Ecclesia de Eucharistia III

CAPITOLUL II

EUHARISTIA EDIFICĂ BISERICA

21. Conciliul al II-lea din Vatican a amintit faptul că celebrarea euharistică este în centrul procesului de creştere a Bisericii. Într-adevăr, după ce a spus că "Biserica, împărăţia lui Cristos prezentă deja în mister, creşte vizibil în lume prin puterea lui Dumnezeu"³⁵, ca şi cum ar fi voit să răspundă la întrebarea: "Cum creşte?", adaugă: "Ori de câte ori se celebrează pe altar jertfa crucii, în care Cristos, Paştele nostru, a fost jertfit (1Cor 5,7), se împlineşte opera răscumpărării noastre. Totodată, prin sacramentul pâinii euharistice, este reprezentată şi realizată unitatea credincioşilor, care formează un singur trup în Cristos (cf. 1Cor 10,17)"³⁶.

La începuturile Bisericii, există o influenţă cauzală a Euharistiei. Evangheliştii precizează că cei doisprezece, apostolii, sunt cei care s-au adunat în jurul lui Isus, la ultima Cină (cf. Mt 26,20; Mc 14,17; Lc 22,14). Acesta e un punct special foarte important, fiindcă apostolii "au fost seminţele noului Israel şi, în acelaşi timp, originea ierarhiei sacre"³⁷. Oferind trupul şi sângele său ca hrană, Cristos îi uneşte în mod tainic cu jertfa sa, care trebuia să se consume pe Calvar la puţin timp după aceea. Prin analogie cu legământul de pe Sinai, încheiat prin jertfa şi stropirea sângelui³⁸, gesturile şi cuvintele lui Isus de la Cina de pe urmă puneau temeliile noii comunităţi mesianice, poporul noului legământ.

Acceptând în cenacol invitaţia lui Isus: "Luaţi şi mâncaţi... Beţi din acesta toţi..." (Mt 26,26-27), apostolii au intrat, pentru prima dată, în comuniune sacramentală cu el. Începând din acel moment şi până la sfârşitul timpurilor, Biserica se construieşte prin mijlocirea împărtăşirii sacramentale cu Fiul lui Dumnezeu jertfit pentru noi: "Faceţi aceasta în amintirea mea... Faceţi aceasta ori de câte ori beţi în amintirea mea" (1Cor 11,24-25; cf. Lc 22,19).

22. Unirea cu Cristos, realizată prin Botez, se reînnoieşte şi se întăreşte mereu prin participarea la jertfa euharistică, mai ales prin participarea deplină care are loc în împărtăşirea sacramentală. Putem spune nu doar că fiecare dintre noi îl primeşte pe Cristos, ci că şi Cristos îl primeşte pe fiecare dintre noi. El întăreşte prietenia cu noi: "Voi sunteţi prietenii mei" (In 15,14). În ce ne priveşte, trăim datorită lui: "Acela care mă mănâncă va trăi prin mine" (In 6,57). Pentru Cristos şi ucenicul lui, a rămâne unul în celălalt se realizează într-un fel sublim în împărtăşirea euharistică: "Rămâneţi în mine şi eu în voi" (In 15,4).

Unindu-se cu Cristos, poporul noului legământ, departe de a se închide în sine, devine "sacrament" pentru omenire³⁹, semn şi instrument al mântuirii pe care a înfăptuit-o Cristos, lumina lumii şi sarea pământului (cf. Mt 5,13-16), spre răscumpărarea tuturor⁴⁰. Misiunea Bisericii este în prelungirea misiunii lui Cristos: "Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi" (In 20,21). De aceea, din perpetuarea jertfei lui Cristos în Euharistie şi din împărtăşirea cu trupul şi sângele său, Biserica primeşte puterile spirituale necesare împlinirii misiunii sale. Astfel, Euharistia apare, în acelaşi timp, ca izvorul şi apogeul întregii evanghelizări, pentru că finalitatea sa este împărtăşirea tuturor oamenilor cu Cristos şi, în el, cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt⁴¹.

23. Prin împărtăşirea euharistică, Biserica este totodată consolidată în unitatea sa de trup al lui Cristos. Sfântul Paul se referă la această eficacitate unificatoare a participării la ospăţul euharistic când le scrie credincioşilor din Corint: "Pâinea pe care o frângem nu este oare împărtăşirea cu trupul lui Cristos? Pentru că este o singură pâine, noi, cei mulţi, suntem un singur trup, căci toţi ne împărtăşim din aceeaşi unică pâine" (1Cor 10,16-17). Comentariul sfântului Ioan Gură de Aur este punctual şi adânc: "Ce este, aşadar, această pâine? Este trupul lui Cristos. Ce devin aceia care îl primesc? Trupul lui Cristos: nu mai multe trupuri, ci un singur trup. Într-adevăr, după cum pâinea este una singură, deşi este făcută din multe boabe de grâu care, deşi nu sunt vizibile, se găsesc în ea, astfel încât diferenţa lor dispare din cauza unirii lor desăvârşite, la fel suntem noi uniţi unii cu alţii şi suntem uniţi toţi împreună în Cristos"⁴². Argumentarea este convingătoare: unirea noastră cu Cristos, care este un dar şi un har pentru fiecare, face ca în el să fim asociaţi şi unităţii trupului său care este Biserica. Euharistia întăreşte unirea cu Cristos, ce se realizează prin Botez prin darul Duhului Sfânt (cf. 1Cor 12,13.27).

Lucrarea împreună şi inseparabilă a Fiului şi a Duhului Sfânt, care se află la începuturile Bisericii, ale formării şi stabilităţii sale, este activă în Euharistie. Autorul Liturghiei sfântului Iacob este îndeajuns de conştient de lucrul acesta: în epicleza anaforei, este rugat Dumnezeu Tatăl să-l trimită pe Duhul Sfânt asupra credincioşilor şi asupra darurilor, pentru ca trupul şi sângele lui Cristos "să le fie de ajutor tuturor celor care iau parte... pentru sfinţirea sufletelor şi trupurilor"⁴³. Biserica este întărită de Mângâietorul divin prin sfinţirea euharistică a credincioşilor.

24. Darul lui Cristos şi al Duhului său, pe care le primim în împărtăşirea euharistică, împlineşte cu o plinătate îmbelşugată dorinţele de unitate fraternă din inimile oamenilor; la fel, înalţă experienţa fraternă, inerentă participării comune la aceeaşi masă euharistică, până la nivelul la care întrece experienţa simplă a unui ospăţ uman. Prin împărtăşirea cu trupul lui Cristos, Biserica realizează tot mai adânc identitatea sa: ea "este în Cristos ca un sacrament, adică semn şi instrument al unirii intime cu Dumnezeu şi al unităţii întregului neam omenesc"⁴⁴.

La seminţele de dezbinare dintre oameni care, aşa cum arată experienţa cotidiană, sunt atât de înrădăcinate în omenire din cauza păcatului, se opune forţa generatoare de unitate a trupului lui Cristos. Făcând Biserica, tocmai de aceea, Euharistia creează comunitate între oameni.

25. Cultul adus Euharistiei în afara Liturghiei are o valoare inestimabilă în viaţa Bisericii. Acest cult este strâns legat de celebrarea jertfei euharistice. Prezenţa lui Cristos sub speciile sfinte păstrate după Liturghie - prezenţă care durează cât subzistă speciile pâinii şi vinului⁴⁵ - rezultă din celebrarea jertfei şi tinde către împărtăşirea sacramentală şi spirituală⁴⁶. Le revine păstorilor să încurajeze, şi prin mărturie personală, cultul euharistic, în special expunerile sfântului sacrament, ca şi adoraţia înaintea lui Cristos prezent sub speciile euharistice⁴⁷.

E bine să stăm de vorbă cu el şi, rezemaţi pe pieptul lui asemenea ucenicului pe care îl iubea Isus (cf. In 13,25), să fim atinşi de iubirea infinită a inimii sale. Dacă, în timpurile noastre, creştinismul trebuie să se facă remarcat îndeosebi prin "arta rugăciunii"⁴⁸, cum să nu simţim nevoia reînnoită de a rămâne mai mult timp, în conversaţie spirituală, în adoraţie tăcută, într-o atitudine de iubire, înaintea lui Cristos prezent în sfântul sacrament? De multe ori, dragi fraţi şi surori, am făcut această experienţă şi am primit putere, mângâiere şi ajutor!

Numeroşi sfinţi ne-au dat exemplul acestei practici de multe ori lăudată şi recomandată de către magisteriu⁴⁹. Sfântul Alfons Maria de Liguori se remarcă în special în acest domeniu, el care a scris: "Între toate devoţiunile, adoraţia lui Isus în sfântul sacrament este prima ce vine după sacramente, şi este cea mai dragă lui Dumnezeu şi cea mai utilă pentru noi"⁵⁰. Euharistia este o comoară inestimabilă: a o celebra, dar şi a rămâne în adoraţie înaintea ei în afara Liturghiei, ne permite să ajungem până la izvorul însuşi al harului. O comunitate creştină care vrea să fie mai capabilă să contemple chipul lui Cristos, în spiritul a ceea ce spuneam în scrisorile apostolice Novo millennio ineunte şi Rosarium Virginis Mariae, nu poate să nu dezvolte şi acest aspect al cultului euharistic, în care se prelungesc şi se înmulţesc roadele împărtăşirii cu trupul şi sângele Domnului.

__________________________

Note:

³⁵CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia dogmatică despre Biserică Lumen gentium, 3.

³⁶CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia dogmatică despre Biserică Lumen gentium, 3.

³⁷CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Decretul despre activitatea misionară a Bisericii Ad gentes, 5.

³⁸ "Atunci, Moise a luat sângele şi a stropit poporul, zicând: Iată sângele legământului pe care Domnul l-a încheiat cu voi în baza tuturor aceste cuvinte!" (Ex 24,8).

³⁹ Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia dogmatică despre Biserică Lumen gentium, 1.

⁴⁰ Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia dogmatică despre Biserică Lumen gentium, 9.

⁴¹ Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Decretul despre slujirea şi viaţa preoţească Presbyterorum ordinis, 5. Acelaşi decret spune la nr. 6: "Nici o comunitate creştină nu se poate zidi dacă nu are drept rădăcină şi centru de greutate celebrarea sfintei Euharistii".

⁴² Omilii la Scrisoarea către Corinteni, 24, 2: PG 61, 200. Cf. Didahia, IX, 4: F.X. FUNK, I, 22; SF. CIPRIAN, Ep. LXIII, 13: PL 4, 384.

⁴³ PO 26, 206.

⁴⁴CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia dogmatică despre Biserică Lumen gentium, 1.

⁴⁵ Cf. CONCILIUL TRIDENTIN, Sesiunea a XIII-a, Decretum de sanctissima Eucharistia, can. 4: DS 1654.

⁴⁶ Cf. Rituale romanum: De sacra communione et de cultu mysterii eucharistici extra Missam, 36 (nr. 80).

⁴⁷ Cf. Rituale romanum: De sacra communione et de cultu mysterii eucharistici extra Missam, 38-39 (nr. 86-90).

⁴⁸IOAN PAUL AL II-LEA, Scrisoarea apostolică Novo millennio ineunte (6 ianuarie 2001), 32: AAS 93 (2001) 288.

⁴⁹ "În timpul zilei, credincioşii să nu omită să facă vizita la sfântul sacrament, care trebuie să fie ţinut într-un loc deosebit şi cinstit în gradul cel mai ridicat în biserici, în conformitate cu legile liturgice, pentru că vizita este dovada recunoştinţei, semnul iubirii şi datoria de recunoştinţă faţă de Cristos Domnul acolo prezent", PAUL AL VI-LEA, Scrisoarea enciclică Mysterium fidei (3 septembrie 1965): AAS 57 (1965) 771.

⁵⁰ Visite al ss. sacramento ed a Maria santissima, Introduzione: Opere ascetiche, Avellino 2000, 295.