James Foley se ruga Rozariul. A fost ucis pentru ceea ce era. Poate este un martir

De Benedetta Frigerio

Jurnalistul american James Foley, decapitat de jihadiști, a fost prizonier în 2011 al forțelor pro-guvernamentale libiene. Din închisoarea din Tripoli a fost eliberat după 45 de zile. Atunci a trimis o scrisoare revistei Catholic University Marquette din Milwaukee, unde studiase.

Precum mama

Născut într-o familie catolică din Boston, Foley a amintit: "Colegii mei și cu mine am fost prinși și încarcerați într-un centru militar din Tripoli." În fiecare zi, explica reporterul, "a crescut îngrijorarea cu privire la faptul că mamele noastre ar putea fi în panică." Și chiar dacă "nu admisesem pe deplin în sinea mea că mama era la curent cu ceea ce se întâmplase cu mine," Foley repeta unui coleg de-al său că "mama are o credință mare" și că "mă rog pentru ca ea să știe că sunt bine. Mă rog pentru a putea comunica cu ea". Jurnalistul a spus că de când "a început să spună rozariul", pentru că "așa se rugau mama și bunica mea (...). Eu și Clare (un coleg) am început să ne rugăm cu voce tare. M-am simțit încurajat mărturisindu-mi slăbiciunea și lipsa de speranță stând de vorbă cu Dumnezeu, mai degrabă decât să fiu singur în tăcere."

Puterea prieteniei

Jurnaliștii au fost apoi transferați la un alt penitenciar, unde erau deținuți politici, "de care am fost primit și tratat bine". După18 zile s-a întâmplat un fapt pe care Foley nu a reușit să și-l explice, a fost luat din celulă și dus în biroul unui gardian "unde un om distins și bine îmbrăcat mi-a spus: ne-am gândit că pate ai dori să-ți suni familia. Mi-am spus o rugăciune și am format numărul." Linia a funcționat și mama jurnalistului a răspuns: "Mamă, mamă sunt eu, Jim", a spus băiatul. "Sunt încă în Libia, mamă. Îmi pare rău pentru asta. Iartă-mă." Femeia i-a răspuns neîncrezătoare fiului și l-am întrebat ce mai face. "I-am spus că mănânc bine, că am cel mai bun pat și că mă tratează ca pe un oaspete." Foley a adăugat: "M-am rugat pentru ca tu să știi că sunt bine. Ai simțit rugăciunile mele?". Femeia a răspuns: "Jimmy mulți oameni se roagă pentru tine. Toți prietenii tăi, Donnie, Michael Joyce, Dan Hanrahan, Suree, Tom Durkin, Sarah Fang care a sunat. Fratele tău Michael te iubește foarte mult." Apoi, paznicul i-a făcut un semn din cap și băiatul a trebuit să-i spună la revedere mamei sale.

Eliberarea mea

"Am repetat conversația telefonică în capul meu de sute de ori, vocea mamei mele, numele prietenilor mei, conștiința sa asupra situației, certitudine ei absolută în puterea rugăciunii. Mi-a spus că prietenii mei s-au mobilizat pentru a face tot ce pot pentru a mă ajuta. Știam că nu eram singur." În cele din urmă, Foley a concluzionat: "În ultima mea noapte la Tripoli am reușit să mă conecteze la internet după 44 zile și am reușit să ascult un discurs de-al lui Tom Durkin făcut pentru mine (...). Într-o biserică plină de prieteni, studenți, preoți, profesori am auzit cel mai bun discurs pe care un frate l-ar putea face pentru un altul (...). Era doar o parte din eforturile și rugăciunile atâtor oameni. Cu siguranță, rugăciunea a fost cea care a permis eliberarea mea, eliberarea interioară mai întâi, iar mai apoi miracolul eliberării din închisoare."

Traducere: ACC

Sursa:www.iltimone.org

Ce stie telefonul tau despre drumurile pe care le-ai facut?

Despre cat de multe stiu Facebook, ori Google, despre noi s-a tot vorbit. Ori, corect cred ca ar fi “despre cat de mult permitem sa se stie despre noi”. Pana la urma nu ne obliga nimeni.

Un click mai departe si toata discutia poate deveni putin freaky cand dai peste o harta a drumurilor pe care le-ai facut. Si la ce ora. Evident, cu telefonul la tine si localizarea pornita. (via)

Cum e? Ciudat, nu? 

Sursa

Scrisoarea Primatului Bisericii Greco-Catolice Ucrainene către comunitatea internațională

Kiev, 21 August, 2014
Prot. N. 14/370

Către Conferinţele Episcopale Catolice
Către Liderii Religioşi şi Politici
Către toţi oamenii de bună credinţă

De nouă luni de zile ucrainenii participă la un pelerinaj de la frica post-sovietică spre libertatea şi demnitatea dăruite de Dumnezeu. Traumatizaţi de războaiele secolului XX, de totalitarianismul şi genocidul maro sau roşu, căutăm să avem o societate dreaptă şi un viitor european democratic. Cu răbdare, perseverenţă şi enorme sacrificii umane, am reuşit să eliminăm, în februarie, regimul brutal al lui Victor Ianukovici. Această victorie morală a primit drept răspuns, în luna martie, anexarea teritorială a Crimeei de către Rusia. De luni de zile ţara îndură o destabilizare susţinută din exterior, separatism şi activităţi teroriste în regiunile Doneţk şi Luhansk, într-un cuvânt: război. În mod tragic, aşa cum o arată şi doborârea zborului Malaysian Airlines 17, situaţia din Ucraina afectează şi comunitatea globală.

Toate Bisericile şi organizaţiile religioase din Ucraina s-au unit împotriva violenţelor regimului Ianukovici, împotriva anexării Crimeei, împotriva divizării ţării. În Piaţa Maydan, timp de luni de zile, în fiecare zi şi noapte, uniţi în rugăciune, oamenii au cerut respectarea drepturilor civile, non-violenţă, unitatea ţării şi dialogul. Această armonie şi cooperare civică, ecumenică, interreligioasă, a reprezentat o sursă importantă de inspiraţie morală şi coeziune socială în Ucraina.

În Crimeea anexată şi în zona estică de război, unele Biserici şi comunităţi religioase au devenit ţintă a discriminărilor, îndurând pur şi simplu violenţele. În Crimeea cei mai expuşi au fost tătarii musulmani, comunitatea tătară fiind zilnic în pericol. Unii dintre liderii ei au fost exilaţi, interzişi în patria lor. Este serios ameninţată existenţa misiunilor Greco şi Romano Catolice, a parohiilor Ortodoxe din Patriarhatul de Kiev, a comunităţii iudaice din Crimeea.

În luna aprilie, Ucraina de est a fost instigată la violenţă. Conform autorităţilor ucrainene, în jur de 1000 de persoane, inclusiv jurnalişti şi monitori internaţionali, au fost răpiţi şi reţinuţi, mulţi fiind torturaţi şi ucişi. Operaţiunile anti-teroriste lansate de către guvernul ucrainean s-au lovit de agresiunea străină, care a cooptat rebeli locali precum şi delincvenţi locali şi internaţionali. Rezultatul arată mai bine de 1000 de civili ucişi în zonele urbane populate, numărul crescând cu mai mult de 50 de victime în fiecare zi, fără a mai menţiona Zborul MA 17 cu cele 298 de victime. Infrastructura oraşelor, străzile şi podurile, centralele electrice, minele de cărbuni şi instalaţiile industriale sunt distruse în mod constant, pentru a paraliza economia şi reconstrucţia, responsabilităţi ale statului ucrainean. Sute de mii de oameni au fost siliţi să se refugieze din calea războiului adus în oraşe de aceşti aşa numiţi „separatişti”.

În mijlocul ororilor războiului, minoritatea greco şi romano catolică este oprimată în teritoriile controlate de „separatişti”. Au fost răpiţi trei preoţi catolici: Pavel Witek şi Viktor Wąsowicz (romano catolici), şi Tihon Kulbaka (greco-catolic).  Acesta din urmă a fost ţinut captiv 10 zile, fără medicamentele de care avea nevoie.  Reşedinţa episcopală greco-catolică din Doneţk a fost tâlhărită şi închisă, episcopul fiind privat de cancelarie şi documente. Curtea Catedralei a fost lovită de rachetele separatiştilor, zidurile şi ferestrele bisericii fiind distruse de şrapnel. Episcopul şi aproape toţi preoţii greco-catolici au fost forţaţi să părăsească zona Doneţk. Reprezentanţii înarmaţi ai regimului separatist au intrat în biserică şi au desacralizat sanctuarul. Ei au „permis” preoţilor să rămână şi să celebreze serviciile religioase, dar le-au impus restricţii de călătorie. Teroriştii i-au şantajat pe clerici ameninţându-i că vor lovi în credincioşii creştini

Mai recent, sâmbătă 16 august, micuţa mănăstire a Surorilor Slujitoare ale Mariei Imaculate a fost capturată şi batjocorită. Surorile care au slujit cu generozitate şi umilinţă comunitatea, aflate în exerciţii spirituale sau în vacanţă în taberele de copii din jurul oraşului Doneţk nu se mai pot întoarce acasă, pentru că mănăstirea este acum folosită de „separatişti”. 

Protestanţii sunt ţinta predilectă a teroriştilor pro-ruşi, suferind cele mai grele violenţe: doi copii ai pastorului Alexander Pavlenko de la Biserica Evanghelică  “Metamorphosis” şi doi diaconi ai aceleiaşi biserici, Victor Brodarsky şi Vladimir Velichko, au fost luaţi cu forţa în timpul unui serviciu religios, torturaţi şi ucişi de către terorişti. Trupurile lor au fost exhumate dintr-un mormânt comun la  Sloviansk.

Din păcate, atât de încercaţii catolici ucraineni, greco şi romano catolici, credincioşii Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Patriarhatul de Kiev şi protestanţii din estul Ucrainei sunt în continuare puşi în pericol de retorica ierarhiei ortodoxe din Rusia, din ce în ce mai asemănătoare în acţiuni cu propaganda autorităţilor politice şi mass-media ruseşti.

În documentele recente publicate la Moscova de către cei mai înalţi prelaţi ai Bisericii Ortodoxe Ruse,  în mod special în scrisoarea adresată Episcopilor Bisericilor Ortodoxe, Greco Catolicii şi Ortodocşii Ucraineni din Patriarhatul Kievului sunt defăimaţi, fiind numiţi în mod jignitor „uniaţi” şi „schismatici”. Ei sunt consideraţi vinovaţi pentru conflictul militar din estul Ucrainei, fiind acuzaţi că au dat naştere războiului, mai ales violenţelor, rezultate din operaţiunile militare, împotriva clerului ortodox şi credincioşilor creştini.  Ierarhii Bisericii Ortodoxe Ruse împrăştie calomnii despre greco-catolici şi alte confesiuni, punându-i astfel în pericol în faţa militanţilor separatişti care se consideră luptători pentru ortodoxia rusă. 

Respingem cu tărie aceste pretenţii şi acuzaţii. Armata Ucrainei nu este structurată ca entitate denominaţională. Prin urmare, capelani de diverse denominaţii slujesc în zona operaţiunilor anti-teroriste. Capelanilor nu le este permis să intervină în viaţa comunităţilor religioase. Sunt false acuzaţiile conform cărora capelanii Bisericii Greco-Catolice Ucrainene au comis acte de violenţă împotriva membrilor altor Biserici sau grupuri religioase.

Tragedia pe care Ucraina o trăieşte azi datorită agresiunii militare constituie o tragedie pentru toate naţiile, religiile şi grupurile sociale. Clădirile, bisericile şi mănăstirile tuturor grupurilor religioase şi etnice sunt deteriorate şi distruse. Clerul de diferite confesiuni, exercitând misiunea pastorală în Doneţk, Luhansk şi Crimeea, a avut de suferit, mulţi dintre preoţi activând cu serioase ameninţări la adresa vieţii.  Doi preoţi ortodocşi ucişi în regiune fac parte din cei mai bine de o mie de civili care au murit în timpul conflictului, iar moartea lor teribilă nu este legată de credinţele lor religioase. Au fost victime accidentale ale bombardamentelor.

Ne rugăm pentru toate victimele nevinovate şi pentru pace în Ucraina. Iar Biserica noastră va continua să facă totul pentru a aduce pacea şi a alina suferinţele celor afectaţi de acest teribil conflict.

Ucraina are nevoie de sprijinul efectiv al comunităţii creştine la nivel global, de susţinerea tuturor oamenilor de bună credinţă.  În contextul în care mass-media este plină de propagandă, vă rugăm să evaluaţi cu un ochi critic informaţiile la care aveţi acces. Avem nevoie de rugăciunile voastre, de discernământul vostru, de cuvintele voastre bune şi de fapte. Tăcerea şi lipsa acţiunii vor duce la alte şi alte tragedii. Destinul zborului MA 17 constituie un exemplu de ce se poate întâmpla dacă se permite continuarea activităţilor teroriste. 



+ SVIATOSLAV
Arhiepiscop Major de Kiev-Halich
Primatul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene 

Sursa

Program: Instalarea Preasfinţiei Sale Mihai ca Eparh al Eparhiei greco-catolice de Bucureşti

Pe data de 30 august 2014 se va celebra instalarea canonică a Preasfinţiei Sale Preasfinţitul Mihai ca primul Episcop Eparh al noii Eparhii greco-catolice „Sfântul Vasile cel Mare” de Bucureşti.

Cu acest prilej, vineri 29 august, la ora 16.00, va avea loc prezentarea cărţii Despre cer şi pământ: Papa Francisc în dialog cu Rabinul Abraham Skorka despre familie, credinţă şi rolul Bisericii în secolul XXI, la Librăria Cărtureşti (Str. Arthur Verona 13-15). La ora 18.00, în Catedrala "Sfântul Vasile cel Mare" (str. Polonă 50) se va celebra Slujba Vecerniei.

Sâmbătă 30 august, la orele 10.30, în catedrala „Sfântul Vasile cel Mare”, Preafericitul Părinte Cardinalul Lucian Mureşan, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite, Greco-Catolice, va prezida Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie în prezența Eminenţei Sale Cardinalul Leonardo Sandri, Prefectul Congregaţiei Bisericilor Orientale de la Roma.

La ora 18.00, tot în Catedrala "Sfântul Vasile cel Mare"  (str. Polonă 50) va avea loc lansarea volumelor: Catedrala. O istorie de har;  PS Claudiu Pop, Reîntoarcerea la vestea cea bună. Mici răsfrângeri ale unei mari lumini (Meditaţii la Evangheliile duminicilor, publicate pe site-ul e-communio.ro); Dimcev Alexis, "M-am căsătorit sufleteşte cu Biserica". Drumul unui martir: Vasile Aftenie (1899-1950). Biografie critică.

Conform Codului Canoanelor Bisericilor Orientale şi a Dreptului particular al Bisericii Române Unite, înscăunarea canonică a noului Episcop Eparhial se înfăptuieşte în cadrul Sfintei Liturghii. Cu această ocazie, noul Episcop Eparh va primi din mâna Arhiepiscopului Major al Bisericii Române Unite toiagul, mantia şi mandatul – prin citirea publică a scrisorii de prevedere canonică sub sigiliul Arhiepiscopiei Majore de la Blaj – de a păstori episcopia.

Sfânta Liturghie, în cadrul căreia va avea loc instalarea canonică a Preasfinţiei Sale Preasfinţitul Mihai ca Episcop Eparh al noii Eparhii, va fi transmisă în direct la TVR 2 şi pe internet (vicariatbucuresti.ro şie-communio.ro) începând cu orele 10.30.

Clerul şi credincioşii greco-catolici de pe teritoriul Eparhiei „Sfântul Vasile cel Mare” de Bucureşti, invită pe toţi oamenii de bunăvoinţă să participe la această mare bucurie, uniţi în rugăciune şi credinţă, spre mai mare mărirea lui Dumnezeu şi spre binele sufletesc al neamului românesc.

Sursa:www.vicariatbucuresti.ro

O tanara a dat anunt: "Vreau sa-mi gasesc un sot cu multi bani. Ce sfaturi imi dati?". Raspunsul genial primit de la un bancher a facut inconjurul lumii

O tanara a publicat un mesaj pe un forum de dating si le-a cerut barbatilor un sfat legat de cum isi poate gasi un sot cu foarte multi bani.

Fata a inceput prin a-si prezenta calitatile si a stabili standardele financiare pe care le cauta intr-un potential partener. "Domnisoara draguta", asa cum s-a semnat chiar ea, a vrut sa afle locurile in care merg bogatii si modul in care ar putea sa le atraga atentia pentru ca in final acestia sa o ceara de nevasta.

"O sa fiu sincera. Am aproape 25 de ani, sunt foarte frumoasa, stilata si am gusturi alese. Vreau sa ma casatoresc cu un barbat care castiga cel putin 500.000 de dolari pe an. Ati putea crede ca sunt lacoma, dar un venit de 1 milion de dolari anual te incadreaza doar in clasa mijlocie din New York.

Cel mai bogat barbat cu care am avut o relatie castiga doar 250.000 de dolari pe an. Nu cred ca cer mult. Este cineva pe acest forum care castiga peste 500.000? Sunteti cu totii insurati? Voiam sa va pun o intrebare: ce ar trebui sa fac sa ma marit cu un barbat atat de bogat?

Mai am cateva intrebari: 

a) In ce locuri ies in oras barbatii cu multi bani? 

b) Ce grupa de varsta ar trebui sa ma intereseze?

c) De ce majoritatea nevestelor de bogati nu arata foarte bine? Am cunoscut cateva fete care nici nu aratau bine, nici nu erau interesante si m-am intrebat cum au reusit sa puna mana pe un barbat cu bani.

d) Cum decide un barbat cu cine sa se insoare?"

Tanara a primit un raspuns chiar din partea CEO-ului bancii J.P Morgan, insa, cel mai probabil,  nu era ceea ce s-ar fi asteptat domnisoara sa auda:

"Draga domnisoara draguta,

Ti-am citit postarea cu mare interes si o sa-ti raspuns ca un investitor profesionist care castiga peste 500.000 de dolari anual. 

Din punctul de vedere al unui om de afaceri, ar fi o decizie proasta sa te iau de nevasta. Raspunsul e foarte simplu: tu oferi frumusete in schimbul banilor. Cu toate acestea, exista aici o mare problema: frumusetea ta e trecatoare, dar banii mei nu. Probabilitatea ca venitul meu sa creasca in timp este chiar foarte mare, insa tu nu te vei face mai frumoasa pe masura ce trec anii.

Economic vorbind, eu sunt un bun care se apreciaza, tu unul care se depreciaza, iar daca frumusetea este singurul tau atu, atunci valoarea ta peste 10 ani va fi aproape zero.

Oricine castiga atat de multi bani nu e prost. Poate o sa avem o relatie cu tine, dar nu ne-am insura niciodata cu o fata ca tine. Te sfatuiesc sa renunti la cautare sau, mai bine, sa gasesti o cale prin care sa castigi tu insati atat de multi bani. Asa nu ai mai fi nevoita sa gasesti un fraier cu bani. Sper ca ti-am fost de ajutor".

Sursa

Prețul păcatului (AUDIO)

Meditație pentru Duminica a XI-a după Rusalii (a datornicului nemilostiv) Ev Mt 18,23-35
Duminica trecută, în evanghelia vindecării lunaticului, am văzut cum atotputernicia lui Dumnezeu, prin credință, este pusă în mâinile noastre: “totul este cu putință celui ce crede”. În evanghelia de astăzi contemplăm felul în care îndurarea lui Dumnezeu ne este încredințată. Rămâne la latitudinea noastră opțiunea de a intra sau a ieși dintr-o perspectivă a îndurării. Servul numit “viclean” sau “nemilostiv”, experimentează consecutiv dreptatea sau justiția, apoi îndurarea și din nou dreptatea. Este exclusiv opțiunea lui. Dumnezeu îi dăruiește îndurarea ca și regulă de viată, dar el o refuză. Stăpânul nu poate decât să constate alegerea lui și să i-o respecte, acționând în consecința.

Un lucru e de remarcat: cel iertat nu înțelege cu adevărat ce i se întâmplă. Însăși maniera de a răspunde în fața stăpânului o dovedește: “îngăduiește-mă și-ți voi plăti tot”. Suma pe care o datorează nu poate fi rambursată într-o viață de om. Deci este evident că a cere timp este total lipsit de sens. Servul nostru nu reușește să intre într-o logică de îndurare. Nu știe ce înseamnă a spune de exemplu: “Doamne, iartă-mă pentru ce am făcut”. Primind iertare, este foarte probabil convins că prin abilitățile lui a reușit să rezolve situația. O demonstrează atunci când se întâlnește cu cel care-i datorează 100 de dinari. Exegeții ne spun că ar reprezenta, această sumă, plata unui muncitor pe o lună de zile. Acesta într-adevăr, cu puțin timp acordat, ar reuși să-și plătească datoria. Dar, din păcate, nu are ocazia, fiindcă cel ce puțin mai devreme s-a învrednicit de îndurarea stăpânului nu pare dispus să aștepte...

Cât de mult ne privește și pe noi acest pasaj evanghelic! Avem impresia că putem, într-un fel sau altul, repară răul făcut. Și nu demonstrăm astfel nimic altceva decât că nu am priceput nici noi nimic din îndurarea lui Dumnezeu. Răul făcut de noi, păcatul este ceva imposibil de reparat. Putem să cerem timp, putem să ne punem toată buna voință la bătaie: degeaba! Prețul păcatului nostru îl vedem atunci când contemplăm crucea Mântuitorului. A fost nevoie ca Fiul lui Dumnezeu să se facă om și să se jertfească în locul nostru, să ia “datoriile” noastre asupra lui, pentru a “repara” cu adevărat răul pe care noi oamenii l-am făcut. Avem o urgentă nevoie să înțelegem că singura noastră șansă este iertarea și îndurarea lui Dumnezeu, iar nu capacitățile și abilitățile noastre de a ne “descurca”.

A avea o astfel de percepție, adică aceea că nu putem face absolut nimic pentru a răscumpăra greșelile noastre și că avem de aceea o radicală nevoie de iertare, înseamnă a ne deschide în fața îndurării lui Dumnezeu și implicit în fața îndurării față de ceilalți semeni ai noștri, aflați în aceeași situație cu noi.

Următoarea dată când vă vine să îl strângeți de gât pe aproapele vostru din pricina răului făcut, închideți ochii pentru câteva clipe și revedeți Golgota Mântuitorului: cuiele, cununa de spini, rănile și sângele ce se scurge dimpreună cu viața lui Isus, sunt prețul pentru cei 10 000 de talanți ai fiecăruia dintre noi... Reușim oare să primim o astfel de îndurare a lui Dumnezeu sau preferăm logica dreptății și a justiției, atât pentru aproapele nostru cât și pentru noi? 

PS Claudiu
Episcopul Curiei

Ev Mt 18,23-35

Asemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu slugile sale. Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copii şi pe toate câte le are, ca să se plătească. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria. Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el şi care-i datora o sută de dinari. Şi punând mâna pe el, îl sugruma zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator. Deci, căzând cel ce era slugă ca şi el, îl ruga zicând: Îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti. Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria. Iar celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat foarte şi, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria. Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta - fiecare fratelui său - din inimile voastre.

Sursa

Preotul: Pescarul de oameni

Apostolii, înainte să fie aleşi şi chemaţi de Cristos, au fost simpli pescari. Cristos, chemându-i, i-a transformat în pescari de oameni.

Această transformare implică trei elemente fundamentale: o nouă identitate, o nouă misiune, un nou mod de a pescui.

- o nouă identitate, deoarece preotul este un Alter Christus – un alt Cristos;

- o nouă misiune, pentru că preotul trebuie să-L predice prin cuvânt şi faptă pe Cel cu care s-a identificat;

- un nou mod de a pescui. Dacă pescarul obişnuit ucide prada în mreje, scoţându-o din mediul ei natural, pescarul de oameni, adică preotul, pescuieşte „prada” tocmai pentru a-i da viaţă. O prinde şi o învăluie în mrejele vieţii pentru a o duce la viaţa cea adevărată, la viaţa cu şi în Cristos. Prin urmare este o pescuire înspre renaştere şi nu înspre stricăciune.

Pentru a putea beneficia de o pescuire abundentă este nevoie de dăruire şi responsabilitate, deoarece preotul ţine în mâini pe Cel ce este de necuprins şi îl împarte pe Cel ce niciodată nu se sfârşeşte. Acest aspect al responsabilităţii este foarte bine evidenţiat în ritualul de hirotonire al preotului, mai exact la cuminecare, când episcopul pune în palma preotului nou hirotonit Trupul lui Cristos spunând: „Primeşte acest Odor şi-L păstrează până la a doua venire a Domnului nostru Isus Cristos, când are să-L ceară de la tine” (Arhieraticon, Hirotonirea preotului); cu alte cuvinte, primeşte-l pe Cristos şi misiunea lui, iar la sfârşit vei da socoteală de felul în care ai chivernisit acest dar.

Prin urmare, este foarte importantă, benefică şi de mare ajutor rugăciunea credincioşilor pentru păstorul lor, pentru preoţi în general şi pentru episcopi pentru ca fiecare să poată să-şi ducă misiunea lui la bun sfârşit cu vrednicie.

Pr. Aurel Rus

Sursa