miercuri, 19 aprilie 2017
Hugh Jackman: "Sunt creștin și îmi dedic fiecare rol lui Dumnezeu"
Hugh Jackman, confirmând că a acceptat să joace rolul apostolului Pavel într-un film despre viața personajului biblic, a vorbit în public despre credința sa creștină.
Într-un interviu acordat revistei Parade, actorul a spus că de mic participa la slujbele diferitelor Biserici și a ajuns să creadă că într-o zi va deveni și el predicator.
"Sunt creștin. Am fost tot timpul în Biserici. Când eram de 13 ani am avut o premoniție ciudată: că într-o zi voi fi la amvon, precum preotul predicator pe care l-am văzut", a mărturisit el.
Într-un interviu acordat revistei Parade, actorul a spus că de mic participa la slujbele diferitelor Biserici și a ajuns să creadă că într-o zi va deveni și el predicator.
"Sunt creștin. Am fost tot timpul în Biserici. Când eram de 13 ani am avut o premoniție ciudată: că într-o zi voi fi la amvon, precum preotul predicator pe care l-am văzut", a mărturisit el.
Foto: Anton Ivanov/Shutterstock
Jackman a adăugat că îi place foarte mult să recite deoarece îi oferă un sentiment de pace și îi dedică toate interpretările lui Dumnezeu.
"Poate părea ciudat. În momentele de glorie, atletul Eric Liddell spunea: "Când alerg, simt că sunt plăcut lui [Dumnezeu]". Simt această plăcere atunci când recit, și totul este bine, mai ales pe scenă", a mai spus Jackman.
"Simt că toată lumea este în căutarea unui sentiment sau a cuiva care ne poate uni. Noi îl numim "Dumnezeu". În fiecare seară, înainte de a urca pe scenă, mă opresc și îmi dedic munca lui Dumnezeu, mă încredințez Lui."
Jackman a adăugat că îi place foarte mult să recite deoarece îi oferă un sentiment de pace și îi dedică toate interpretările lui Dumnezeu.
"Poate părea ciudat. În momentele de glorie, atletul Eric Liddell spunea: "Când alerg, simt că sunt plăcut lui [Dumnezeu]". Simt această plăcere atunci când recit, și totul este bine, mai ales pe scenă", a mai spus Jackman.
"Simt că toată lumea este în căutarea unui sentiment sau a cuiva care ne poate uni. Noi îl numim "Dumnezeu". În fiecare seară, înainte de a urca pe scenă, mă opresc și îmi dedic munca lui Dumnezeu, mă încredințez Lui."
Jackman se pregătește să joace într-un film în care va interpreta rolul apostolului Pavel, dând un nou accent convertirii, misiunii și încarcerării Apostolului neamurilor.
Jackman va fi și producătorul filmului, împreună cu Matt Damon și Ben Affleck. Cel care a scris scenariul este Matt Cook.
Traducere: ACC
Jackman va fi și producătorul filmului, împreună cu Matt Damon și Ben Affleck. Cel care a scris scenariul este Matt Cook.
Traducere: ACC
Sursa:it.aleteia.org
luni, 10 aprilie 2017
Lecturile lunii martie 2017
01 martie – Savatie Baștovoi, Antiparenting, Ed. Cathisma, București, 2017 (apx. 77p.A4).
06 martie – Paulin Lecca, De la moarte la viață, Ed. Paideia, București, 2011 (apx. 77p.A4).
07 martie – Claudiu Lucian Pop, Viața ca o profeție: alungând umbra clipelor ce nu mai sunt, Ed. Surorilor Lauretane, Baia Mare, 2016 (apx. 37p.A4).
10 martie – Maica Tereza - Cuvântul trăit: o nouă și vie chemare la rugăciune, Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2016 (apx. 57p.A4).
14 martie – Pr. Eugen Drăgoi, Diamante spirituale, vol. 1, Ed. Partener, Galați, 2011 (apx. 7p.A4).
07 martie – Claudiu Lucian Pop, Viața ca o profeție: alungând umbra clipelor ce nu mai sunt, Ed. Surorilor Lauretane, Baia Mare, 2016 (apx. 37p.A4).
10 martie – Maica Tereza - Cuvântul trăit: o nouă și vie chemare la rugăciune, Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2016 (apx. 57p.A4).
14 martie – Pr. Eugen Drăgoi, Diamante spirituale, vol. 1, Ed. Partener, Galați, 2011 (apx. 7p.A4).
17 martie – Ksthleen ONeal Gear, W. Michael Gear, Trădarea, Ed. Rao, București, 2013 (apx. 177p.A4).
18 martie – Florence Morse Kingsley, Ștefan, un soldat al Crucii, Ed. Little Lamb, Suceava (apx. 77p.A4).
21 martie – Pr. Constantin Necula, Ogorul cu îngeri, Ed. Agnos, Sibiu, 2015 (apx. 77p.A4).
22 martie – Francois Mauriac, Viata lui Isus, Ed. Bună ziua, București, 1990 (apx. 77p.A4).
24 martie – Vasilis Argiriadis, Atâta cât poți: mic Pateric al orașelor, Ed. Egumenița, Galați, 2016 (apx. 17p.A4).
25 martie – Selma Lagerloof, Legende despre Isus, Ed. Universalia, Craiova, 1990 (apx. 77p.A4).
21 martie – Pr. Constantin Necula, Ogorul cu îngeri, Ed. Agnos, Sibiu, 2015 (apx. 77p.A4).
22 martie – Francois Mauriac, Viata lui Isus, Ed. Bună ziua, București, 1990 (apx. 77p.A4).
24 martie – Vasilis Argiriadis, Atâta cât poți: mic Pateric al orașelor, Ed. Egumenița, Galați, 2016 (apx. 17p.A4).
25 martie – Selma Lagerloof, Legende despre Isus, Ed. Universalia, Craiova, 1990 (apx. 77p.A4).
Cărți lecturate: 12 adică aproximativ 814 pagini A4.
luni, 3 aprilie 2017
Cd-ul „Pricesne cântece religioase” de la Libertatea – 3 aprilie 2017
Incepand de luni, 3 aprilie 2017, la toate chioscurile de ziare veti putea gasi cd-ul “Pricesne cantece religioase” de la Libertatea.
Pret cd : 9.99 lei.
Nu detinem alte informatii. Promo.
marți, 28 martie 2017
Cum să percep iubirea lui Dumnezeu în viața mea
De Pr. Carlos Padilla
De câte ori în viață trecem prin experiențe pe care nu le înțelegem și care pe neașteptate, într-o zi, pe cale, încep să aibă sens și se așează la locul potrivit”.
Atunci înțelegem că acel moment dificil sau aceea persoană cărei nu i-am dat multă importanță a fost crucială în drumul meu și în creșterea mea.
Ne dorim să înțelegem totul imediat. Ne-ar plăcea să cunoaștem sensul întregului drum și să descoperim mereu mâna ce ne ghidează.
De aceea uneori sunt momente când vedem viața în plinătatea ei, cum o vede Dumnezeu. Vedem și cum Dumnezeu ne conduce. Privind înapoi, pare că au sens multe lucruri. Este mai ușor să vedem lucrurile ca Dumnezeu, în El au sens.
Părintele Josef Kentenich zicea: ”Viața mea este un covor văzut pe dos. Câte fire împletite! Munca mea este să văd covorul pe față. Privind covorul pe față ce văd? Chiar dacă pe dos se văd multe fire împletite, pe față este armonie!”
Cu mâna Sa iubitoare Dumnezeu ne conduce. Poate nu o văd în momentele întunecate prin care trec, când nimic nu este clar.
În acele momente nu știu bine ce vrea Dumnezeu, nici măcar ce vreau eu. Nu înțeleg planul Său, nu percep iubirea Sa. Vedem firele împletite și ne răzvrătim împotriva vieții.
Nu vreau să trăiesc fără lumină. Nu vreau tristețe. Vreau să fiu mereu fericit. Viața pentru noi de multe ori e doar o succesiune de zile. Unele întunecate, altele însorite. Unele triste, altele fericite.
Pentru Dumnezeu, însă, e mereu același drum, drumul fericirii noastre. Dumnezeu ne dăruiește momente de care să ne prindem, momente care devin stânca de care să ne susținem toată viața.
E adevărat că ne-ar plăcea să percem tot timpul iubirea Sa, toată afecțiunea și protecția în viața noastră, dar nu se întâmplă așa. În timpul Botezului, îmi place să zic că în acele clipe Dumnezeu îmbrățișează copilul.
Uit, dar Dumnezeu mă binecuvântează fiind copil, și nu uită niciodată sigiliul Său de iubire. Imprimă iubirea Sa în inima mea pentru totdeauna. Îi aparțin pentru eternitate.
Apoi viața ne tulbură, e adevărat, și drumurile se împletesc. Uităm iubirea Lui. Nu ne mai amintim îmbrățișarea Lui, nici privirea Lui, nici surâsul Lui. Ne rămâne doar gustul amar al pierderii. În tumultul vieții încetăm să mai atingem iubirea Lui, ce e mereu aproape de noi.
Da, în acele clipe poate nu ajunge să îmi amintesc că într-o anumită zi El m-a binecuvântat când eram copil. Dar e adevărat. Am fost consacrat ca și fiu pentru totdeauna. Chiar dacă eu uit, Dumnezeu nu uită niciodată. Cu toate acestea nu încetez să văd în fiecare zi cât e de dificil pentru omul de astăzi să perceapă iubirea Lui Dumnezeu în viața sa.
Zicea părintele Kentenich: ”Să fiu convins că mă iubește, și că eu pot să fiu ceva pentru El. Sună comic ca eu să fiu ceva pentru El, dar depersonalizarea noastră a propus multe. Da, zicem că aceasta e umilință, dar nu e umilință!
Trebuie să fiu ceva pentru Dumnezeu? Da, e limpede că pot să fiu ceva pentru Dumnezeu, întrucât m-a creat ca ființă liberă. El dorește colaborarea mea. Vrea colaborarea mea; pot să fiu ceva pentru El.
Dacă am reuși să convingem pe majoritatea credincioșilor, acolo unde lucrăm, că ei sunt obiectul iubirii Lui Dumnezeu, în ei s-ar trezi tot ceea ce este nobil. Dar în general nu reușim”.
Este dificil să ne știm iubiți de Dumnezeu în profunzime. Să convingem pe cineva de iubirea Lui Dumnezeu pentru el. Când aceea iubire e slabă în viața noastră, cât de dificil este să reușim să atingem iubirea lui Dumnezeu!
Momentele în care știm că suntem iubiți de cineva, de persoane concrete, de Dumnezeu însuși, sunt momente de lumină. O lumină puternică care ne ajută să vedem cât valorăm pentru Dumnezeu.
Sunt clipe în care nu contează altceva deoarece avem ceea ce e mai important. Nu mai contează păcatele mele, nici trecutul sau viitorul meu. Contează doar iubirea lui Dumnezeu care mă cuprinde.
Clipe în care valorez nu pentru ceea ce am făcut nici pentru ceea ce sunt, ci sunt iubit fără să se țină cont de meritele mele. Iubirea nu se merită niciodată. Sunt iubit în mod gratuit și unic.
Sunt momentele în care totul se blochează și lumina învinge întunericul. Mi-ar plăcea să am mai multă lumină în viața mea. Mai multe momente gratuite, în care nu trebuie să demostrez nimic și în care pot să fiu eu însumi. Vreau mai multe momente de soare și mai puține de întuneric. Mai multă iubire de la Dumnezeu și de la oameni.
Traducere: AMR
De câte ori în viață trecem prin experiențe pe care nu le înțelegem și care pe neașteptate, într-o zi, pe cale, încep să aibă sens și se așează la locul potrivit”.
Atunci înțelegem că acel moment dificil sau aceea persoană cărei nu i-am dat multă importanță a fost crucială în drumul meu și în creșterea mea.
Ne dorim să înțelegem totul imediat. Ne-ar plăcea să cunoaștem sensul întregului drum și să descoperim mereu mâna ce ne ghidează.
De aceea uneori sunt momente când vedem viața în plinătatea ei, cum o vede Dumnezeu. Vedem și cum Dumnezeu ne conduce. Privind înapoi, pare că au sens multe lucruri. Este mai ușor să vedem lucrurile ca Dumnezeu, în El au sens.
Părintele Josef Kentenich zicea: ”Viața mea este un covor văzut pe dos. Câte fire împletite! Munca mea este să văd covorul pe față. Privind covorul pe față ce văd? Chiar dacă pe dos se văd multe fire împletite, pe față este armonie!”
Cu mâna Sa iubitoare Dumnezeu ne conduce. Poate nu o văd în momentele întunecate prin care trec, când nimic nu este clar.
În acele momente nu știu bine ce vrea Dumnezeu, nici măcar ce vreau eu. Nu înțeleg planul Său, nu percep iubirea Sa. Vedem firele împletite și ne răzvrătim împotriva vieții.
Nu vreau să trăiesc fără lumină. Nu vreau tristețe. Vreau să fiu mereu fericit. Viața pentru noi de multe ori e doar o succesiune de zile. Unele întunecate, altele însorite. Unele triste, altele fericite.
Pentru Dumnezeu, însă, e mereu același drum, drumul fericirii noastre. Dumnezeu ne dăruiește momente de care să ne prindem, momente care devin stânca de care să ne susținem toată viața.
E adevărat că ne-ar plăcea să percem tot timpul iubirea Sa, toată afecțiunea și protecția în viața noastră, dar nu se întâmplă așa. În timpul Botezului, îmi place să zic că în acele clipe Dumnezeu îmbrățișează copilul.
Uit, dar Dumnezeu mă binecuvântează fiind copil, și nu uită niciodată sigiliul Său de iubire. Imprimă iubirea Sa în inima mea pentru totdeauna. Îi aparțin pentru eternitate.
Apoi viața ne tulbură, e adevărat, și drumurile se împletesc. Uităm iubirea Lui. Nu ne mai amintim îmbrățișarea Lui, nici privirea Lui, nici surâsul Lui. Ne rămâne doar gustul amar al pierderii. În tumultul vieții încetăm să mai atingem iubirea Lui, ce e mereu aproape de noi.
Da, în acele clipe poate nu ajunge să îmi amintesc că într-o anumită zi El m-a binecuvântat când eram copil. Dar e adevărat. Am fost consacrat ca și fiu pentru totdeauna. Chiar dacă eu uit, Dumnezeu nu uită niciodată. Cu toate acestea nu încetez să văd în fiecare zi cât e de dificil pentru omul de astăzi să perceapă iubirea Lui Dumnezeu în viața sa.
Zicea părintele Kentenich: ”Să fiu convins că mă iubește, și că eu pot să fiu ceva pentru El. Sună comic ca eu să fiu ceva pentru El, dar depersonalizarea noastră a propus multe. Da, zicem că aceasta e umilință, dar nu e umilință!
Trebuie să fiu ceva pentru Dumnezeu? Da, e limpede că pot să fiu ceva pentru Dumnezeu, întrucât m-a creat ca ființă liberă. El dorește colaborarea mea. Vrea colaborarea mea; pot să fiu ceva pentru El.
Dacă am reuși să convingem pe majoritatea credincioșilor, acolo unde lucrăm, că ei sunt obiectul iubirii Lui Dumnezeu, în ei s-ar trezi tot ceea ce este nobil. Dar în general nu reușim”.
Este dificil să ne știm iubiți de Dumnezeu în profunzime. Să convingem pe cineva de iubirea Lui Dumnezeu pentru el. Când aceea iubire e slabă în viața noastră, cât de dificil este să reușim să atingem iubirea lui Dumnezeu!
Momentele în care știm că suntem iubiți de cineva, de persoane concrete, de Dumnezeu însuși, sunt momente de lumină. O lumină puternică care ne ajută să vedem cât valorăm pentru Dumnezeu.
Sunt clipe în care nu contează altceva deoarece avem ceea ce e mai important. Nu mai contează păcatele mele, nici trecutul sau viitorul meu. Contează doar iubirea lui Dumnezeu care mă cuprinde.
Clipe în care valorez nu pentru ceea ce am făcut nici pentru ceea ce sunt, ci sunt iubit fără să se țină cont de meritele mele. Iubirea nu se merită niciodată. Sunt iubit în mod gratuit și unic.
Sunt momentele în care totul se blochează și lumina învinge întunericul. Mi-ar plăcea să am mai multă lumină în viața mea. Mai multe momente gratuite, în care nu trebuie să demostrez nimic și în care pot să fiu eu însumi. Vreau mai multe momente de soare și mai puține de întuneric. Mai multă iubire de la Dumnezeu și de la oameni.
Traducere: AMR
luni, 27 martie 2017
duminică, 26 martie 2017
Patru motive pentru a recita Rozariul în fiecare zi: legătura cu Fatima
de Tom Hoopes
Acest an marchează cea de-a 100-a aniversare a aparițiilor de la Fatima. Mesajul de la Fatima despre „convertirea păcătoșilor” ajunge în mod providențial la un an după Anul Milostivirii.
Totodată, aș dori să subliniez și importanța celui de-al doilea mesaj de la Fatima: recitarea Rozariului în fiecare zi.
Familia mea recită Rozariul în fiecare zi, de când fiica mea, Cecilia, avea nouă ani. Eram redactor la National Catholic Register când mi-a spus: „Tată, la locul de muncă continui să spui cât de important este Rozariul. Noi acasă de ce nu îl recităm niciodată?”.
Din acel moment am început să-l recităm și suntem extrem de recunoscători. Iată patru motive pentru care ar trebui să o faceți și voi:
1. Rozariul zilnic oferă familiei vostre „o pauză de rugăciune” în fiecare zi. De-a lungul anilor, am descoperit că, atunci când recităm Rozariul suntem mai uniți și mai puternici ca familie.
De ce? Sfântul Ioan Paul al II-lea descrie motivul în Scrisoarea sa despre Rozariu: „Rugați-vă Rozariul pentru fii, și chiar mai mult împreună cu ei, educându-i de mici la acest moment de rugăciune zilnică. Reprezintă un ajutor spiritual care nu trebuie desconsiderat”.
Rozariul oferă o pauză familiei ocupate, reduce la tăcere zgomotul lumii, ne unește și ne face să ne concentrăm asupra lui Dumnezeu și nu asupra noastră. Într-o familie realizează minuni, atât la nivel psihologic, cât și afectiv. Dar, de asemenea, face mult mai mult.
2. Rozariul zilnic ne dăruiește o enormă putere spirituală în lupta noastră împotriva păcatului.
Este o lecție pe care o uităm tot timpul. În viața spirituală, puterea noastră nu este de ajuns. Ne putem gândi că suntem buni sau virtuoși, dar oricând o ispită neașteptată ne poate învinge.
Aceste lucruri ne sunt amintite de Catehism și de Constituția pastorală Gaudium et Spes. Omul trebuie să lupte pentru a face tot ceea ce este drept. Cu sacrificiul personal și cu ajutorul harului divin, reușește să ajungă la integritatea sa interioară.
Răspunsul Scripturii la această problemă este reprezentat de îndemnul repetat la rugăciune. Dacă ne dorim să avem o șansă în viața noastră creștină, avem nevoie de un timp regulat, sistematic și concentrat pentru a ne conecta la puterea spirituală a lui Isus Cristos, Domnul nostru și la Maria, Mama noastră.
3. Recitarea Rozariului reprezintă lucrul cel mai bun pe care putem să-l facem pentru Biserică în vremuri de încercări.
Papa Francisc a amintit că atunci când era Episcop în Argentina s-a alăturat unui grup care recita Rozariul cu Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea: „Mă rugam în mijlocul poporului lui Dumnezeu, din care făceam parte eu și toți cei care erau în acel loc, conduși de către Păstorul nostru... Am simțit că acel om, ales să conducă Biserica, reparcurgea un drum până la Mama sa din ceruri, un drum început încă din copilărie... Am înțeles prezența Mariei în viața Papei. Din acel moment recit în fiecare zi misterele Rozariului”.
4. Recitarea Rozariului va schimba lumea
La Fatima, Fecioara Maria a spus-o în mod expres: „Rugați-vă Rozariul în fiecare zi pentru a aduce pace în lume”.
Dedicarea familiei mele la Rozariul zilnic a crescut după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, când Papa Ioan Paul al II-lea a cerut Rozarii zilnice pentru pace.
Recitarea Rozariului nu este un lucru ușor, iar de multe ori recitarea lui devine mecanică sau din obligație. Chiar și așa are valoare. Pentru noi și pentru întreaga lume. În fiecare zi.
Traducere: Liviu Ursu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)