78. Totodată, "în celebrarea acestui ciclu anual al misterelor lui Cristos, Sfânta Biserică o venerează cu o iubire deosebită pe Fericita Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, care este indisolubil unită cu Fiul ei în opera mântuirii".[122] În acelşi fel, introducând în ciclul anual comemorarea martirilor şi a altor sfinţi, "Biserica proclamă Misterul Pascal realizat în Sfinţi, care au suferit cu Cristos şi cu El împreună sunt preamăriţi".[123] Comemorarea sfinţilor, celebrată în spiritul autentic al liturgiei, nu umbreşte poziţia centrală a lui Cristos, ci dimpotrtivă, o preamăreşte, arătând puterea răscumpărării aduse de El. Aşa cum se exprimă sfântul Paulin de Nola, "toate trec, dar slava sfinţilor rămâne în Cristos, care le reînnoieşte pe toate în vreme ce El rămâne acelaşi".[124] Această legătură esenţială dintre slava sfinţilor şi cea a lui Cristos este înscrisă în chiar statutul anului liturgic, şi îşi găseşte expresia cea mai semnificativă tocmai în caracterul fundamental şi dominant al duminicii, ca zi a Domnului. Urmărind perioadele anului liturgic în respectarea duminicilor care le ritmează în întregime, angajarea eclezială şi spirituală a creştinului este profund centrată pe Cristos, în care îşi află raţiunea de a fi şi de la care îşi trage hrana şi întărirea.
79. Duminica apare ca modelul firesc pentru înţelegerea şi celebrarea solemnităţilor anului liturgic, a căror valoare pentru existenţa creştină este atât de mare încât Biserica a decis să le sublineze importanţa hotărând ca obligaţie pentru credincioşi participarea la Liturghie şi păstrarea odihnei în zilele respective, chiar dacă acestea cad în timpul săptămânii.[125] Numărul acestor sărbători a variat, în funcţie de epocă, ţinându-se cont de condiţiile sociale şi economice, ca şi de înrădăcinarea lor în tradiţii şi, în plus, de susţinerea din partea legislaţiei civile.[126]
Actualele reglementări canonice şi liturgice prevăd posibilitatea ca fiecare Conferinţă Episcopală, ţinând cont de circumstanţele proprii fiecărei ţări, să reducă lista sărbătorilor de poruncă. O eventuală decizie în acest sens trebuie confirmată printr-o aprobare specifică a Sfântului Scaun[127], şi, în acest caz, celebrarea unuia dintre misterele Domnului, ca Epifania, Înălţarea sau Trupul şi Sângele lui Cristos, trebuie transferată într-o duminică, potrivit normelor liturgice, astfel încât credincioşii să nu fie lipsiţi de meditarea acelui mister.[128] Păstorii se vor îngriji să-i îndemne pe credincioşi să participe şi la Liturghiile sărbătorilor importante celebrate în cursul săptămânii.[129]
80. Trebuie abordată şi problematica pastorală specifică ce se referă la frecventele situaţii în care anumite tradiţii populare şi culturale, proprii unui anumit mediu, riscă să copleşească celebrarea duminicilor şi a altor sărbători liturgice, introducând, alături de spiritul autenticei credinţe creştine, elemente care îi sunt străine şi care o pot desfigura. În aceste cazuri trebuie să se vorbească lămurit, în cadrul catehezelor şi în alte intervenţii pastorale oportune, îndepărtându-se ceea ce este incompatibil cu Evanghelia lui Cristos. Însă nu trebuie uitat că astfel de tradiţii ! şi aceasta este valabil în mod analog şi pentru noile propuneri culturale ce vin din partea societăţii civile ! conţin deseori valori care pot fi armonizate fără dificultate cu exigenţele credinţei. Le revine Păstorilor să acţioneze cu discernământul necesar pentru a păstra valorile culturale ale unui context social determinat, şi mai ales ale religiozităţii populare, în aşa fel încât celebrările liturgice, mai ales cele din zilele de duminică şi din sărbători, să nu aibă de suferit de pe urma lor ci, mai degrabă, să profite.[130]
Note
[122] Ibid., n. 103.
[123] Ibid., n. 104.
[124] Carm. XVI, 3-4: "Omnia praeterunt, sanctorum gloria durat / in Christo qui cuncta novat dum permanet ipse": CSEL 30, p. 67.
[125] Cf. Codul de Drept Canonic, can. 1247; Codul Canonic al Bisericilor orientale, can. 881, '' 1 şi 4.
[126] Din punctul de vedere al dreptului comun, în Biserica latină, sărbătorile de poruncă sunt Naşterea Domnului nostru Isus Cristos, Epifania, Înălţarea, Trupul şi Sângele lui Cristos, Sfânta Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu, Neprihănita zămislire, Adormirea Maicii Domnului, Sfântul Iosif, Sfinţii Apostoli Petru şi Paul, Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor: cf. Codul de Drept Canonic, can. 1246. Sărbătorile de poruncă comune tuturor Bisericilor orientale, sunt: Naşterea Domnului nostru Isus Cristos, Epifania, Înălţarea, Adormirea Maicii Domnului, Sfinţii Apostoli Petru şi Paul: cf. Codul Canonic al Bisericilor orientale, can. 880, ' 3.
[127] Cf. Codul de Drept Canonic, can. 1246, ' 2; pentru Bisericile orientale, cf. Codul Canonic al Bisericilor orientale, can. 880, ' 3.
[128] Cf. S. Congr. a Riturilor, Normae universales de Anno liturgico et Calendario (21 martie 1969), nn. 5-7: Enchiridion Vaticanum 3, nn. 895-897.
[129] Cf. Caeremoniale Episcoporum; ed. typica, n. 230.
[130] Cf. Ibid., n. 233.
© Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti
www.arcb.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu