26 Aprilie – Eroare de destinatar
La o oră de cateheză pentru Prima Împărtăşanie, preotul îi întrebă pe micuţi câte lucruri sunt necesare pentru a face o spovadă bună. Unul dintre copii, de şapte-opt ani, răspunse foarte hotărât:
-«Cercetarea cugetului, căinţa, propunerea, mărturisirea păcatelor la „profesor” şi pocăinţa.»
Profesorului i se poate, chiar trebuie să i se spună multe lucruri, însă tocmai păcatele nu.
Şi ce păcate trebuie să spunem confesorului, nu profesorului? „Păcatele de moarte şi, de asemenea, păcatele veniale sau lesne iertătoare”, aşa cum spunea vechiul catehism.
Însă nu toate păcatele de moarte pe care le-am făcut, ci doar cele pe care ni le amintim că le-am făcut. Există oameni care se torturează pe sine temându-se că vor uita sau nu-şi vor aminti totul. E mult mai importantă atitudinea inimii, căinţa sinceră, decât amintirea. „Păcat uitat, păcat iertat”. Această tortură fără sens nu poate să fie pe plac Domnului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu