13 Iunie – Solidaritate
-«Nu se poate face nimic, îi spune avocatul clientului său. Am pierdut cauza. Costurile ajung la o mie de euro.»
-«Bine, răbdare» – răspunse liniştit clientul. «Iată aici cei 500 de euro care-mi revin. Dumneavoastră puneţi ceilalţi 500.»
-«Nu se poate! Litigiul era al tău!»
-«Cum, nu dumneavoastră aţi spus „am” pierdut? Dacă spuneţi „am” pierdut, suntem amândoi ori sunt numai eu, singur?»
Ne vine greu să ne solidarizăm cu cel care pierde, mai ales dacă aceasta ne afectează. Avem mai degrabă tendinţa de a ne atribui victoriile şi meritele sale. Dacă un suporter este întrebat care a fost rezultatul unui meci de fotbal, în cazul în care rezultatul este favorabil obişnuieşte să răspundă „am câştigat”. În caz contrar, cel mai adesea răspunde: „au pierdut”.
Solidaritatea devine mai necesară tocmai în faţa pierderii, a eşecului sau a căderii. Cineva are nevoie de noi tocmai atunci când lucrurile îi merg rău. Atunci când îi merg bine, nu ne duce lipsa.
Dumnezeu s-a solidarizat cu noi, făcându-se om, tocmai atunci când eram cufundaţi cel mai adânc în mizeria păcatului.
