Alege acum un telescop Celestron cu 25% reducere si bucură-te de cele 12 evenimente astrale deosebite ale anului 2013 pe http://www.emag.ro.

 - 2-23 februarie: cea mai buna perioada pentru observarea lui Mercur, in timpul serii
 - 10-24 martie: cometa PANSTARRS la apogeu
 - 25 aprilie: eclipa partiala de Luna
 - 9 mai: eclipa inelara de Soare (de tipul "inal de foc")
 - 24-30 mai: Dansul planetelor
 - 23 iunie: cea mai mare Luna plina din anul 2013
 - 12 august: Perseidele, ploaie de meteoriti
 - 18 octombrie: eclipsa de Luna
 - 3 noiembrie: eclipsa totala de Soare hibrid
 - noiembrie - decembrie: cometa ISON
 - decembrie (toata luna): planeta Venus orbitoare
 - 13-14 decembrie: Geminidele, ploaie de meteoriti

In prima saptamana a Craciunului, Mediafax Group ne ofera cadou de sarbatori ebook-ul “Omuletul rosu” de Doina Rusti, romanul a constituit debutul scriitoarei, in 2004, la editura Vremea.
In anul acela, cartea a fost tradusa in italiana, bucurandu-se de cronici eligioase.
Descarca gratuit ebook-eul “Omuletul rosu” de Doina Rusti”
Recomandarea mea este sa va abonati la newsletter, sa primiti pe email toate informatiile publicate pe acest blog, asigurandu-va astfel ca nu ratati nimic important pentru dumneavoastra.

Sursa: http://blogulcolectionarului.net

http://blogulcolectionarului.net ne spune:

Aveti iPhone sau iPad ? Instaland gratuit aplicatia “Elefant eBooks Reader” veti primi gratuit si romanul “Jucatorul” de F.M.Dostoievski de la editura Polirom preview-uri de 20 de pagini pentru :

• Cincizeci de umbre ale lui Grey de E.L.James
• Solar de Ian McEwan
• Am numarul tau de Sophie Kinsella
• Cel care ma asteapta de Parinoush Sanice
• Ancheta de Lee Child
• Ru de Kim Thuy
• La revedere Columbus de Philip Roth

Aplicatia poate fi descarcata de aici.

http://blogulcolectionarului.net ne spune ca:
Cu putin timp inainte de Craciun, a fost lansat primul numar al revistei Food Story, fiind vorba de o editie speciale de sarbatori.
Revista fiind disponibila doar online, gratuit.
Cuprinsul si coperta revistei “Food Story” :

• Cel mai bun somelier din Romania iti recomanda ce sa bei de Craciun
• Interviu : Cedric Chabaudie, bucatarul de la Elysee
• Craciun in stil Masterchef
• Top 5 locuri de vizitat de Craciun

Ia aminte!

Cuvânt la Anul Nou

din “Predici la duminici si sarbatori”

(1 ianuarie)
Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu.
Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte. Acela aduce nelinişte în inimă, acesta alungă zgomotul; acela întunecă mintea, acesta luminează pe cea întunecată; acela aduce întristarea, care înainte era departe, acesta ridică grija, care este de faţă.
Căci nimic nu poate aşa de tare a însenina ca învăţătura înţelepciunii: a preţui puţin lucrurile de acum, a ţinti la cele viitoare, a recunoaşte cele pământeşti ca trecătoare şi a nu le socoti statornice, nici bogăţia, nici puterea, nici cinstea, nici măgulirile. Dacă tu ai o astfel de înţelepciune, atunci poţi să priveşti pe un bogat fără ca să-l zavistuieşti, poţi să ajungi la nevoie şi la sărăcie, şi totuşi să nu-ţi pierzi curajul.
Creştinul nu trebuie să prăznuiască sărbătorile numai în anumite zile, ci tot anul trebuie să fie pentru el sărbătoare. Cum însă trebuie să fie sărbătoarea care se cuvine lui? Pavel zice: „Să prăznuim nu întru aluatul cel vechi, nici întru aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci întru azimele curăţiei şi ale adevărului” (I Corinteni 6, 8).
Dacă ai conştiinţa curată, tu serbezi în toate zilele, săturându-te cu nădejdile cele slăvite şi îndestulându-te cu aşteptarea bunurilor viitoare. Iar dacă nu ai conştiinţa liniştită şi eşti împovărat cu multe păcate, atunci poţi sfl ţii mii de sărbători, că nu te vei afla mai bine decât cel ce jeleşte.
Căci ce-mi foloseşte mie o zi senină, când conştiinţa mea este întunecată?
Aşadar, dacă voieşti să ai vreun folos de la Anul Nou, mulţumeşte acum când a trecut un an, mulţumeşte Domnului că El te-a adus până aici, frânge inima ta, numără zilele vieţii tale şi zi către tine însuţi: „Zilele aleargă şi trec, numărul anilor se împlineşte, eu am si săvârşit o mare parte din cale, dar ce bine am făcut? Oare, nu mă voi duce de aici deşert şi gol de toată dreptatea? Judecata este înaintea uşii, viaţa mea merge spre bătrâneţe”.
Acestea le cumpăneşte în ziua Anului Nou, la acestea să gândeşti în curgerea anului. Să cugetăm la cele viitoare, ca să nu ne zică cineva ceea ce proorocul zicea iudeilor: „Zilele lor s-au stins întru deşertăciune şi anii lor au trecut repede” (Psalmul 77, 37).
Această sărbătoare neîncetată despre care am vorbit, care nu cunoaşte vreo curgere a anului şi nu este legată cu vreo zi hotărâtă, pe aceasta poate să o prăznuiască deopotrivă săracul şi bogatul. Pentru ea nu este de trebuinţă nici cheltuială şi nici avere, ci numai singura fapta cea bună.
Tu nu ai avere, dar ai frica lui Dumnezeu, care este mai preţioasă decât toate comorile; o comoară netrecătoare, neschimbătoare, nesecată.
Priveşte cerul, cerul cerurilor, pământul, marea, aerul, speciile dobitoacelor, feluritele plante şi tot neamul omenesc.
Priveşte îngerii, arhanghelii şi stăpâniile cele de sus.
Toate acestea sunt proprietatea Domnului. Robul unui Domn atât de bogat nu poate să fie sărac, când acest Domn este cu milă spre el.
A te veseli în astfel de zile, a avea mare îndestulare într-însele, a lumina cu făclii locurile publice şi a împleti cununi, şi altele asemenea, este o nebunie copilărească.
Tu eşti liber de aceste slăbiciuni, ai vârsta creştinească şi eşti cetăţean al cerului.
De aceea, nu mai aprinde în această zi focuri în pieţe, ci aprinde înăuntrul tău lumina cea duhovnicească, căci „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să proslăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Această lumină îţi va face mare câştig.
Nu împodobi uşile casei tale, ci poartă-te bine, ca să dobândeşti din mâna lui Hristos cununa dreptăţii.
Nu face nimic în zadar, nimic fără temei, ci toate întru cinstea lui Dumnezeu, precum Pavel zice: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate întru slava lui Dumnezeu să le faceţi” (I Corinteni 10, 31).
Tu întrebi: „Cum poate cineva să mănânce şi să bea intru slava lui Dumnezeu”.
Cheamă un sărac, primeşte printr-însul pe Insuşi Hristos la masa ta, şi tu ai mâncat şi ai băut întru slava lui Dumnezeu.
Dar El voieşte ca noi, nu numai să mâncăm spre slava lui Dumnezeu, ci şi toate celelalte să le facem tot aşa.
De exemplu, ieşirea din casă şi rămânerea noastră acasă. Şi una şi alta trebuie să se facă pentru Dumnezeu. Cum însă putem să le facem pe amândouă pentru Dumnezeu? Iată cum.
Când tu ieşi spre a merge la biserică să iei parte la rugăciune şi la învăţătura cea duhovnicească, atunci eşti întru slava lui Dumnezeu. Dar tu poţi să rămâi şi acasă întru slava lui Dumnezeu. Cum şi în ce chip? Când auzi zgomote, vezi neorânduieli şi prăznuiri păcătoase, sau vezi piaţa plină de oameni răi şi obraznici, atunci nu ieşi, nu lua parte la neorânduială, şi astfel tu ai rămas acasă întru slava lui Dumnezeu.
Iar dacă cineva poate ieşi din casă şi a rămâne în casă întru slava lui Dumnezeu, apoi poate încă a lăuda şi a dojeni întru slava Lui. „Dar – întrebi tu – cum se poate a lăuda sau a dojeni pe cineva întru slava lui Dumnezeu?”.
Voi, adeseori, şedeţi la locurile voastre de lucru şi vedeţi trecând oameni răi şi pierduţi, care sunt cu sprâncenele încreţite şi îngâmfaţi, înconjuraţi de slugarnici şi de linguşitori, îmbrăcaţi în haine scumpe, plini de un lux deşert, oameni jefuitori şi lacomi de avere. Deci, dacă tu vei auzi pe cineva zicând: „Iată un om fericit şi vrednic de râvnit”, dojeneşte această vorbă, jeleşte şi tânguieşte. Aceasta vrea să zică a dojeni întru slava lui Dumnezeu, căci astfel de dojana este pentru cei de faţă o învăţătură de înţelepciune şi de faptă bună, ca ei să nu mai fie aşa de poftitori de cele pământeşti.
Zi celui ce a rostit vorba de mai sus: „Pentru ce acest om este fericit? Poate pentru că are un cal frumos, împodobit cu frâu scump şi multe slugi, o haină luxoasă şi în toate zilele petrece în beţie şi în desfătare?”. Tocmai pentru aceea el este nenorocit şi în treapta cea mai înaltă vrednic de jelit. Eu văd că voi nimic nu puteţi lăuda la el decât numai lucrurile cele dinafară: calul, frâul, haina, care nu fac parte din el.
Spuneţi, poate, oare, să fie ceva mai sărăcăcios, decât atunci când calul, frâul, frumuseţea hainei şi mulţimea slugilor se admiră, iar stăpânul trece fără nici o laudă? Cine poate să fie mai sărac decât cel care întru sine nu are nimic frumos, ci se împodobeşte numai cu cele străine?
Podoaba şi bogăţia noastră cea adevărată, cea proprie, constă nu în slugi, nu în haine şi în cai, ci în fapta cea buna a inimii, in bogatia faptelor bune şi în fericita incredere in Dumnezeu.
Iar dacă tu vezi trecând un sărac, un puţin-preţuit şi nebăgat în seamă, care trăieşte foarte greu, dar foarte îmbunătăţit, laudă-l înaintea celor de faţă, iar lauda ta va fi o îndemnare pentru dânşii, o chemare la viaţa cea îmbunătăţită şi dreaptă.
Dacă ei zic: „Acesta este ticălos şi nenorocit”, răspunde-le: „Dimpotrivă, el este cel mai fericit, căci el are prieten pe Dumnezeu, soaţă a vieţii, fapta cea bună; el stăpâneşte o comoară netrecătoare, adică o conştiinţă curată. Cum poate să-l vatăme pe el lipsa bogăţiei pământeşti, când el are să moştenească cerul şi bunătăţile cereşti?”. Când tu vei vorbi aşa cu dânşii şi îi vei învăţa aşa, vei primi mare plată pentru laudă şi pentru dojana, căci pe amândouă le faci întru slava lui Dumnezeu.
Noi putem încă să şi pedepsim întru slava lui Dumnezeu. Cum? Adeseori ne supărăm pe slugile şi pe supuşii noştri; dar cum putem să-i pedepsim pentru Dumnezeu? Când vezi că sluga ta sau un cunoscut, sau altcineva din cei legaţi cu tine s-a îmbătat, ori a răpit ceva, umblă la locuri rele, nu se îngrijeşte de sufletul său, jură, minte, ocărăşte-l şi-l pedepseşte, readu-l pe calea cea dreaptă, pune-l în rânduială, şi toate acestea vor fi făcute întru slava lui Dumnezeu. Iar dacă vezi că el a greşit împotriva ta, şi în slujba ta a fost leneş, iartă-l şi tu îl vei ierta întru slava lui Dumnezeu.
Dar, cu părere de rău, mulţi fac cu totul din contra, atât cu cei cunoscuţi, cât şi cu slugile lor. Când aceştia păcătuiesc împotriva noastră, atunci ne facem judecători aspri şi nemilostivi; dimpotrivă, dacă ei au jignit pe Dumnezeu şi şi-au aruncat sufletele lor în pieire, noi nu pierdem nici o vorbă pentru aceasta.
Mai departe. Poate tu trebuie să-ţi faci prieteni. Fă-ţi prieteni pentru Dumnezeu! De trebuie să-ţi faci vrăjmaşi, fă-ţi-i pentru Dumnezeu!
Insă cum putem noi să ne facem prieteni şi vrăjmaşi pentru Dumnezeu?
Să nu căutăm prieteni de la care primim daruri, de care suntem invitaţi la masă şi care ne părtinesc în lucrurile cele pământeşti, ci să ni-i câştigăm pe acei prieteni care totdeauna ţin sufletul nostru în rânduială, ne îndeamnă la datoriile noastre, pedepsesc greşelile noastre, dojenesc încălcările de lege ale noastre; când cădem, iarăşi ne ridică, şi prin sfat şi rugăciune ajută apropierea noastră de Dumnezeu.
Dar şi vrăjmaşi trebuie să-şi facă cineva pentru Dumnezeu. Când tu vezi pe un om destrămat, încălcător de lege, plin de păcate şi de socotinţe rele, care voieşte să te ducă la cădere şi să te amăgească, retrage-te şi fugi, precum a poruncit Hristos să faci, când a zis: „De te sminteşte ochiul tău cel drept, scoate-l şi-l aruncă de la tine” (Matei 5, 29). Prin aceasta, El îţi porunceşte ca şi pe prietenii pe care tu îi iubeşti ca pe ochiul tău, şi care îţi sunt foarte folositori în viaţă, să-i smulgi şi să-i arunci de la tine, când mântuirea ta cere aceasta.
Când te duci în societate şi trebuie să vorbeşti multe, fă şi aceasta pentru Dumnezeu.
Şi când taci, să taci pentru Dumnezeu.
Cum poate însă cineva să facă acestea pentru Dumnezeu?
Când tu, în societate, nu vorbeşti cu alţii despre lucruri pământeşti, despre lucruri deşarte şi nefolositoare, ci despre adevărata înţelepciune, despre cer şi iad; când nu vorbeşti nimic de prisos şi fără de minte, precum: cine a dobândit o dregătorie, cine a fost pedepsit şi pentru ce, cum a câştigat cutare aşa de mult şi s-a făcut aşa de bogat, ce a lăsat celălalt la moartea sa, pentru ce unul nu a moştenit, pe când el socotesti că are cea mai mare nădejde la aceasta, şi altele asemenea.
Despre astfel de lucruri noi nici să nu începem vorba, nici cu alţii să nu vorbim despre ele. Mai vârtos să avem in vedere ca să facem şi să vorbim ceea ce place lui Dumnezeu.
Iarăşi, tu poţi să taci pentru Dumnezeu atunci când vei fi tratat cu îndrăzneală sau ocărât, sau vei suferi mii de necazuri, dar toate acestea le vei îngădui cu nobleţe de suflet şi nu vei răspunde cu nici o vorbă defăimătoare.
Dar noi putem, întru slava lui Dumnezeu, nu numai a lăuda şi a dojeni, nu numai a rămâne acasă şi a ieşi, nu numai a vorbi şi a tăcea, ci putem şi a ne întrista şi a ne bucura spre slava lui Dumnezeu.
Atunci când tu te vezi pe tine sau pe vreun frate căzând în păcat, jeleşte şi te întristează, şi prin această întristare tu vei câştiga mântuirea cea fără de căinţă, după cum zice Apostolul Pavel: „întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău” (II Corinteni 7, 10).
De asemenea, când vezi pe unul slăvit, nu-l pizmui, ci mulţumeşte lui Dumnezeu ca pentru binele tău propriu, căci El a făcut aşa de slăvit pe fratele tău, şi această bucurie îţi va aduce mare plată.
Căci, spune mie: Poate să fie cineva mai vrednic de jelit decât cel care pizmuieşte, care, în loc de a se bucura şi a trage câştig din bucurie, se întristează când altuia îi merge bine, iar prin această întristare el totodată îşi atrage pedeapsa lui Dumnezeu?
Trebuie, oare, să mai adaug că noi putem şi a cumpăra şi a vinde întru slava lui Dumnezeu? Când? Atunci când, de exemplu, nu cerem preţ mai mare decât cel obişnuit, nu abuzăm de timpurile în care toate sunt scumpe, şi încă atunci dăm săracilor din proviziile noastre. „Cel ce ţine grâul este blestemat…” (Pilde 11, 26), zice Domnul.
Insă ce trebuie să număr toate îndeosebi? Un exemplu poate sluji pentru toate. Precum zidarii, când voiesc a zidi o casă, măsoară din unghi în unghi cu sfoara şi aşa întocmesc zidirea, pentru ca partea ei cea din afară să nu fie nepotrivită, aşa trebuie şi noi, de-a pururea să întrebuinţăm, ca o sfoară, cuvintele Apostolului: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate să le faceţi spre slava lui Dumnezeu” (I Corinteni 10, 31).
Aşadar, de ne rugăm ori de postim, de pedepsim ori iertăm, de lăudăm sau dojenim, de intrăm ori ieşim, sau orice facem, toate să fie spre slava lui Dumnezeu.
Ceea ce nu poate sluji spre slava lui Dumnezeu, nici să facem, nici să grăim.
Iar cuvântul Apostolului totdeauna să-l purtăm cu noi, ca pe un toiag puternic, ca pe o armă sigură şi ca pe o comoară scumpă; să-l înscriem în inima noastră, ca noi toate să le facem, să le grăim, să le săvârşim spre slava lui Dumnezeu, ca să dobândim slavă de la Domnul, atât aici, cât şi la sfârşitul acestei călătorii pământeşti.
Căci El zice: „Cine Mă cinsteşte pe Mine, şi Eu îl voi cinsti pe acela” (I Regi 2, 30). Insă nu numai cu cuvintele, ci şi cu faptele să slăvim totdeauna pe Tatăl, împreună cu Hristos Dumnezeul nostru, căci Lui se cuvine cinstea şi slava şi închinăciunea, acum şi în vecii vecilor. Amin.

Sursa: http://www.ioanguradeaur.ro/482/cuvant-la-anul-nou

Ce cred românii despre sfârşitul lumii

Sfârşitul lumii a constituit unul dintre cele mai arzătoare subiectul ale anului 2012, prin prisma finalizării calendarului mayaş în data de 21 decembrie, data în care mulţi au speculat că va veni sfârşitul lumii. Dar cum văd românii sfârşitul lumii şi cum se raportează la el? Răspunsul îl dau oameni de cultură, astronomi, ingineri, jurnalişti şi primul cosmonaut român.

Academicianul Răzvan Theodorescu, istoric al culturii, consideră că sfârşitul apocaliptic al umanităţii este o credinţă milenară, deoarece „oamenii au crezut mereu într-o epocă de aur a începutului umanităţii şi într-un sfârşit apocaliptic al umanităţii". Într-un interviu acordat agenţiei Mediafax, Theodorescu consideră că speculaţiile privitoare la un sfârşit al lumii anunţat de mayaşi sunt irelevante pentru restul lumii.

„Calendarul maya n-are absolut nimic de-a face cu calendarul nostru. Întotdeauna mayaşii au crezut în anumite lucruri proprii credinţei lor. Mayaşii credeau că, la un moment dat, va veni dinspre soarele răsare şarpele cu pene şi-i va nimici. Au o credinţă mitologică care se găseşte în aproape toate credinţele lumii", a mai declarat Răzvan Theodorescu.

O opinie asemănătoare are şi cosmonautul Dumitru Prunariu. „Este adevărat că, din informaţiile transmise, calendarul maya are nişte perioade, pe care mayaşii le consideră de transformare spirituală, dar nu are nicio tangenţă cu calamităţile sfârşitului lumii aşa cum a fost prezentată perioada. E o speculaţie comercială care duce la profit mare pentru numeroase categorii de comercianţi, începând de la cei care furnizează mâncare până la mass-media", a declarat acesta.

Inginerul Florin Gheorghe Filip, preşedintele Secţiei de Ştiinţa şi Tehnologia Informaţiei din Academia Română, a declarat că nu l-a pasionat acest subiect al interpretărilor date calendarului maya privind sfârşitul lumii, dar consideră că „viitorul nu poate fi prevăzut".

„Viitorul poate fi construit. Periodic au loc perioade mai agitate, care determină schimbări bruşte. Când eram eu mic se vorbea despre sfârşitul lumii, care urma să se producă în anul 2000", a spus Florin Gheorghe Filip.

Teama de anul 2000 a fost un alt prilej ca oamenii să se teamă de sfârşitul lumii. Istoricul Toader Nicoară, specialist în istoria mentalităţilor, explică faptul că omenirea a trăit cu un sentiment de frică, de insecuritate, de când există şi că doar cauzele care îl provoacă s-au schimbat. Sentimentul meu este că azi putem lega viziunea despre sfârşitul lumii de faptul că omenirea civilizată se află în criză. Pe fundalul acestor nelinişti, de frica de ziua de mâine şi de viitorul pe termen mediu, asemenea idei capătă un impact mai mare decât ne-am imagina, a afirmat Nicoară.

Citeste şi: Ce se află în spatele fricii de sfârşitul lumii?

Cu privire la mentalitatea europeană privitoare la sfârşitul lumii, istoricul declară că europenii sunt, în general, mai sceptici, pentru că au în spate o istorie mai lungă. În schimb, românii percep fenomenul un pic diferit faţă de europeni. Ei sunt mai degrabă un spirit cârcotaş, ceea ce e diferit de scepticism, pentru că aceasta presupune spirit critic. „Românii iau în râs fără a analiza", explică Nicoară.

Adrian Sonka de la Observatorul Astronomic spune că „anul 2012 este evident un produs comercial" şi neagă existenţa oricăror dovezi astronomice care să confirme sfârşitul lumii.

În primul rând, alinierea planetelor de care se tem unii nu se produce pe 21 decembrie „şi, dacă suntem riguroşi, nu se poate produce niciodată. Chiar dacă s-ar produce, forţa de atracţie a planetelor nu ar produce niciun efect vizibil pe Terra". Sonka dă exemplul alinierii planetelor din 1982, când cinci planete au fost aliniate aproape perfect, dar aceasta nu a avut decât un efect foarte slab asupra mareelor produse pe Terra.

În al doilea rând, iese din discuţie şi erupţia unei supernove, deoarece cea mai apropiată stea care ar putea sfârşi în acest mod se află destul de departe, 150 de ani lumină şi se şi îndepărtează de Pământ.

În al treilea rând, nu trebuie să ne temem nici de este maximul solar, sursă de erupţii solare intense, deoarece acestea sunt evenimente ciclice. „La fiecare aproximativ 11 ani, fenomenele solare sunt mai multe ca număr şi mai mari ca intensitate. Dacă maximul solar duce la sfârştitul lumii înseamnă că lumea se sfârşeşte la fiecare 11 ani, ceea ce este evident absurd", spune Adrian Sonka.

Astfel, din punct de vedere ştiinţific, „niciuna din speculaţiile legate de sfârşitul lumii de pe 21 decembrie nu este adevărată".

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu vorbeşte despre apocalipsă în termeni escatologici (disciplina care studiază sfârşitul lumii). Jurnalistul afirmă că toate religiile au momentul lor escatologic, iar creştinismul nu face excepţie. „Apocalipsa după Ioan. Apocalipsa ce înseamnă? Înseamnă că are loc un sfârşit al lumii, de fapt. Se distruge totul. Vin cei patru călăreţi, este trecută lumea prin foc, prin apă. De ce? Pentru că lumea este păcătoasă. Apocalipsa nu este un simplu fenomen natural, care ne izbeşte. Nu este un tsunami, nu este un cutremur. Este o pedeapsă divină", afirmă Popescu.

Sursa: http://www.semneletimpului.ro/stiri/Ce-cred-romanii-despre-sfarsitul-lumii-8375.html

SFârșitul lumii

   „În această zi se decide soarta ta!” Așa ar putea suna un titlu de cotidian în această dimineață.

   2012. Dacă nu sfârșit, atunci cu siguranță început!

   Acum să fim serioși, dacă am lua în calcul fiecare anunț gen „The end…”, atunci am sta toată ziua în buncăre (nu că unii nu ar sta!).

   Astăzi unii își sărbătoresc ziua de naștere (La mulți ani!), alții trecerea în neființă (Odihnă…)!

   Astăzi unii se distrează, pe la munte, prin baruri, alții se izolează în miezul pământului, de parcă SFârșitul lumii înseamnă doar suprafața pământului, nu și interiorul lui. Păi dacă ar exploda nucleul, unde s-ar mai duce? Vor scăpa oare doar cei de pe Stația Spațială Internațională?

   Dacă explodează, ne vedem pe Lună, pe Marte, pe Soare… prin tot Universul!

   Acum că ne apropiem cu pași repezi de ultimele momente (sau nu!), nu ne mai rămâne de rostit decât un singur cuvânt: iubire!

   Dacă până acum iubirea pentru noi era relativă, în aceste momente ea trebuie să fie autentică. Da! Să iubim întreaga omenire, să iertăm tuturor toate și să ne pregătim îmbrățisându-i pe cei dragi. Măcar să vadă și cei din viitor că ne-am iubit dacă va fi să ne acopere lava precum pe cei din orașele antice Pompeii și Herculaneum în 24 august 79.

   Iubire, iubire, iubire!

   „… noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are către noi. Dumnezeu este Iubire şi cel ce rămâne în Iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el” (1 Ioan 4, 16).

   Mult noroc cu SFârșitul lumii tuturor!

   P.S. Dacă trecem și peste asta, să-I mulțumim Domnului!

Încă un… pamflet