18 Iulie – Trebuie să hotărăşti
Un domn care se considera creştin, chiar dacă puţin practicant, avea un copil în vârstă de şase ani, nebotezat. Vorbind cu parohul, acesta îl îndemnă să-l boteze pe micuţ, însă tatăl îi răspunse:
-«Eu nu vreau să hotărăsc pentru fiul meu. Când va avea capacitatea de a alege, el va decide dacă să se boteze sau nu. Dacă vrea să o facă, eu nu mă voi opune. Dar nici nu vreau să i-o impun. Eu respect libertatea lui.»
Un atare respect faţă de libertatea fiului este o amăgeală, un argument fals. Părinţii nu au alt remediu decât să decidă ei pentru copil, vrând-nevrând, referitor la botez şi la multe alte lucruri. Nu copilul este cel care alege să aştepte să ajungă major pentru a decide dacă să fie botezat sau nu. Părinţii sunt cei care iau această decizie pentru el.
Pe de altă parte, viaţa – orice viaţă – este un dar din partea lui Dumnezeu. Viaţa naturală ne vine de la Dumnezeu şi ajunge la noi prin intermediul acestei perechi binecuvântate care poartă numele de părinţi. Această viaţă este o participare la viaţa divină. Nimeni nu o alege ci o primeşte. Fiecare o poate accepta şi dezvolta sau poate să o refuze şi să se sinucidă.
Însă Dumnezeu a dorit ca, pe lână această participare naturală la propria sa viaţă divină, să participăm într-o formă şi mai mare, supranaturală, prin primirea harului sfinţitor în sufletele noastre. Aceasta reprezintă Botezul.
De ce se vorbeşte despre a ţine cont de consimţământul fiului pentru această a doua naştere şi nu pentru prima? Apoi, a refuza un dar – fie de către părinţi, fie de către fiu – presupune o ofensă la adresa celui care ni-l oferă, în cazul de faţă, la adresa lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu