta a fost o decizie asumată conştient.

A fost destul de dificil să se identifice o tendinţă semnificativă printre motivele pentru care catolicii îşi părăsesc biserica. Printre motivele invocate au fost refuzul Bisericii de a hirotoni femei, de a permite preoţilor să se căsătorească, de a recunoaşte căsătoriile între parteneri de acelaşi sex sau de a permite cuplurilor divorţate şi recăsătorite să se împărtăşească; s-a invocat şi poziţia Bisericii privitor la contracepţie, dar şi scandalul cu abuzurile sexuale ale clericilor; şi calitatea predicării a fost invocată de unii dintre cei chestionaţi. Îmbucurător a fost că majoritatea persoanelor au fost deschise să îşi discute motivele plecării şi chiar şi să ofere sugestii de ameliorare a relaţiei cu Biserica. Autorii au transmis rezultatele studiului Episcopului David M. O’Connell.

Sursa: SemneleTimpului.ro