Cuvântul sculptează

14 Noiembrie – Un cadou nepotrivit

Pe regele Luis al XIV-lea l-au informat de faptul că un înalt personaj politic, temut de către mulţi şi urât de şi mai mulţi, „şi-a dat sufletul lui Dumnezeu”. Un curtezan, care în acele momente îl însoţea pe Monarh, murmură:

-Domnule, nu cred că Dumnezeu l-a acceptat.

Într-o zi toţi, fiecare, „vom da sufletul nostru lui Dumnezeu”. Îl va putea accepta?

Câtă vreme avem timp, este bine să pregătim cadoul. După aceea va fi târziu. Cel mai potrivit mod de a-l pregăti va fi încredinţând sufletul şi viaţa lui Dumnezeu în fiecare zi, adică trăind pentru Dumnezeu în viaţa de zi cu zi.

În felul acesta, sfârşitul va fi încununarea a ceea ce am făcut în toate zilele: încredinţarea ultimului loc, iar Domnul, care a acceptat şi celelalte locuri, îl va accepta şi pe ultimul.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

„Cheia” – continuarea bestsellerului internaţional „Sanctus” din 12 noiembrie în librării

inShare

Vestea pe care fanii Simon Toyne din România o aşteaptă cu sufletul la gură: romanului „Cheia”, de Simon Toyne, va fi disponibil de luni, 12 noiembrie, în toate librăriile din Bucureşti şi din ţară. Romanul este disponibil spre vânzare şi pe site-ul www.all.ro.

Despre carte:
Soarta omenirii se află în mâinile unei femei, devenită cea mai importantă persoană din lume. Ea este Cheia. Un thriller palpitant, misterios, plin de răsturnări de situaţie.

„Cheia” este al doilea volum al Trilogiei Sancti de Simon Toyne. Primul volum „Sanctus” a fost tradus în 27 de limbi şi publicat în 40 de ţări.

„Cheia este un roman bine scris, cu un ritm alert, o poveste plină de acţiune, care te ţine cu sufletul la gură, şi un puzzle pe care personajele principale trebuie să îl rezolve cumva, înainte ca lumea să dispară.”
Kirkus Reviews

Despre autor:

Simon Toyne s-a născut în 1969 la Cleethorpes, în Marea Britanie. A studiat literatură engleză şi teatru la Goldsmiths College din Londra, iar timp de douăzeci de ani a lucrat în televiziune, ca scenarist, regizor şi producător.

A produs documentarul „100 Greatest Films“, difuzat pe Channel 4, şi i-a intervievat, printre alţii, pe Omar Sharif, Michael Caine, Peter Fonda şi Steven Spielberg. Programele de televiziune la care a lucrat au primit numeroase premii – de la BAFTA, la „Best Makeover Show“, acordat de Good Homes.

Editura ALLFA are un portofoliu bazat în special pe literatură, oferind titluri dintre cele mai variate, pentru toate vârstele şi gusturile. În 2011 a lansat colecţia Strada Ficţiunii, în care sunt reunite romane clasice, contemporane şi populare (bestselleruri).

Sursa: http://www.allcafe.ro/2012/11/%E2%80%9Ccheia%E2%80%9D-continuarea-bestsellerului-international-%E2%80%9Csanctus%E2%80%9D-din-12-noiembrie-in-librarii/

Cuvântul sculptează

13 Noiembrie – „Mama veşnica”

Regina Victoria a Angliei, asemeni actualei Elisabeta a II-a, a trăit şi domnit mulţi ani. Fiul său Eduard al VII-lea ardea de dorinţa, deloc disimulată, de a şedea pe tron. Însă, pentru aceasta, trebuia mai întâi să moară mama sa.

Într-o zi, într-o reuniune cu clericii, le spuse fără ocolişuri:

- Dumneavoastră vorbiţi mult despre Tatăl Veşnic, însă ştiţi ce înseamnă să ai o „mamă veşnică”?

Când, în cele din urmă, regina era pe punctul de a muri, un prieten de-al casei regale îi spuse principelui Eduard:

- Trebuie să ne consolăm la gândul că Maiestatea sa va fi mai fericită în cer.

- Nu sunt sigur – spuse Eduard al VII-lea – pentru că în cer va trebui să meargă întotdeauna în urma îngerilor. Ea nu acceptă să lase locul ei nimănui.

A sta pe banca de rezerve nu este nici nimerit nici strălucit, cu atât mai puţin de dorit. A putea să te desfăşori pe terenul de joc este mai atractiv şi această opţiune are mai mulţi voluntari.

În realitate, locul pe care îl ocupă cineva în rând este foarte relativ. Cel care, privit dintr-o parte se află în frunte, văzut din partea cealaltă rămâne la coadă.

Ne ţinem strâns de acest loc ca şi cum ar fi cel definitiv. Cel definitiv vine după aceea, în cealaltă viaţă. Acesta va depinde nu de locul pe care l-am avut în rândul vieţii, ci de cum ne-am jucat rolul în locul care aici ne-a revenit nouă.

Mulţi „ultimi” vor fi primii şi mulţi „primi” vor fi ultimii.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează

12 Noiembrie – Dali şi moartea

L-au întrebat pe Salvador Dali:

- Dumneavoastră va temeţi de moarte?

- Da – răspunse.

 -Este ceea ce temeţi cel mai mult?

- Nu.

- De ce?

- Deoarece cred că, în cele din urmă, trebuie să se aranjeze.

Sigur că s-a aranjat: murind ca oricare muritor. Moartea nu-i respectă pe cei care se cred genii nici pe cei care  sunt. Cu atât mai puţin pe cei care nu sunt nici nu se consideră ca atare.

După cum spune Jorge Manrique într-unul din versurile sale: „Vieţile noastre sunt râuri care se varsă în marea, care este moartea. Acolo merg direct domnişorii să se sfârşească şi să se consume. Într-acolo râurile învolburate, acolo pâraiele şi cele mai mici firicele de apă: la fel sunt atât cei care trăiesc prin munca mâinilor lor cât şi bogaţii”.

Este absurd să crezi că, pentru tine, „trebuie să se aranjeze”. Normal ar fi să te gândeşti: „cum mă aranjez eu”. Logic ar fi să caut să mă găsesc pe mine „aranjat”.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează

11 Noiembrie – Săruturi de dus şi întors

Unei perechi de soţi, profund creştini, le-a murit o fiică – un copil extraordinar – la vârsta de 21 de ani. La sfârşitul înmormântării tatăl îi mulţumeşte lui Dumnezeu, cu voce tare, pentru darul pe care i l-a făcut, de a se fi putut bucura de acea fiica timp de 21 de ani.

Mama, de asemenea, îi aduce mulţumiri lui Dumnezeu şi spune, adresându-se Maicii Domnului:

- Măicuţă sfântă, Paloma este deja mai mult a ta decât a mea. Iţi cer doar un lucru: acum să-i înapoiezi tu ei toate săruturile pe care ţi le-a dat, de-a lungul vieţii sale, pe medalia pe care o purta la gât.

Cel care are nefericirea de a nu avea credinţă, nu ştie ce-i lipseşte.

Cel care nu trăieşte de acord cu credinţa pe care o are, nu ştie ce pierde.

Cel care are credinţă şi luptă pentru a o trăi se bucură de o mare bogăţie şi trebuie să-i fie enorm de recunoscător lui Dumnezeu.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează

10 Noiembrie – Deşteptătorul

Un băiat, de doisprezece-treisprezece ani, avea mania exagerată de a demonta şi monta din nou tot ceea ce era format din diferite piese. A demonta era foarte uşor. A monta din nou, obişnuia să fie mai complicat.

Avea în casă un ceas deşteptător vechi şi mare. Alarma era un clopoţel care, atunci când suna, îi scula şi pe vecini.

Bietul ceas deşteptător căzu în mâinile băiatului care ardea de dorinţa de „a vedea cum este pe dinăuntru”. I-a demontat toate piesele. Apoi s-a pus să-l monteze din nou. Partea proasta a fost că i-au rămas piese şi unele piese, poate, nu erau puse la locul lor.

Spre satisfacţia vecinilor, ceasul nu a mai indicat ora nici nu i-a mai deşteptat pe cei care dormeau. Din acel moment nici el nu s-a mai trezit: nefericitul deşteptător nu a putut să supravieţuiască cu oasele dislocate.

Dumnezeu are un vis grandios pentru fiecare dintre fiii săi: să ne facă părtaşi de viaţa sa şi de fericirea divină.

Pentru a obţine aceasta trebuie să aşezăm, zi de zi, fiecare piesă la locul ei. Dacă într-o zi sau alta nu facem voinţa lui Dumnezeu pentru acea zi, sunt piese pe care nu le aşezăm la locul lor. În mod logic, rezultatul final nu va putea fi ceea ce Dumnezeu vrea. La acest mare proiect final se ajunge pe baza realizării micilor proiecte de fiecare zi.

Fac în acest moment ceea ce Dumnezeu vrea să fac acum?

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează

9 Noiembrie – Este valabil ceea ce slujeşte

Pentru motive încă neclare, cardinalul Richelieu l-a închis în Bastilia (februarie 1631) pe mareşalul Francisco de Bassompierre. Nu a ieşit de acolo până în anul 1642, după moartea Cardinalului.

Prezentându-se din nou în faţă regelui Luis al XIII-lea, monarhul l-a întrebat câţi ani are.

- Maiestate – răspunse mareşalul – am cincizeci de ani.

- Numai? spuse Monarhul. Credeam ca ai undeva la şaizeci.

- Nu-i iau în calcul pe cei zece petrecuţi în Bastilia, pentru că nu i-am folosit în slujba Maiestăţii Voastre.

Dumnezeu ne dă timpul pentru a realiza planurile sale, proiectele sale. Dumnezeu, care nu are nevoie de nimic, a vrut să se slujească de noi pentru a ne putea răsplăti.

Anii pe care nu-i folosim în slujba lui Dumnezeu şi a fiilor săi, fraţii noştri, sunt ani pierduţi.

Dacă eu – asemeni mareşalului francez – aş număra doar anii pe care i-am folosit, într-adevăr, în slujba lui Dumnezeu, ce vârsta aş avea? Aş trece de copilărie?

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro