23 Iulie – Aproapele
Honoré de Balzac, nuvelist francez, îl certa pe servitorul său pentru că îl prinsese cu o minciună:
-«Ţine minte că niciodată, pentru nici un motiv, nu trebuie să minţim nici să înşelăm pe aproapele nostru.»
-«Însă, domnule» – reluă servitorul – «ce trebuie să-i spun celui care strânge impozitul sau creditorilor atunci când vin şi întreabă de dumneavoastră? Eu, urmând indicaţiile dumneavoastră, spun mereu că nu sunteţi acasă, minţind şi înşelând pe aproapele.»
-«Însă, omul lui Dumnezeu» – reluă Balzac, văzându-se prins, «oare putem să-l considerăm ca aproape al nostru pe alguazil sau pe cei care vin la noi cerând bani?»
Înaintea lui Dumnezeu nu sunt valabile părtinirile de oameni. Aproapele este tot cel care se află lângă mine, alături, fie că mă sâcâie, fie că îmi este de folos.
A-i iubi pe cei care ne sunt agreabili şi nu ne deranjează este destul de uşor. Pentru a-i iubi pe toţi, oricine ar fi, e nevoie de credinţă, e nevoie de a vedea fii ai lui Dumnezeu în fiecare.
Dragostea mea faţă de aproapele este totală sau selectivă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu