12 Aprilie – Câinele avocatului
Câinele unui avocat intră odată în măcelăria de lângă casa stăpânului său şi mănâncă un biftec chiar sub privirile uluite ale vânzătorului. Acesta, indignat, merse la biroul avocatului şi-l întrebă:
-«Dacă un câine intră în măcelăria mea şi mănâncă un biftec, chiar în faţa mea, am dreptul să cer ca stăpânul câinelui să-mi plătească biftecul?»
-«Fără îndoială că da.»
-«Atunci, plătiţi-mi cinci euro pe biftecul pe care l-a mâncat câinele dumneavoastră!»
Avocatul scoate din portofel o hârtie de cinci euro şi-i dă, fără obiecţii, măcelarului.
Aceasta se întoarce la magazinul său, necăjit pentru că n-a avut încredere în avocat.
La o săptămână, măcelarul primeşte de la avocat o factură de cincizeci de euro reprezentând “contravaloarea consultului referitor la un câine care a mâncat un biftec”.
Pentru cinci euro să plăteşti cincizeci este o afacere proastă.
Dacă măcelarul nu s-ar fi dus în plan şmecher şi exigent la avocat, cu siguranţă acesta nu i-ar fi luat bani pe consult.
Răul niciodată nu se învinge cu un alt rău. Acesta, în mod normal, provoacă un rău major. Sfântul Paul ne învaţă: „nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul cu binele” (Romani 12,21).
Este mai creştineşte şi, aproape întotdeauna, mai rentabil. Sublimă lecţie, cea pe care ne-o dă Isus agonizând: iartă, cere să fie iertaţi, ba chiar caută să dezvinovăţească pe cei care-l răstignesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu