joi, 23 martie 2017

Rugăciune pentru vindecare și eliberare în căsătorie

„Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săi şi mai ales de casnicii săi, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios.”
(1 Timotei 5.8)

Această rugăciune pentru vindecare și eliberare în căsătorie trebuie să fie recitată într-un mediu favorabil, și de preferință fără întrerupere.


În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Spirit,
Amin.
Doamne Isuse Cristoase, acum vreau să stau în prezența Ta și Te rog să-i trimiți pe îngerii Tăi să fie cu mine și să mi se alăture în rugăciunea ce o înalț pentru familia mea.

Am traversat momente dificile și dureroase, situații care au alungat pacea și liniștea întregii mele familii; situații care ne-au adus neliniște, teamă, nesiguranță, lipsă de încredere, lipsă de unitate.

Nu mai știu la cine să apelez, nici cui să-i cer ajutorul, dar sunt conștient că avem nevoie de intervenția Ta divină.

De aceea, prin puterea numelui Tău, Te rog rupe orice legătură și eliberează-ne de orice este rău în căsătoriile și relațiile familiei noastre din cei mai vechi strămoși până în ziua de azi; situații de nefericire în viața conjugală, de neîncredere între soți, obiceiuri păcătoase care s-au transmis din generație în generație în familiile noastre, ca un blestem. Toate acestea să nu ne mai atingă vreodată și să se îndepărteze de noi pentru totdeauna, prin puterea numelui și a sângelui Domnului nostru Isus Cristos.

Nu ține seamă, Isuse, de unde a început totul, care au fost cauzele. Vreau, prin puterea numelui Tău, să-Ți cer ca sângele Tău să se reverse peste toate generațiile trecute, pentru ca toată vindecarea și eliberarea necesară să-i atingă pe fiecare acum, prin puterea sângelui Tău răscumpărător.

Alungă, Doamne Isuse, orice lipsă de iubire pe care o putem trăi în familia noastră, situațiile de ură, resentimente, invidie, mânie, dorință de răzbunare, dorințe de separare. Toate acestea să se îndepărteze de la noi, Isuse, și să învingă prezența Ta în mijlocul nostru.

Prin puterea sângelui Tău, Isuse, pun capăt oricărui comportament de indiferență din casa noastră, pentru că el ne-a ucis iubirea. Renunț la mândria care mă împiedică să cer iertare, să-mi recunosc greșelile; renunț  la cuvintele negative spuse soțului/soției, cuvinte de blestem, cuvinte ce umilesc, cuvinte care dor și lasă urme adânci în inima celuilalt. Renunț la cuvintele nepotrivite care desconsideră, la blestemele proclamate de atâtea ori în casa noastră. Te implor, Isuse, revarsă sângele răscumpărător peste toate acestea. Vindecă-ne și să ne elibereze de consecințele care astăzi sunt reflectate în viața noastră din cauza acestor realități.

Renunț la blestemele rostite asupra casei în care locuiesc, la nemulțumirea de a trăi în această casă, de a nu mă simți fericit aici. Renunț la tot ceea ce aș fi putut spune rău în casa mea.

Renunț la cuvintele de nemulțumire pe care le-am rostit despre situația noastră economică, pentru că cu toate că am primit puțin, chiar dacă salariul lunar abia ne ajunge, nu ne-a lipsit nimic, Isuse.

Pentru tot ceea ce am greșit îți cer iertare. Iartă-mă pentru ingratitudine, pentru faptul de a nu putea să vad în familia mea, ceva ce mi se potrivește...

Iartă-mă, Isuse, pentru că știu că de multe ori am greșit. Vreau să renunț la aceste greșeli începând de azi.

Isuse, iartă-i pe cei din familia mea dacă cumva au necinstit taina căsătoriei. Privește-i cu milă și ajută-i să-și restabilească pacea în inimi.

Vreau să-ți cer, Doamne, să reverși Spiritul Tău cel Sfânt peste noi, peste fiecare membru al familiei mele. Spirite Sfinte, cu puterea și lumina Ta, binecuvântează toate generațiile din prezent, trecut și viitor.

Începând de astăzi, vreu ca în căsnicia mea și în toate familiile apropiaților mei să domnești Tu și Evanghelia Ta, să devenim cupluri profund angajate în respectarea sacralității căsătoriei, plini de iubire, loialitate, răbdare, bunătatea și respect.

Îți mulțumesc, Isuse, pentru că primești rugăciunea mea și asculți cererile mele.

Mă consacru și îi încredințez pe toți cei din familia mea Inimii Neprihănite a Sfintei Fecioarei Maria, pentru a ne proteja de orice atac al celui viclean.

Amin.

Traducere: ACC


Sursa:it.aleteia.org

Salamul SF!

Direct din viitor, a venit o nouă inovație pentru produsele din carne de la Caroli. Când spun salamul SF, nu este nici o glumă, pentru că acum, dacă vei cumpăra produse de la Caroli, pe eticheta acestora apare și un așa zis Carolimetru termic. Pe salamurilor Semenic Extra apare un cadran termosensibil ce le oferă consumatorilor o informație vitală: dacă produsele sunt păstrate sau nu la temperaturi optime.
Uite cum funcționează:
Acest salam, din seria #MâncareCuNotificare, dacă indică pe etichetă culoarea verde, înseamnă că temperatura la care se află produsul este de sub 8 grade Celsius și că este păstrat optim. Însă, dacă eticheta indică galbenul, această culoare ne avertizează că produsul se află la o temperatură mai mare și ar trebui mutat într-un loc mai răcoros.

Azi-mâine, chiar personajul Caroli ne va spuin ce și cum este cu vreun sortiment apărând ca în Războiul Stelelor holografic. Atunci nici nu vei știi ce să mai face... să mănânci sau să urmărești drăguța figurină... :) Însă până atunci, să ne bucurăm de o #MâncareCuNotificare și să ne documentăm mai mult pe:



Mierea este la ea acasă...


miercuri, 22 martie 2017

Rugăciune pentru un somn liniștit

Pentru a recupera pacea interioară și pentru a te odihni cu inima unită lui Dumnezeu

Dumnezeul meu,
acum când vocile au amuțit și zgomotele au încetat,
de aici, din pat, inima mea se înalță spre Tine, spunându-Ți:
Cred în Tine, nădăjduiesc în Tine și te iubesc cu toată puterea mea,
Mărire Ție, Doamne!
Încredințez în mâinile Tale osteneala și luptele,
bucuriile și dezamăgirile
acestei zile care a trecut.
Dacă nervii m-au trădat,
dacă impulsurile egoiste m-au dominat,
dacă am dat naștere la resentimente sau la tristețe,
Te rog să mă ierți, Doamne!
Fie-Ți milă de mine.
Dacă am fost necredincios,
dacă am pronunțat cuvinte în zadar,
dacă m-am lăsat condus de nerăbdare,
dacă am reprezentat vreo problemă pentru cineva,
Te rog să mă ierți, Doamne!
În această noapte nu vreau să adorm
până nu voi simți în suflet
siguranța milostivirii Tale,
dulcea Ta milostivire
complet gratuită.
Îți mulțumesc, Dumnezeul meu,
pentru că ai fost umbra răcoroasă
care m-a acoperit pe tot parcursul acestei zile.
Îți mulțumesc, deoarece
invizibil și afectuos
ai avut grijă de mine asemenea unei mame
în tot acest timp.
Doamne! În jurul meu
totul este liniștit și calm.
Trimite îngerul păcii în această casă.
Relaxează-mi nervii,
calmează-mi spiritul,
dizolvă-mi tensiunile,
inundă-mi ființa cu liniște și cu seninătate.
Veghează asupra mea, Părinte iubit,
în timp ce mă încredințez somnului,
asemenea unui copil care doarme fericit în brațele Tale.
Întru numele Tău, Doamne, mă voi odihni liniștit.
Amin.

Traducere: Liviu Ursu


Sursa:it.aleteia.org

marți, 21 martie 2017

Când voi întâlni persoana potrivită voi fi fericită că nu a mers cu nici o alta

În viața mea am întâlnit deja persoana nepotrivită și am lăsat-o să ajungă la inima mea. Am ignorat avertismentele lui Dumnezeu pentru a mă concentra asupra sentimentelor mele, care s-au dovedit a fi înșelătoare, dar am învățat lecții importante din toate acestea. Am învățat că a nu mai visa și a nu mai crede în iubire din cauza cuiva care nu a știut să mă aprecieze este o mare greșeală. Am învățat că a  avea încredere în Dumnezeu este lucrul cel mai corect, că este mult mai bine decât să am încredere în sentimentele mele. Am învățat că precum sunt unele persoane în viața mea pentru a mă răni, există și oameni pe care Dumnezeu mi-i trimite pentru a mă ajuta să mă vindec.

Când voi cunoaște persoana potrivită voi înțelege de ce nu a mers cu nici o alta, și atunci voi fi recunoscător. Persoana potrivită nu mă va înstrăina de Dumnezeu, ci mă va încuraja să-l caut și mă va iubi ca și cum mâine nu ar exista. Mă va mustra când voi greși și-mi va spune ceea ce ar trebui să fie schimbat. Persoana potrivită se va ruga pentru mine și mă va suporta, atunci când în loc să fiu floare voi fi spin. Mă va privi în ochi când voi plânge sau voi fi în disperare și mă va încredința că va rămâne mereu alături de mine.

Persoana potrivită va ajunge la inima mea într-un mod pur, pentru că înainte  va fi ajuns la Dumnezeu. Și când mă voi uita în ochii persoanei potrivite care va zâmbi, îmi voi aminti ceea ce a trebuit să îndur și voi zâmbi și eu. Îi voi mulțumi lui Dumnezeu pentru că m-a învățat că iubirea trece mult dincolo de cuvintele frumoase și pentru că a pus în viața mea pe cineva atât de special și unic. Eu nu voi fi acolo cu un creion și o hârtie pentru a-mi scrie povestea, pentru că nu depinde de mine, ci de Dumnezeu. Și împreună cu el, știi, totul este perfect.

Traducere: ACC


Sursa:it.aleteia.org

luni, 20 martie 2017

APARENȚELE ÎNŞALĂ. Poveste adevărată

Această poveste adevărată se întâmpla în America la sfârșitul secolului al XIX-lea. O doamnă şi soţul ei, au coborât din tren în Boston cu intenția de a ajunge la Universitatea Harvard. Erau îmbrăcați destul de modest: ea, într-o rochie de bumbac, el, îmbrăcat într-un costum simplu, nu chiar de cea mai bună calitate. S-au adresat, fără să fi avut o programare prealabilă, secretarei preşedintelui de la Universitatea Harvard. Secretara a ghicit imediat că aceștia veneau de la țară, că erau fermieri, care nu puteau avea nimic de a face cu Harvard.
– Dorim să-l vedem pe domnul preşedinte – a spus omul încet.
– Îmi pare rău, este foarte ocupat – a răspuns secretara.
– Aşteptăm – a replicat femeia.

 
Ore întregi, secretara i-a ignorat, în speranţa că cei doi, în cele din urmă se vor descuraja și vor pleca. Ei nu au plecat, ceea ce a făcut să crească frustrarea acesteia.
În cele din urmă a decis să-l deranjeze pe preşedinte, deşi era o corvoadă pe care ea mereu o evita .
– Poate dacă veți vorbi cu ei câteva minute, vor pleca – i-a spus secretara preşedintelui Universităţii. Acesta făcu o strâmbătură de dezgust, şi acceptă. Cu fruntea încruntată, dar cu demnitate, se îndreptă cu pas majestuos spre perechea care aștepta.
Femeia îi spuse:
– Am avut un fiu care a învățat la Harvard timp de un an. El a iubit Harvard-ul. A fost fericit aici, dar acum un an, a murit într-un accident. Soţul meu şi cu mine am vrea să construim ceva, undeva în campus, care să fie în memoria fiului nostru. Preşedintele nu a părut interesat.
– Doamnă – a spus acesta – nu putem ridica o statuie pentru fiecare persoană care a învățat la Harvard şi apoi a murit. Dacă am face-o, acest loc ar părea un cimitir.
– Oh, nu, replică repede femeia – nu dorim să se ridice o statuie. Ne-am gandit că am fi bucuroși să donăm o clădire universității Harvard.
Președintele a întors către ei privirea.
Aruncă o privire la rochia și la costumul simplu cu care cei doi erau îmbrăcați și exclamă apoi:
– O clădire!! Aveți cumva idee cât costă o clădire? Am investit peste șapte milioane și jumătate de dolari în clădirile de aici de la Harvard!
Pentru o clipă femeia a tăcut.
Președintele s-a gândit că poate acum se va putea debarasa de ei.
Femeia se întoarse către soțul său și îi spuse încet:
– Atât de puțin costă o universitate? De ce să nu construim noi de la început una nouă, a noastră ?
Soțul său acceptă.
Fața președintelui se întunecă de confuzie și uimire.
Domnul Leland Stanford şi soţia lui s-au ridicat şi au plecat, au călătorit până în Palo Alto, în California, unde au pus bazele universității care le poartă numele, Universitatea Stanford, în memoria unui fiu de care Harvard nu a mai fost interesat. Universitatea “Leland Stanford Junior” a fost inaugurată în 1891, în Palo Alto. “Junior”, deoarece onora memoria fiului bogatului latifundiar. Acesta era ‘memorialul‘ său.
Universitatea “Leland Stanford Junior”
Universitatea “Leland Stanford Junior”
În ziua de astăzi universitatea Stanford este pe locul întâi în lume, mai sus decât Harvard.
CE UȘOR TE POȚI ÎNȘELA ATUNCI CÂND JUDECI DUPĂ APARENȚE.!!!

Sursa:dincolodeaparente.com

duminică, 19 martie 2017

Biserica drept sacrament

De Edward McNamara
În rubrica sa de liturgie, părintele Edward McNamara LC, profesor de liturgie şi decan de teologie la Ateneul Pontifical Regina Apostolorum din Roma, răspunde în această săptămână la întrebarea din partea unui cititor din Ghana.
Cum de Biserica este considerată un sacrament? - A.A., Wiaga, Ghana.
A răspunde la această întrebare este o frumoasă provocare, aproape că ar cere un tratat. Totuşi, voi încerca să fiu sintetic.
Când se vorbeşte despre această temă, cea mai mare parte a persoanelor fac referinţă la Conciliul al II-lea din Vatican. Documentul conciliului cu privire la liturgie, Sacrosanctum Concilium, stabileşte la nr. 5: "Această operă a răscumpărării oamenilor şi a preamăririi desăvârşite a lui Dumnezeu, prefigurată în faptele măreţe ale Domnului, săvârşite cu poporul Vechiului Testament, a fost îndeplinită de Cristos Domnul, mai ales prin misterul pascal al fericitei sale pătimiri, al învierii şi al înălţării glorioase, mister prin care, «murind, a nimicit moartea noastră şi, înviind, ne-a redobândit viaţa»; căci din coasta lui Cristos dormind pe cruce, s-a născut sacramentul admirabil al întregii Biserici".
În Lumen gentium, constituţia dogmatică a conciliului despre Biserică, acest concept este reafirmat la nr. 9: "Dumnezeu a chemat laolaltă pe aceia care prin credinţă privesc spre Cristos, Înfăptuitorul mântuirii şi Principiul unităţii şi al păcii, şi a constituit Biserica spre a fi pentru toţi şi pentru fiecare sacramentul vizibil al acestei unităţi mântuitoare. Trebuind să se răspândească pretutindeni, ea intră în istoria oamenilor, dar depăşeşte totodată timpurile şi frontierele popoarelor [...]".
Puţin după aceea, la nr. 48, se face referinţă explicită la Biserică drept "sacrament de mântuire universală".
Totuşi ar fi o eroare să credem că acest concept de Biserică drept sacrament a apărut numai în anii '60. Sfintele Scripturi descriu misterul - un termen care uneori practic este folosit ca sinonim al latinescului sacramentum - Bisericii spunând că "... sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi" (1Cor 3,16); şi că prezenţa lui Dumnezeu se manifestă în Biserica sa (Lc 12,32; Mc 4,26-29). Misterul Trupului lui Cristos (1Cor 12,1 şu) se prezintă prin imagini concrete ca turma, viţa, edificiul, templul, mireasa.
Părinţii Bisericii descriu această realitate şi cu metafore semnificative. Didahia(scrisă între 90 şi 120 d.C) vorbeşte despre "mister cosmic al Bisericii". Sfântul Ciprian (mort în 258) defineşte Biserica "imens mister de mântuire" şi sfântul Augustin (354-430) se referă la asta ca la "admirabilul sacrament născut din coasta lui Cristos", aşa cum este citat mai sus în nr. 5 dinSacrosanctum Concilium.
Şi în liturgie găsim diferite exemple. O rugăciune, atribuită de unii sfântului papă Leon cel Mare (390-461) şi găsită în manuscrisul gelazian din 750, defineşte Biserica sacramentul minunat prin care este continuată lucrarea de răscumpărare şi lumea, reînnoită, se întoarce la destinul său primar. Cu alte cuvinte, Biserica, fiind nouă creaţie a lui Cristos, trebuie să fie sacramentul care conduce din nou lumea la proiectul originar al lui Dumnezeu.
Cu venirea teologiei scolastice, conceptul de Biserică drept sacrament a fost întunecat o anumită perioadă, cu toate că ideea a fost apoi treptat recuperată în cursul secolului al XIX-lea şi al XX-lea. Tema a fost tratată profund din partea mai multor teologi în deceniile precedente Conciliului al II-lea din Vatican.
Catehismul, care într-un anumit sens rezumă primele reflecţii, se confruntă cu acest concept în mai multe părţi, dar îndeosebi la nr. 774-776, referitoare la Biserică drept sacrament de mântuire universală:
"774. Cuvântul grecesc mysterion a fost tradus în latină prin doi termeni:mysterium şi sacramentum. În interpretarea ulterioară, termenul sacramentumexprimă, mai ales, semnul vizibil al realităţii ascunse a mântuirii, indicată prin termenul mysterium. În acest sens, Cristos însuşi e misterul mântuirii: Non est enim aliud Dei mysterium, nisi Christus ? «Nu există alt mister al lui Dumnezeu în afară de Cristos». Lucrarea mântuitoare a firii sale omeneşti sfinte şi sfinţitoare este sacramentul mântuirii, care se manifestă şi acţionează în sacramentele Bisericii (pe care Bisericile din Orient le numesc «sfintele taine»). Cele şapte sacramente sunt semnele şi instrumentele prin care Duhul Sfânt revarsă harul lui Cristos, care este Capul, în Biserica ce este Trupul său. Biserica aşadar conţine şi comunică harul nevăzut pe care îl semnifică. În acest sens analogic, ea este numită «sacrament».
775. «Biserica este în Cristos ca un sacrament, adică semn şi instrument al unirii intime cu Dumnezeu şi al unităţii întregului neam omenesc». A fi sacramentul unirii intime a oamenilor cu Dumnezeu: acesta este primul scop al Bisericii. Deoarece comuniunea între oameni se înrădăcinează în unirea cu Dumnezeu, Biserica este şi sacramentul unităţii neamului omenesc. În ea, această unitate a şi început, întrucât ea reuneşte oameni «din toate neamurile, rasele, popoarele şi limbile» (Ap 7, 9); în acelaşi timp, Biserica este «semn şi instrument» al deplinei realizări a acestei unităţi care încă trebuie să vină.
776. Ca sacrament, Biserica este instrument al lui Cristos. «Este folosită de El ca instrument al răscumpărării tuturor», «sacramentul universal al mântuirii», prin care Cristos «dezvăluie şi în acelaşi timp înfăptuieşte misterul iubirii lui Dumnezeu faţă de om». Ea «este planul vizibil al iubirii lui Dumnezeu pentru omenire», care doreşte «constituirea întregului neam omenesc în unicul popor al lui Dumnezeu, adunarea lui în unicul Trup al lui Cristos, zidirea lui în unicul Templu al Duhului Sfânt»".
Prin urmare, aşa cum prezintă Catehismul, conceptul de Biserică drept sacrament este analog, şi asta nu înseamnă că ea constituie al optulea sacrament.
A vedea Biserica drept un sacrament ne ajută să avem o viziune mai definită a celor şapte sacramente în contextul Bisericii însăşi. Putem să ne dăm seama mai clar de modul în care efectele participării sacramentale merg dincolo de relaţia individuală cu Dumnezeu şi măresc sfinţenia întregului Trup.
În afară de asta, acest concept clarifică unele enunţări clasice precum "Biserica face Euharistia şi Euharistia face Biserica". Euharistia, şi într-un anumit sens întreaga viaţă sacramentală şi liturgică a Bisericii, sunt legate de o interacţiune continuă. Acţiunea mântuitoare fundamentală a lui Cristos ajunge la individ prin Biserică şi prin sacramentele sale, şi în acelaşi timp îmbrăţişarea pozitivă, din partea credinciosului, a acestei acţiuni mântuitoare sfinţeşte şi construieşte Biserica.
Spiritualitatea care poate să derive din asimilarea acestei comuniuni fundamentale în Cristos împărtăşită de toţi membrii Bisericii şi - din moment ce Biserica este şi un sacrament pentru lume - cu fiecare fiinţă umană, ne poate face să înţelegem că orice acţiune bună pe care o săvârşit, şi chiar orice acţiune mai puţin pozitivă, are consecinţe care merg dincolo de cercurile imediate şi nu numai că se extind "de la răsăritul soarelui până la apus", ci pot să ajungă până la cer prin comuniunea cu sfinţii.
(După Zenit, 3 martie 2017)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu


Sursa:ercis.ro