5 Iunie – Prieten
Doi colegi de studiu, după mai mulţi ani de când nu se mai văzuseră, din întâmplare, se întâlnesc într-o bună zi în străinătate. Unul dintre ei, spontan şi plin de căldură, văzându-l pe vechiul său tovarăş printre oameni pe care nu-i cunoştea, se emoţionă şi-l salută cu mare bucurie spunându-i:
-«Salutare, prietene!»
Celălalt, taciturn, cu o mutră acră şi rece, îi răspunse foarte serios:
-«Prieten? Din câte îmi amintesc, niciodată nu am fost prietenul tău.»
Nu dăm calificativul de prieten oricui. Obişnuim să fim destul de exigenţi la momentul alegerii lor, aceasta fiind normal până într-un anumit punct.
Isus – Dumnezeu şi Om – ne numeşte în repetate rânduri prieteni. Singurul lucru pe care ni-l cere este acela de a vrea să-i fim prieteni: Luca 12,4; Ioan 15,14 şi 15.
Putem să ne însuşim acel cântec al lui Marc Anthony şi să-i spunem:
Tu eşti fratele meu de suflet, prietenul meu cu adevărat,
Care pe orice cale şi în fiecare zi este mereu cu mine.
Chiar dacă eşti un om matur ai încă suflet de copil,
Cel care-mi dă prietenia, respectul şi afecţiunea sa.
Îmi amintesc că împreună am trecut prin momente foarte grele,
Iar tu nu te-ai schimbat oricât de puternice au fost vânturile.
Inima ta este o casă cu porţile deschise,
Tu eşti lucrul cel mai sigur în momentele nesigure.
În anumite momente grele care sunt în viaţă,
Căutăm pe cineva care să ne ajute să găsim ieşirea.
Acel cuvânt de tărie şi de credinţă pe care mi l-ai dat,
Îmi dă siguranţa că ai fost mereu alături de mine.
Tu eşti prietenul de suflet care în fiecare zi,
Surâs şi îmbrăţişare festivă la fiecare sosire.
Îmi spui adevăruri atât de mari cu fraze deschise.
Tu eşti lucrul cel mai sigur în momentele nesigure.
Nici nu-i nevoie măcar să spun
Tot ceea ce-acum spun eu
Dar este bine ca, astfel, să auzi
Că tu eşti cel mai bun prieten al meu.
Nici nu-i nevoie măcar să spun
Tot ceea ce-acum spun eu
Dar este bine ca, astfel, să auzi
Cât de mare eşti, prietenul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu