Meditează!!!

Cu ce scop ne-am născut? Dorinţa sădită în noi este veşnicia şi vrem să trăim etern. Dar unde? Într-o lume atât de infectată? Unde normele morale sunt uitate, făcându-şi loc deşertăciunile? NU.

Pentru unii ceea ce a spus Isus, pare exagerat, însă dacă dorim cu adevărat să trăim veşnic trebuie să-L urmăm, să ne ducem crucea cu credinţă, iubire şi speranţă, căci nu este fericire decât în cruce!

Crucea – lupta cu înclinaţiile noastre negative, ce nu sunt în conformitate cu legile divine, şi nu pentru faptul că El, Dumnezeu, Tatăl nostru, ne interzice anume lucruri, ci pentru faptul că dacă vom medita profund şi sincer vom observa că aceste „defecte” ne vor afecta sănătatea psihologică şi trupească. Să-I cerem mereu curajul şi puterea necesară pentru toate încercările ce le primim zilnic de la ispititor, pentru a nu ne depărta de calea ce duce la adevărata viaţă veşnică.

Dumnezeu, dacă-I vom cere prin rugăciune, ne va da forţa necesară! Tot El l-a dat pe Isus, Fiul Său, drept modelul perfect de imitat, pentru a acţiona şi gândi ca Dânsul în toate momentele vieţii, căci El a spus: „pildă v-am dat vouă ca precum am făcut Eu aşa să faceţi şi voi” (Ioan 13, 15). A luat chip de om, făcându-se asemenea nouă (Filipeni 2, 6-7) încurajându-ne că cu inimă sinceră putem învinge lumea (Ioan 16, 33). El a postit 40 de zile în deşert după care a fost ispitit, arătându-ne că şi noi putem să respingem dorinţele rele. Este „blând şi smerit cu inima” (Matei 11, 29), face voia Tatălui, nu voia Lui şi ne spune: „Eu sunt Calea... nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan 14, 6) apoi, „dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine” (Matei 16, 24), egoismul să fie detronat. Să ne lepădăm de toată deşertăciunea şi să ne încredinţăm Inimii Sale Preasfânte pentru că fericirea izvorâtă din bucuria lumească este tot aşa de schimbătoare ca şi împrejurările care îi dau naştere; dar pacea lui Isus este o pace continuă şi dăinuitoare.

Cu trecerea timpului, dacă tindem necontenit spre El vom putea spune cu Apostolul Pavel: „am fost răstignit împreună cu Cristos şi trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţă în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine” (Galateni 2, 20). De aceea iubesc atât de mult pe Acela care s-a sacrificat pentru mine!

Cine altcineva şi-ar fi dat viaţa sa pentru mine?