duminică, 1 aprilie 2018
Zece sfaturi pentru a-ți face curaj să te mărturisești
Mărturisirea necesită curaj și umilință. După ce ați făcut acest prim pas, este mai ușor decât credeți. Este suficient doar să alungați unele idei false și să vă oferiți mijloacele potrivite.
De ce să-ți fie frică de mărturisire? Din timiditate? Din jenă? De teamă sau de rușine să mărturisești altuia toate greșelile făcute? Să fi comis păcatele atât de grave încât să nu poată fi iertate? Există multe motive care pot duce până la a-i face pe unii să se îmbolnăvească la simplul gând că trebuie să se mărturisească. Unii văd acest lucru ca o corvoadă umilitoare. Alții devin nervoși în fața aceastei idei și se blochează.
Dar toți ar vrea să știe cum să rupă aceste lanțuri care-i împiedică să cunoască bucuria păcătosului iertat. Nu, Isus nu a instituit taina mărturisirii pentru a ne face triști, anxioși, ci pentru a ne elibera și a ne da această bucurie. Uități-vă la fețele celor care tocmai s-au mărturisit...
Iată aici sunt zece sfaturi care vă pot ajuta să depășiți această teamă și să faceți din acest moment un moment minunat de întâlnire pe care veți dori să-l repetați.
Luați-o de la capăt
Începeți prin a alunga această idee că "nu merită ... că a trecut deja prea mult timp de când nu am mai fost". Nu este niciodată prea târziu să te convertești, să tragi o linie și să începi din nou.
Scoateți-vă masca
Puneți-vă în modul "onestitate" și acceptați că ați făcut greșeli și că nu puteți controla totul. Apoi cereți-i lui Dumnezeu o mână de ajutor. Rugându-vă să vă dea puterea și curajul, trebuie să faceți asta. E tot ce vrea Dumnezeu.
Simțiți-vă confortabil
Orice confesor poate face asta, dar dacă aveți o problemă la început și vă lipsește încrederea, alegeți un preot cu care vă simțiți confortabil sau un confesor anonim.
Mergeți cu notițe
Scrieți pe o foaie de hârtie sau într-un mic carnețel ceea ce vreți să mărturisiți, pentru a nu deveni speriați în timpul mărturisirii sau pentru a fi din nou paralizați de frică.
Mergeți din timp
Să mergeți din timp. Închideți-vă ochii și gândiți-vă la Dumnezeu care vă privește cu ochii plini de dragoste și îndurare. El este prezent acolo, rugați-vă.
Nu sunteți la un examen
În fața confesorului, amintiți-vă că nu sunteți la un examen. Dacă nu știți cum să vă mărturisiți, spuneți-i pur și simplu lucrul acesta. Dacă cineva se teme să vorbească deschis, amintiți-vă că preotul este obligat să păstreze secretul spovedaniei.
Depășiți-vă rușinea
Mărturisiți imediat ceea ce vă face să vă fi rușine, ceea ce vă apasă cel mai tare, îndepărtați această învelitoare de plumb care vă oprimă și lăsați lumina iubirii să pătrundă cât mai bine pentru a vă lumina mândria învârtoșată ce vă împiedică să iubiți și să vă lăsați iubiți.
Spuneți tot
Nu ascundeți nimic în mod voluntar. Și, dimpotrivă, nu vă fie frică să spuneți mereu aceleași lucruri dacă vi se întâlpă. Ori de câte ori cădem, Dumnezeu vrea să ne ridice. El nu obosește niciodată. Important e ca nici noi să nu obosim.
Nu vă justificați
Nu căutați să vă justificați păcatul prin invocarea imediată a unor circumstanțe atenuante. Dumnezeu știe cum s-au petrecut lucrurile. El vede tot răul care este în noi. Nu avem nimic nou să-l învățăm. Suntem aici pentru a ne prezenta răul și durerea noastră pentru ca El să ne elibereze, să ne ierte și să ne vindece. Esențial nu este să știm cât de răi suntem, ci să realizăm cât de bun este Dumnezeu.
Gândiți corect
Nu considerați canonul drept pedeapsă. Spre deosebire de pedeapsă, care este un act de răzbunare, penitența este expresia unei alegeri libere și sincere pentru a "repara daunele create" și pentru a șterge rănile pe care păcatul le-a cauzat altora. Penitența este o lucrare de prietenie. Păcatele fiind lăsate în fața lui Dumnezeu, El le-a uitat și noi mergem mai departe.
Traducere: ACC
De ce să-ți fie frică de mărturisire? Din timiditate? Din jenă? De teamă sau de rușine să mărturisești altuia toate greșelile făcute? Să fi comis păcatele atât de grave încât să nu poată fi iertate? Există multe motive care pot duce până la a-i face pe unii să se îmbolnăvească la simplul gând că trebuie să se mărturisească. Unii văd acest lucru ca o corvoadă umilitoare. Alții devin nervoși în fața aceastei idei și se blochează.
Dar toți ar vrea să știe cum să rupă aceste lanțuri care-i împiedică să cunoască bucuria păcătosului iertat. Nu, Isus nu a instituit taina mărturisirii pentru a ne face triști, anxioși, ci pentru a ne elibera și a ne da această bucurie. Uități-vă la fețele celor care tocmai s-au mărturisit...
Iată aici sunt zece sfaturi care vă pot ajuta să depășiți această teamă și să faceți din acest moment un moment minunat de întâlnire pe care veți dori să-l repetați.
Luați-o de la capăt
Începeți prin a alunga această idee că "nu merită ... că a trecut deja prea mult timp de când nu am mai fost". Nu este niciodată prea târziu să te convertești, să tragi o linie și să începi din nou.
Scoateți-vă masca
Puneți-vă în modul "onestitate" și acceptați că ați făcut greșeli și că nu puteți controla totul. Apoi cereți-i lui Dumnezeu o mână de ajutor. Rugându-vă să vă dea puterea și curajul, trebuie să faceți asta. E tot ce vrea Dumnezeu.
Simțiți-vă confortabil
Orice confesor poate face asta, dar dacă aveți o problemă la început și vă lipsește încrederea, alegeți un preot cu care vă simțiți confortabil sau un confesor anonim.
Mergeți cu notițe
Scrieți pe o foaie de hârtie sau într-un mic carnețel ceea ce vreți să mărturisiți, pentru a nu deveni speriați în timpul mărturisirii sau pentru a fi din nou paralizați de frică.
Mergeți din timp
Să mergeți din timp. Închideți-vă ochii și gândiți-vă la Dumnezeu care vă privește cu ochii plini de dragoste și îndurare. El este prezent acolo, rugați-vă.
Nu sunteți la un examen
În fața confesorului, amintiți-vă că nu sunteți la un examen. Dacă nu știți cum să vă mărturisiți, spuneți-i pur și simplu lucrul acesta. Dacă cineva se teme să vorbească deschis, amintiți-vă că preotul este obligat să păstreze secretul spovedaniei.
Depășiți-vă rușinea
Mărturisiți imediat ceea ce vă face să vă fi rușine, ceea ce vă apasă cel mai tare, îndepărtați această învelitoare de plumb care vă oprimă și lăsați lumina iubirii să pătrundă cât mai bine pentru a vă lumina mândria învârtoșată ce vă împiedică să iubiți și să vă lăsați iubiți.
Spuneți tot
Nu ascundeți nimic în mod voluntar. Și, dimpotrivă, nu vă fie frică să spuneți mereu aceleași lucruri dacă vi se întâlpă. Ori de câte ori cădem, Dumnezeu vrea să ne ridice. El nu obosește niciodată. Important e ca nici noi să nu obosim.
Nu vă justificați
Nu căutați să vă justificați păcatul prin invocarea imediată a unor circumstanțe atenuante. Dumnezeu știe cum s-au petrecut lucrurile. El vede tot răul care este în noi. Nu avem nimic nou să-l învățăm. Suntem aici pentru a ne prezenta răul și durerea noastră pentru ca El să ne elibereze, să ne ierte și să ne vindece. Esențial nu este să știm cât de răi suntem, ci să realizăm cât de bun este Dumnezeu.
Gândiți corect
Nu considerați canonul drept pedeapsă. Spre deosebire de pedeapsă, care este un act de răzbunare, penitența este expresia unei alegeri libere și sincere pentru a "repara daunele create" și pentru a șterge rănile pe care păcatul le-a cauzat altora. Penitența este o lucrare de prietenie. Păcatele fiind lăsate în fața lui Dumnezeu, El le-a uitat și noi mergem mai departe.
Traducere: ACC
Sursa:it.aleteia.org
joi, 29 martie 2018
miercuri, 28 martie 2018
luni, 19 martie 2018
,,Medicul” de carte veche din Cetatea Vaticanului
Doctoratul luat la Oradea urma să-i marcheze întreaga carieră. ,,Înainte toate lucrurile aveau un rost, nimic nu era fără rost”, așa începe povestea celui care avea să devină în octombrie 2017 primul restaurator român de carte veche în Biblioteca Apostolică Vaticană, povestea lui Călin Pop.
Originar din Mureș și absolvent de Arte Plastice, Secția de Restaurare a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, Călin s-a arătat a fi mereu un împătimit al artei, un adevărat artist.
Ce îl leagă de Oradea? Tocmai faptul că studiile doctorale și le-a realizat în cadrul Școlii Doctorale de Istorie a Universității din Oradea, aflându-se sub îndrumarea regretatului prof. dr. Barbu Ștefănescu.
Și aici a început totul, pentru că tema lucrării sale, ,,Influența Cărții asupra Societății în sec. XVII- XVIII”, i-a marcat întregul parcurs profesional. Ce căuta el? Simplu, făcea o cercetare despre mentalitatea oamenilor din zona superioară a Mureșului, din acea perioadă, pe baza însemnărilor făcute pe marginile cărților vechi. Ceea ce i s-a părut interesant a fost faptul că în cercetarea sa a găsit peste 600 de cărți păstrate până azi, deși gradul de alfabetizare era foarte redus, doar aproximativ 5% dintre oameni știau să citească. ,,Acest lucru nu îi împiedica pe oameni, însă, să cumpere cărți și să le ofere ca ofrandă bisericilor, pentru ca mai apoi să le fie iertate păcatele, majoritatea cărților fiind cărți bisericești”, povestește Călin. Totodată, artistul restaurator de carte veche avea să descopere cât de importante erau atunci pentru români proverbe precum ,,Dăruind vei dobândi”, sau ,,Dacă ai carte, ai parte”, ultimul având o semnificație diferită față de cea actuală, ,,cartea” simbolizând pomelnicul oferit de oameni la liturghii, în timp ce ,,partea” reprezenta pentru oamenii acelor vremuri mântuirea sufletească. Așa a început călătoria lui Călin în universul cărților vechi, o călătorie a cărei destinație avea să fie necunoscută pentru el în acel moment.
Ulterior, Călin a obținut calificarea de expert-restaurator de carte veche, oferită de Ministerul Culturii, iar cei aproape 30 de ani de muncă ca restaurator, în cadrul Muzeului Județean din Mureș, nu sunt deloc puțini. Recompensa a venit ulterior, în anul 2017, când Călin a aflat de posibilitatea de a fi restaurator de carte veche nu doar în țară ci, mai mult de atât, peste hotare.
De la Mureș la Vatican
,,Înainte toate lucrurile aveau un rost, nimic nu era fără rost”, spuneam la început, și astfel s-a dovedit a fi și ulterior pentru Călin.
Fondul de carte românească în Biblioteca Apostolică Vaticană, provenit din România, care datează din sec. XVII-XVIII, este singurul fond de carte românească neconsultabil, din cauza degradării. 108 volume, donație din partea unei parohii din Lugoj, făcută la începutul secolului XIX pentru Biblioteca Apostolică Vaticană. Necesitatea unui restaurator român în Biblioteca Apostolică, care să cunoască tradiția legătoriei de carte din Țările Române. Negocierea purtată între Academia Română din Roma și Biblioteca Apostolică Vaticană pentru a aduce un restaurator român capabil să facă această muncă, să redea viață cărților, să le vindece, pentru ca ele mai apoi să poată oferi lumină celor care aveau să le răsfoiască. ,,Termenii și condițiile” în care Călin se integra mai mult decât perfect. După negocierile realizate între directorul Academiei Române de atunci, prof. dr. Mihai Bărbulescu, și bibliotecarul aceleiași instituții, dr. Iulian Damian, cu prefectul Bibliotecii Apostolice, card. mnsg. Cesare Passini, Agenția de Credite și Burse din cadrul Ministerului Învățământului din România lansa, prin bursa postdoctorală Vasile Pârvan, un post vacant de restaurator de carte veche.
Fondul de carte românească în Biblioteca Apostolică Vaticană, provenit din România, care datează din sec. XVII-XVIII, este singurul fond de carte românească neconsultabil, din cauza degradării. 108 volume, donație din partea unei parohii din Lugoj, făcută la începutul secolului XIX pentru Biblioteca Apostolică Vaticană. Necesitatea unui restaurator român în Biblioteca Apostolică, care să cunoască tradiția legătoriei de carte din Țările Române. Negocierea purtată între Academia Română din Roma și Biblioteca Apostolică Vaticană pentru a aduce un restaurator român capabil să facă această muncă, să redea viață cărților, să le vindece, pentru ca ele mai apoi să poată oferi lumină celor care aveau să le răsfoiască. ,,Termenii și condițiile” în care Călin se integra mai mult decât perfect. După negocierile realizate între directorul Academiei Române de atunci, prof. dr. Mihai Bărbulescu, și bibliotecarul aceleiași instituții, dr. Iulian Damian, cu prefectul Bibliotecii Apostolice, card. mnsg. Cesare Passini, Agenția de Credite și Burse din cadrul Ministerului Învățământului din România lansa, prin bursa postdoctorală Vasile Pârvan, un post vacant de restaurator de carte veche.
Zis și făcut. Bursa avea să i se potriveasă ,,mănușă” lui Călin, astfel că după concurs a fost aceptat pentru zece luni ca restaurator. Zece luni petrecute în Biblioteca Apostolică, timp în care Călin a restaurat în jur de 1.000 de pagini. În toată Biblioteca Apostolică erau doar 8 restauratori de carte veche. S-a integrat foarte ușor din punct de vedere profesional pentru că avea aceleași principii de restaurare, adică păstrarea patinei timpului, care dă valoare obiectului, păstrarea amprentei timpului asupra obiectului.
,,Ceea ce mi s-a părut inedit în această experiență a fost faptul că, lucrând la cărți, deseori aveam impresia că ele prind viață, că sunt încărcate de energie, vedeam miile de oameni care se rugaseră înainte în fața acestora și mă gndeam la privilegiul pe care îl am, acela de a contribui la dezvoltarea culturii noastre în afara granițelor”, povestește Călin. Cărțile pe care avea să ,,le vindece” erau cărți bisericești, cea mai veche fiind o ,,Pravilă de la Govora” de la 1642, cu scriere în limba română în alfabet chirilic.
După o muncă de 10 luni, în care Călin nu a reușit să finalizeze restaurarea întregului fond de carte veche, pentru că această muncă necesită timp și răbdare, coordonatoarea biroului de restaurare i-a cerut acestuia să rămână până la finalizarea restaurării întregului fond. Soluția a fost o nouă aplicație pentru a primi un nou credit de bursă pentru următoarele 20 de luni, până la 1 ianuarie 2020. Desigur că Biblioteca Apostolică are mult mai multe fonduri de carte românească, însă acest fond avea necesitate urgentă de restaurare pentru a fi introdus în circuitul consultabil.
Primul restaurator de carte veche român în Bibliotecile Vaticanului. Acesta este Călin, care spune că a plecat din Mureș în vara anului 2017, către Roma, plin de emoții și incertitudini legate de faptul că nu va fi suficient de competent să realizeze această muncă, însă s-a dovedit a fi unul dintre acei români care au arătat că pot face față și că educația primită în România dă roade.
Alina-Maria Bălaj
Sursa:http://www.bihon.ro
sâmbătă, 17 martie 2018
Zece rugăciuni scurte de spus când treci prin fața unei biserici
Rugăciuni prin care îl preamărim pe Isus, cu adevărat prezent în tabernacol.
Se spune că de fiecare dată când sfântul Francisc de Assisi, sau unul dintre discipolii săi, trecea pe lângă o biserică sau vedea în depărtare o clopotniță se oprea, săruta pământul și recita această rugăciune:
Te adorăm, Doamne Isuse Cristoase, aici și în toate bisericile care se află în lumea întreaga, și Te binecuvântăm pentru că prin sfânta ta Cruce ai mântuit lumea.
Acest gest de cinstire era o cale simplă de recunoaștere a Prezenței Reale a lui Isus în tabernacolul bisericii. Mulți alții, de atunci înainte,au imitat acest gest, de fiecare dată când,trecând prin fața unei biserici, și-au descoperit capul sau l-au înclinat, au făcut semnul Crucii sau un alt act de pietate.
Iată 10 rugăciuni luate di tezaurul Bisericii, care pot fi recitate de fiecare dată când observăm o biserică catolică și dorim să îi aducem laudă lui Dumnezeu, pentru marea taină a prezenței sale euharistice:
Te ador în orice clipă, Pâine Cerească, Taină măreață!
Isuse, Inimă a Mariei, te rog, trimite binecuvântarea Ta în sufletul meu.
Preasfinte Isuse, Mântuitor Iubitor, îți ofer inima mea!
Fie ca toți să poată cunoaște, adora și lăuda în fiecare clipă, pentru totdeauna, Sfântul și Dumnezeiescul Sacrament.
Fie binecuvântat și lăudat în fiecare clipă Sfântul și Dumnezeiescul Sacrament.
Dulce inimă a lui Isus al meu, fă să te pot iubi tot mai mult!
O sfântule Sacrament, o Sacrament dumnezeiesc, ție să-ți fie în veci fiecare laudă și mulțumire!
Inimă euharistică a lui Isus, înflăcărată de iubirea pentru noi, înflăcărează inimile noastre cu iubire pentru tine.
Dumnezeul meu e totul pentru mine!
Fie lăudată, adorată și iubită cu multă afecțiune, Inima lui Isus din Sfântul Sacrament, din toate tabernacolele din lume, în fiecare clipă, până la sfârșitul veacurilor. Amin.
Traducere: Ștefan Munteanu
Se spune că de fiecare dată când sfântul Francisc de Assisi, sau unul dintre discipolii săi, trecea pe lângă o biserică sau vedea în depărtare o clopotniță se oprea, săruta pământul și recita această rugăciune:
Te adorăm, Doamne Isuse Cristoase, aici și în toate bisericile care se află în lumea întreaga, și Te binecuvântăm pentru că prin sfânta ta Cruce ai mântuit lumea.
Acest gest de cinstire era o cale simplă de recunoaștere a Prezenței Reale a lui Isus în tabernacolul bisericii. Mulți alții, de atunci înainte,au imitat acest gest, de fiecare dată când,trecând prin fața unei biserici, și-au descoperit capul sau l-au înclinat, au făcut semnul Crucii sau un alt act de pietate.
Iată 10 rugăciuni luate di tezaurul Bisericii, care pot fi recitate de fiecare dată când observăm o biserică catolică și dorim să îi aducem laudă lui Dumnezeu, pentru marea taină a prezenței sale euharistice:
Te ador în orice clipă, Pâine Cerească, Taină măreață!
Isuse, Inimă a Mariei, te rog, trimite binecuvântarea Ta în sufletul meu.
Preasfinte Isuse, Mântuitor Iubitor, îți ofer inima mea!
Fie ca toți să poată cunoaște, adora și lăuda în fiecare clipă, pentru totdeauna, Sfântul și Dumnezeiescul Sacrament.
Fie binecuvântat și lăudat în fiecare clipă Sfântul și Dumnezeiescul Sacrament.
Dulce inimă a lui Isus al meu, fă să te pot iubi tot mai mult!
O sfântule Sacrament, o Sacrament dumnezeiesc, ție să-ți fie în veci fiecare laudă și mulțumire!
Inimă euharistică a lui Isus, înflăcărată de iubirea pentru noi, înflăcărează inimile noastre cu iubire pentru tine.
Dumnezeul meu e totul pentru mine!
Fie lăudată, adorată și iubită cu multă afecțiune, Inima lui Isus din Sfântul Sacrament, din toate tabernacolele din lume, în fiecare clipă, până la sfârșitul veacurilor. Amin.
Traducere: Ștefan Munteanu
Sursa:assimklein.it
joi, 15 martie 2018
Abonați-vă la:
Postări (Atom)