marți, 1 iulie 2014

Bunici de salvare



În general, fiecare dintre noi participă pentru mai puţin de un secol la o experienţă, experienţa omului pe pământ, care durează de zeci de mii de ani. În acest caz, a ţine cont cât mai mult de tradiţie, mai precis de moştenirea vie a acestei experienţe plurimilenare, reprezintă pur şi simplu o chestiune de bun simţ. Încercarea de ignorare este, prin urmare, o prezumpţie a unei prostii de neegalat, din ce în ce mai populară în zilele noastre.

Cu scopul de a propune alternative la această dramă a epocii, a luat naştere recent la Milano, un club de bunici, deloc dispuşi să-şi trăiască rolurile în conformitate cu stereotipii sentimentale. Clubul, care a ales să se numească “Asociaţia Bunicii 2.0”, a trimis zilele acestea o scrisoare deschisă preşedintelui Consiliului Matteo Renzi: “Noi, Asociaţia Bunicii 2.0, suntem atenţi şi interesaţi în zelul său reformist, dar dorim, de asemenea să vă aducem la cunoştiinţă faptul că nu toate reformele sunt drepte; şi nu toate corespund nevoilor timpului. Ne exprimăm îngrijorarea cu privire la asigurările făcute de dumneavoastră în presă, prin care susţineaţi faptul că în septembrie vor fi reglementate cuplurile necăsătorite, chiar şi cele formate din persoane de acelaşi sex (...). Orice altă regulă în plus ar fi, de fapt, un atac asupra familiei, aşa cum este prevăzută de Constituţia noastră şi trăită de-a lungul istoriei noastre. Ne încredem în sensibilitatea dumneavoastră de cetăţean şi de creştin, astfel aceasta despre care discutăm acum să nu se numere printre reformele dorite de dumneavoastră”.

Condusă de către Pierluigi Ramorino, bunic şi manager în pensie, “Asociaţia Bunici 2.0”, a publicat un manifest, care susţine rolul extrem de important pe care îl au bunicii: “într-o epocă de fragilitate psihologică foarte răspândită, bunicii, cu prezenţa lor, dau mărturie capacităţii umane în depăşirea dificultăţilor vieţii”. Şi se subliniază faptul că: “într-o epocă marcată din ce în ce mai mult de tentaţia unor forme noi şi insidioase de autoritarism, bunicii sunt chemaţi să contribuie în modul lor specific la apărarea şi promovarea libertăţii”. În această prospectivă, bunicii trebuie să se angajeze în primul rând, dar nu exclusiv, şi să se asigure de faptul că noilor generaţii le este garantată “o formare care să ţină cont de principiile realităţii, de natura şi de raţiunea care au ajuns la noi de secole de tradiţie”.

Cu acest spirit, explică Giuseppe Zola, avocat şi vice – preşedinte al Asociaţiei, care împreună cu alte organizaţii lucrează la un proiect, prin care se doreşte lansarea unor serii de cărţi pentru copii, cu poveşti centrate pe familia naturală: “Există un moment, acela în care trăim, în care trebuie să se promoveze şi realităţile pozitive mai evidente. Astăzi, dacă cineva ar spune că asinii zboară ar trebui să-ţi faci griji. Imediat va sări cineva să spună că pot zbura, ba chiar în numele egalităţii oportunităţilor trebuie să zboare”. Nu mai sunt timpurile, observă el, în care lucrurile evidente persistau în virtutea evidenţei lor. Evidenţa nu se salvează singură, este nevoie să alergăm în ajutorul său. Şi asta este ceea ce vrea să facă “Asociaţia Bunicii 2.0”.

Traducere: Liviu Ursu


Sursa:www.lanuovabq.it

luni, 30 iunie 2014

Și primarul nostru poate fi un cavaler!

Stimate Domnule Primar,

și Dumneavoastră puteți fi un cavaler al reciclării și ne dorim să avem un astfel de conducător! Orașul nostru, Blaj, arată extraordinar de curat de la intrarea Dumneavoastră în funcție, fapt pentru care vă mulțumim și vă felicităm. Este timpul pentru un nou pas...
Eu am crezut mereu în capacitățile Dumneavoastră și în dorința de a trăi mai bine. V-ați făcut un repertoriu bogat atunci când vine vorba despre sănătatea cetățenilor pe care îi conduceți. Cred și acum că în continuare vă veți jertfi pentru a avea un oraș curat și primitor. Cu această ocazie vă doresc mult succes și multe reușite în noua campanie a bătăliei pentru desemnarea Orașului Reciclării! Până pe data de 30 iunie municipiul nostru s-ar putea înscrie la acest concursEcoRom ne va sta mereu aproape!


Eu, împreună cu prietenii mei, vom fi onorați să fim chemați la datorie și să primim distincția de cavaleri în eliminarea răului ce îl aduce gunoiul și, mai ales, al faptului că nu este colectat separat. De aceea, împreună cu ei, ne-am gândit la câteva moduri în care ar trebui acționat pentru a câștiga acestă luptă:
- adăugarea a cât mai multe multe containere în cât mai multe zone
- amendarea acelora ce nu respectă locurile unde se colectează deșeurile
- plantarea de spații verzi
- realizarea de concursuri tematice de reciclare sau ecologie. Mă gândesc că ar fi interesant ca la sfârșitul acestor competiții să se numească cu un titlu cel mai implicat membru al comunității noaste: „cetățeanul reciclării”, „primarul reciclării” etc.
- realizarea unor broșuri sau materiale de informare a cetățenilor
- realizarea unei emisiuni cu această temă la radioul local
- să se formeze o organizație/asociație care să fie preocupată de astfel de activități
- să fie trimisă o invitație către toate organizațiile și asociațiile locale pentru a se realiza o întâlnire în care să se poată dezbate în ce mod și în ce măsură se pot implica și ele în astfel de activități cu membrii lor
- să fie mai implicate persoanele defavorizate ca în acest fel să li se poată oferi un loc de muncă
- realizarea de bannere, afișe şi mesaje persuasive postate în diverse părți ale orașului foarte circulate
- Cu siguranță vom avea și alte idei pe viitor... Așa că să începem!!!

Al Dumneavoastră,
cu stimă,
cetățean Ciprian V.

P.S. Mai multe informații, vă invit, să le căutați pe

Mary Pierce: Din moment în care L-am cunosc pe Domnul, viața mea s-a schimbat



Mary Pierce a fost ultima franţuzoaică ce a câştigat turneul de la Roland Garros. Cu toate că nu şi-a anunțat oficial retragerea, campioana şi-a încetat cariera în 2006. De atunci Mary Pierce s-a mutat în insulele Mauritius, dar se întoarce în fiecare an la Paris, cu ocazia Turneului International din Franța, putând fi văzută în tribunele oficiale. Între meciuri, Mary Pierce s-a destăinuit jurnalului Le Parisien, oportunitate prin care fosta jucătoare de tenis vorbeşte despre noua sa viață. Cu toate că nu mai joacă, Mary Pierce nu a abandonat tenisul. De fapt, acum, la 39 de ani, sportiva antrenează doi jucători tineri, doi fraţi. O schimbare care i se potrivește perfect. "Ceea ce îmi place este că această familie îmi este foarte apropiată. Oamenii de multe ori cred că sunt proprii mei copii, deoarece îmi seamănă un pic. Mama lor este o foarte bună prietenă de-a mea, suntem de aceeași vârstă. Fac asta pentru că îi iubesc. În al doilea rând, scopul meu este de a mă asigura că aceştia îşi exploatează la maxim potențialul".

Cu toate acestea, astăzi, nu mai este tenisul cel care ocupă locul cel mai important în viața ei, ci credința. "Din moment în care L-am cunoscut pe Domnul în anul 2000, viața mea s-a schimbat complet și numai în bine", explică fosta campioană, care mărturisește că a găsit "o pace" și "o bucurie interioară", prin credinţă. "Acum, viața mea este dedicată în întregime Domnului. Tot ceea ce fac este pentru El, fie că este vorba de un antrenament sau de o operă de caritate în Africa", declară jucătoarea, care, cu toate acestea, spune că trăieşte "o viață foarte normală." "Am o relație personală cu Isus. Mă rog, particip la Sfânta Liturghie, citesc Sfânta Scriptură".

Traducere: ACC



Sursa:fr.news.yahoo.com

Sursa

:)

:)