Compusă din 64 de povestioare, cartea lui Crace aminteşte despre "bunătăţile ascunse" poftelor umane, despre ceea ce poate părea imposibil de "digerat". Şi asta pentru că personajele din Cămara diavolului au pofte greu de satisfăcut, devin oamenii instinctelor. Şi nimic nu este mai incitant decât un secret descoperit.
Dacă la prima vedere Crace ne introduce în universul unei cămări pline de măncăruri ce pot fi explorate şi încercate, la o analiză mai profundă am înţeles ţinta autorului: mâncarea este transpusă în planul secund în momentul în care intervin emoţiile umane şi interacţiunea dintre acestea. Mâncarea este doar un instrument care trezeşte simţurile, tentaţiile, vina, deziluzia, frica etc. Tocmai acele simţuri pe care marea majoritate nu le simt atunci când mănâncă.
Chiar dacă nu sunt fana unei supe făcute dintr-o poşetă veche de piele, nu poţi da la o parte mâncarea abundentă care literalmente îţi poate lăsa gura apă. Dar tocmai surpriza, incertitudinea a ceea ce pot mânca personajele face din Cămara diavolului o carte "delicioasă"!
Desigur, îmi vine greu să descriu ceea ce se ascunde în spatele coperţilor şi a celor 163 de pagini. Dar mereu mă cuprinde un sentiment ciudat când mă gândesc la ce compune Cămara diavolului, un sentiment de vină dulce şi totuşi o plăcere pe care aş parcurge-o încă o dată. Şi cu ce am rămas în urma lui Crace? Cu reţete care să-mi spună dacă o să fiu o bună bucătăreasă, vecină ori soţie. Cu gustul unor sosuri care pot deveni şi cu mâncăruri care îţi trezesc imaginaţia.
Nu-mi rămâne decât să vă invit să deschideţi şi voi, la rândul vostru, Cămara diavolului şi să alegeţi de pe rafturile sale o cutie, conservă ori mâncare. Sunt sigură că veţi găsi aici ceva care să fie pe gustul vostru.
Scrisă de Cristina Teodorescu
Sursa: http://www.bookblog.ro/x-woodisor/camara-diavolului/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu