Temă generală: Despre misterele universului şi în paralel despre cele ale sufletului din punct de vedere: ştiinţific, medical şi religios. Despre rostul omului pe pământ ca şi despre posibilitatea de-a levita. Despre suprapunerea timpurilor văzută de Sfinţii părinţi şi dovedită de oameni de ştiinţă ca şi despre probarea teoriei lui Einstein cu XIX secole în urmă de Iisus Hristos.
„Omul călător astral” – „Biblia panaceu universal”
Omul este un călător astral, dar pentru a evita rătăcirea în timp şi spaţiu, are nevoie de perceperea clară a misiuni pentru care a fost creat.
Biblia este un panaceu universal pentru că în ea se află toate răspunsurile care ne vindecă de tot răul trupesc şi sufletesc, ea însumând şi toate îndrumările prin care putem accede la desăvârşirea noastră în asemănare cu chipul lui Dumnezeu.
Conceptul de natură holografică aplicat tuturor sistemelor vii şi nevii o avem reprezentată în Sfânta Treime, ceea ce ne face să concluzionăm că Scriptura nu este doar o carte religioasă ci şi de ştiinţă.
Holograma cunoaşterii este întregită de argumentele aduse din medicină referitoare la partea văzută şi cea nevăzută din om, investigată tot mai mult în ultima vreme.
Botezul creştinesc reprezintă în termeni moderni o accesare la niveluri superioare sau cum spune Sfântul Grigorie de Nyssa: „... o restabilire a legăturii originare a lui Dumnezeu cu sufletul.”
Conlucrarea dintre domeniile: ştiinţă, medicină şireligie este absolut necesară, întrucât toate susţin acelaşi lucru dar în limbaj propriu.
„Trepte spre cer” – „Iubirea în astral”
Titlul cărţii sintetizează esenţa celor transmise, respectiv faptul că „treptele spre cer” nu pot fi urcate decât prin „iubirea în astral” ce semnifică iubirea la nivel energetic, care rezonează la frecvenţa celei dumnezeieşti.
Iubirea în astral este cunoscută doar de cei care au suferit acea „alchimie sufletească”, alta decât vehiculata chimie fiziologică.
Dacă din punct de vedere fizic omul – microcosmosul este o pentagramă şi reprezintă o replică a galaxiei, din punct de vedere energetic omul este o hexagramă identică cu macrocosmosul.
Omul cel nou despre care vorbesc Sfinţi părinţi şi pe care fiecare dintre noi îl putem descoperi în Sinele propriu, îşi are izvorul în lumina necreată. Paul Evdokimov spune: „Omul este creat şi necreat căci e născut din apă şi duh, e pământesc şi ceresc, creatură şi Dumnezeu în devenire.”
„Prefigurarea dimensiuni sacrului” – „Adâncul sinelui”
Infinitul Luminii dumnezeieşti învăluie toate cele create. Sacrul este prezent pretutindeni şi poate fi simţit de om, când mintea lui conlucrează prin meditaţie sau rugăciune la cele spre înălţare.
„Omul sfinţeşte locul” atribuie omului trăitor posibilitatea de-a întâmpina sacrul oriunde s-ar afla, pe măsura trăirii spirituale. Adâncul nostru comunică cu cele dumnezeieşti, când omul este dispus să se autodepăşească.
Imposibilul dispare, când am conştientizat dimensiunea din noi şi respirăm în consonanţă cu tot universul. Doar rezonând cu undele de frecvenţă superioară putem accede la procesul de îndumnezeire. „Prin puterea tainei liturgice, timpul se deschide iar noi suntem proiectaţi în locul în care veşnicia se înclucişează cu timpul şi devenim contemporani reali ai evenimentelor.” spune Paul Evdokimov. Timpul supunându- se şi el conceptului holografic ne plasează, de naşterea Domnului în timpul respectiv, iar de Înviere sufletele noastre reînvie de asemenia.
„Adevăratul sens al vieţii” – „Autocunoaşterea”
Cunoaşterea lui Dumnezeu reprezintă „adevăratul sens al vieţi” întrucât ne aminteşte de noi înşine, care suntem creaţi după chipul şi asemănarea Sa. Dacă înţelegem că: „Dumnezeu îi este mai intim omului decât el însuşi” după cum spune Paul Evdokimov, înţelegem de ce autocunoaşterea se confundă cu cunoaşterea Lui.
Recunoscând în fiecare chip al semenului nostru „omul cel tainic” putem revendica respectul faţă de sine şi faţă de ceilalţi, ca fiind adresat Celui care ne-a creat.
Cel care şi-a descoperit menirea – sensul vieţi, devine pe deplin liber şi cred că este tot ceea ce-şi poate dori cineva. Treptele autocunaoşterii ne poartă paşii spre cerul inimii care se prelungeste în cel dumnezeiesc. Prin meditaţie şi rugăciune putem survola acest univers interior, iar sufletul depăşind universul fizic migrează la Dumnezeu. Doar într-o astfel de stare taina ni se poate desluşi.
„Armonia” – „Sâmburele nemuririi”
Rugăciunea rodeşte doar când e trăită profund având ca efect isihia, adică pacea sufletească.
Chiar dacă trupeşte omul se trece, sufleteşte se reînoieşte din zi în zi şi dincolo de viaţa pământeană.
„Să fie” al Creatorului a avut ca urmare crearea Universului fizic, pe câtă vreme omul spune Sfântul Vasile cel Mare a fost creat înaintea celor şapte zile.
Faptul că crearea omului iese din timp, ne poate permite să admitem ca posibilă nemurirea.
Toate interpretările legate de finaluri apocaliptice sunt eronate întrucât Apocalipsa înseamnă revelare – descoperire, iar Apostolul Ioan ne-a avertizat de modul în care putem depăşi catastrofele naturale şi nu numai.
Apocalipsa se derulează de la Iisus Hristos încoace şi continuă până la sfârşitul răului terestru. Important este să nu ne pierdem vocaţia, aceea de-a fi oamenii gândiţi de Dumnezeu, pentru că doar astfel vom putea depăşi toate încercările.
Lumea misterelor ni se dezvăluie pe măsură ce trecem „testele” impuse de Creator.
Avem repere sufleteşti în sfinţi, care la un moment dat au locuit pe pământ şi care rezonând cu vibraţiile superioare au atins statutul actual de sfinţi.
Fără o astfel de perspectivă în gândire după cum spune Petre Ţuţea: „Cine slujeşte lui Cronos este obsedat de imaginea cimitirului”, fără să bănuiască măcar, că vine de dincolo de „Facere” şi-şi continuă periplul iniţiatic şi dincolo de timp şi în alte dimensiuni.
„Adevărul la poarta sufletului”
Iniţierea în tainele cosmice se produce prin cunoaştere cu sprijinul domeniilor: ştiinţă, medicină şi religie.
Din postura celui care se caută pe sine şi implicit adevărul său, mărturisesc fără nicio rezervă că de cele mai multe ori ca şi în cazul marilor descoperiri, punctul de plecare este în Scriptură.
Cel mai elocvent exemplu este întârzierea ştiinţei cu nouăsprezece secole pentru a descoperi că lumina şi materia sunt reciproc convertibile. Cu mult înaintea lui Einstein, Iisus Hristos a dovedit la înviere acest lucru, întrupându-se într-un alt trup decât cel avut în viaţa pământească.
Pentru a avea cerul mai aproape trebuie să privim lucrurile în ordinea lor firească: „Cosmosul suie sensibil către om, termen ultim al aspiraţiei sale”. („Jertfă şi răscumpărare” – Constantin Galeriu)
„Astrele şi noi”
Lipsa convergenței dintre ceea ce suntem și ceea ce pretindem că am fi, lasă loc speculațiilor de tot felul, denaturând uneori esențialul perceperii omului, altfel decât în plinătatea celor trei harisme, cu care a fost înzestrat la Botez prin Taina Mirungerii: „Rege, preot şi profet” spune sfântul Grigorie de Nyssa sunt darurile pe care omul trebuie să le fructifice în existenţa sa de pământean.
Despre originea celestă a omului ne vorbeşte Sfânta Scriptură, pe care o consider cea mai performantă carte de: ştiinţă, medicină şi religie.
Ilustrul om de ştiinţă Albert Einstein a confirmat acest lucru prin descoperirea faptului că materia şi energia sunt reciproc convertibile. Cu nouăsprezece secole înainte Iisus Hristos prin întruparea de după Înviere, într-un alt trup decât pe cel pe care-L avusese în viaţa pământească a pus în aplicare teoria dezvoltată ulterior de Einstein.
Tot din descoperirile ştinţifice am aflat că cea mai mică particulă din univers „coarda” a fost definită şi ca mini-entitate (deoarece nu este condiţionată de nimic din Universul fizic) şi are o conştiinţă proprie, devreme ce repară rupturile din textura universului împlinind astfel şi rolul de „cenzură cosmică”.
Direct proporţional cu această viziune asupra celei mai mici particule materiale, omul este o variantă a „Cosmosului” în miniatură, ba chiar mai mult decât atât, prin Scânteia divină care este o energie necreată şi care justifică aprecierea sfântului Grigorie de Nyssa: „Cosmosul suie sensibil către om, termen ultim al aspiraţiei sale”.
Un aport deosebit în confirmarea adevărurilor scripturistice îl aduce medicina. Cercetările privind memoria apei şi faptul că ea cristalizează în funcţie de orientarea gândului transmis - pozitiv sau negativ, este dovedită tot de oamenii de ştiinţă. Interesantă este şi aprecierea legată de calitatea vindecătoare a apei sfinţite cu precizarea că cercetătorii, nu-i cunosc încă „mecanismul”.
Misterul ne este la îndemână dacă ne raportăm la memoria apei, care reactualizează efectul vivificator al Sfintei Cruci din momentul Învierii, la invocarea preotului şi prin lucrarea Sfântului Duh.
Tot din medicină ne parvin date referitoare la efectele rugăciunii şi meditaţiei. Astfel Dr. Carl Simonton oncolog de profesie spune că: „Există o formă unică (şi controversată) de terapie împotriva cancerului care foloseşte puterea minţii prin meditaţie şi vizualizare activă, pentru a dobândi controlul asupra sistemului imunitar în aşa fel încât să se elimine celulele canceroase din corp”. („Medicina vibraţională” – Richard Gerber)
Suplinind câteva trepte în procesul de cunoaştere a lumii nevăzute, vreau să precizez că toţi oamenii s-au născut cu tot potenţialul de-a sta în asemănare cu chipul lui Dumnezeu, că toţi au calităţi paranormale, nimeni nu are un „drept divin” mai mare decât altul, pentru că în faţa lui Dumnezeu toţi suntem egali.
„ASEMANAREA IN CHIP CU CHIPUL LUI DUMNEZEU - DINCOLO DE TIMP”
Asemănarea omului în chip cu chipul lui Dumnezeu este dovedită în zilele noastre de oamenii de ştiinţă, care cu aparaturi performante au descoperit chipul energetic al omului – matricea energetică pe care se formează omul după conceptie.
Sfinţii părinţi însă ne-au avertizat de secole că Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu un potential suprafiresc, constituit din asa-numitele raze energetice pogorâte în fiinţă şi care provin din energia dumnezeiască.
Prin învrednicire spirituală fiecare om poate conştientiza acest aspect şi gusta din veşnicie, dacă rămânem buni, aşa cum ne-a creat Dumnezeu. „Omul a fost creat liber şi bun” spune Sfântul Augustin şi aşa ar trebui să rămânem.
Chiar dacă omul nu are cursivitate în bine şi se arată uneori hain, lipsit de nobleţe şi de alte daruri ce definesc omul gândit de Dumnezeu, printr-o conştientizare adecvată a adevărului despre sine, îi stă în putere să îmbrace haina sfinţeniei încă din starea de pământean.
Viaţa fiind un dar dumnezeiesc arta de-a trăi, constă din demersul fiecăruia către tămăduirea sufletească pentru că raţiunea de „a fi” se plămădeşte din esenţa celor veşnice.
Experţii în fizica cuantică vorbesc de „maşina timpului”, dar Sfinţii părinţi ne amintesc că omul are în dotarea proprie această „maşină” doar că puţini (Sfinţii zburători) ştiu s-o folosească. Chiar şi moartea fizică este doar o trecere într-o altă stare despre care doctorul Richard Gerber spune: „Când un om moare personalitatea şi conştiinţa sa se păstrează şi supravieţuiesc şi după dispariţia temporalului vehicul fizico-eteric”. (Medicina vibraţională)
Omul este un călător astral, iar starea de pământean este prima treaptă în pelerinajul său prin lumea materială.
Iisus Hristos întruchipând faţa umană a lui Dumnezeu a fost şi este în pelerinaj continuu. Ultimul său pelerinaj pe pământ a fost cel spre Ierusalim, unde a fost răstignit. El însă a transformat pelerinajul în Paşte, prin Înviere şi înviat s-a arătat din nou pelerin spre Emaus, unde fiind invitat într-o casă a binecuvântat pâinea, adică: „S-a ascuns tainic în pâinea euharistică” după cum spune Patriarhul Daniel al României. (Sfânta Liturghie)
Vestea ce-a bună este că indiferent de traseul incursiunii, Dumnezeu ne vrea alături şi aşteaptă şi ca noi să vrem acest lucru.
„ARTA DE-A BRODA UN VIS - ZBORUL LA PROPRIU”
Cel mai vechi vis al omului a fost şi rămâne zborul şi este posibil pe măsură ce accesăm înţelepciunea cea de sus definită de Apostolul Iacov astfel: „Iar înţelepciunea ce-a de sus mai întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi roade bune, neândoielnică şi nefăţarnică”. (Iacov 3, 16) Ne putem împărtăşi de ea prin racordarea experienţelor sufleteşti la învăţătura scripturistică. Chiar şi simpla lecturare a Sfintei Scripturi produce o vibraţie lăuntrică, care ne mângâie şi ne înmiresmează sufletele cu cele sfinţitoare, cu atât mai mult exemplele celor care s-au împărtăşit din înţelepciunea cea de sus, stârnindu-ne la rândul lor spre căutare.
Inteligenţa vie – Dumnezeu îşi face cunoscută lucrarea în fiinţă, direct proporţional cu dorinţa noastră de-a căuta.
Întruparea lui Iisus Hristos a fost cea mai mare provocare pentru om, iar învăţăturile scripturistice sunt valabile în toate epocile şi dincolo de timp.
Scopul pentru care a fost creat omul şi întreg universul ne este dezvăluit prin Învierea lui Iisus Hristos, care deschide omului poarta spre veşnicie. Concomitent oamenii de ştiinţă descoperă în paralel date despre dimensiunea în care existăm, cum ar fi suprapunerea timpurilor şi despre care se face constant referire în Sfânta Liturghie: „În acelaşi timp Iisus era în mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, în rai cu tâlharul şi pe scaun de-a dreapta Tatălui cu Duhul Sfânt”.
„Hristoa a biruit moartea pentru că a biruit păcatul lipsei de iubire prin jertfa Sa pe cruce” spune Părintele Dumitru Stăniloae în Iubirea creştină, iar prin asumarea iadului a înlăturat separarea dintre lume şi rai, după cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Prin moartea şi Învierea Sa a înlăturat separarea dintre rai şi lume, apărută după cădere şi a deschis neamului omenesc inrarea în raiul interzis, pentru că El Însuşi Se întoarce după Înviere pe pământ şi arată că în El raiul şi lumea sunt una ”. (Ambigua)
Am semnalat permanent în scrierile mele că prin Înviere, Iisus Hristos a probat convertibilitatea energie în materiei, întrucât s-a arătat ucenicilor într-un alt trup decât cel avut în starea de pământean, idee confirmată după XIX secole de Einstein.
Omul are posibilitatea de a –L urma pe Iisus Hristos şi de a se - nvrednici de darurile cu care a fost înzestrat de Dumnezeu, prin racordarea trăirilor sufleteşti la învăţătura scripturistică.
Dumnezeu fiind iubire, dragostea este energia dumnezeiască comunicată nouă prin Duhul Sfânt şi în acelaşi timp unealta lucrătoare, care face posibilă îndumnezeirea omului. Toţi cei care se vor desăvârşi prin iubire, vor păşi în dimensiunea viitoare, întrucât spune Paul Evdokimov: „Taina iubirii este taina lumii ce va să fie”. (Taina iubirii)
Chiar dacă Apocalipsa este folosită drept paravan, pentru a masca originea unor evenimente neplăcute, semnele trucate vor sta de cumpănă doar celor care nu au credinţă şi au încetat privegherea.
În dimensiunea ce urmează au acces cei iubitori, iar ceilalţi vor continua reâncarnările, până când vor conştientiza că doar iubirea îi poate salva din starea prezentă.
Tinerii alcătuiesc categoria cea mai iubită de Dumnezeu, pentru prinosul de iubire pe care-l au şi pentru optimismul debordant al acestora.
Nădejdea este scara pe care românul urcă spre stele şi zâmbetul său curat nu poate fi şters de matrapazlâcurile unor gânduri neterminate,
Bucuria de-a trăi „secvenţa” de pământean, trebuie să ne umple inimile de speranţă. Călătoriile se vor succede în toate universurile, până la contopirea finală cu originea noastră care este Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul punctează acest demers: „Deci omul căutându-şi ţinta sa finală, dă de originea sa, care se află în mod natural în ţinta finală”. (Ambigua)
Teodor Tincău
Director general
S.C. ATLAS TIN S.R.L.
Str.Bumbacului, Nr. 22 Oradea, Bihor, Romania
Cod Postal 410591
Phone: +4 0744 780 355
Yahoo ID: doru_tincau
„Omul călător astral” – „Biblia panaceu universal”
Omul este un călător astral, dar pentru a evita rătăcirea în timp şi spaţiu, are nevoie de perceperea clară a misiuni pentru care a fost creat.
Biblia este un panaceu universal pentru că în ea se află toate răspunsurile care ne vindecă de tot răul trupesc şi sufletesc, ea însumând şi toate îndrumările prin care putem accede la desăvârşirea noastră în asemănare cu chipul lui Dumnezeu.
Conceptul de natură holografică aplicat tuturor sistemelor vii şi nevii o avem reprezentată în Sfânta Treime, ceea ce ne face să concluzionăm că Scriptura nu este doar o carte religioasă ci şi de ştiinţă.
Holograma cunoaşterii este întregită de argumentele aduse din medicină referitoare la partea văzută şi cea nevăzută din om, investigată tot mai mult în ultima vreme.
Botezul creştinesc reprezintă în termeni moderni o accesare la niveluri superioare sau cum spune Sfântul Grigorie de Nyssa: „... o restabilire a legăturii originare a lui Dumnezeu cu sufletul.”
Conlucrarea dintre domeniile: ştiinţă, medicină şireligie este absolut necesară, întrucât toate susţin acelaşi lucru dar în limbaj propriu.
„Trepte spre cer” – „Iubirea în astral”
Titlul cărţii sintetizează esenţa celor transmise, respectiv faptul că „treptele spre cer” nu pot fi urcate decât prin „iubirea în astral” ce semnifică iubirea la nivel energetic, care rezonează la frecvenţa celei dumnezeieşti.
Iubirea în astral este cunoscută doar de cei care au suferit acea „alchimie sufletească”, alta decât vehiculata chimie fiziologică.
Dacă din punct de vedere fizic omul – microcosmosul este o pentagramă şi reprezintă o replică a galaxiei, din punct de vedere energetic omul este o hexagramă identică cu macrocosmosul.
Omul cel nou despre care vorbesc Sfinţi părinţi şi pe care fiecare dintre noi îl putem descoperi în Sinele propriu, îşi are izvorul în lumina necreată. Paul Evdokimov spune: „Omul este creat şi necreat căci e născut din apă şi duh, e pământesc şi ceresc, creatură şi Dumnezeu în devenire.”
„Prefigurarea dimensiuni sacrului” – „Adâncul sinelui”
Infinitul Luminii dumnezeieşti învăluie toate cele create. Sacrul este prezent pretutindeni şi poate fi simţit de om, când mintea lui conlucrează prin meditaţie sau rugăciune la cele spre înălţare.
„Omul sfinţeşte locul” atribuie omului trăitor posibilitatea de-a întâmpina sacrul oriunde s-ar afla, pe măsura trăirii spirituale. Adâncul nostru comunică cu cele dumnezeieşti, când omul este dispus să se autodepăşească.
Imposibilul dispare, când am conştientizat dimensiunea din noi şi respirăm în consonanţă cu tot universul. Doar rezonând cu undele de frecvenţă superioară putem accede la procesul de îndumnezeire. „Prin puterea tainei liturgice, timpul se deschide iar noi suntem proiectaţi în locul în care veşnicia se înclucişează cu timpul şi devenim contemporani reali ai evenimentelor.” spune Paul Evdokimov. Timpul supunându- se şi el conceptului holografic ne plasează, de naşterea Domnului în timpul respectiv, iar de Înviere sufletele noastre reînvie de asemenia.
„Adevăratul sens al vieţii” – „Autocunoaşterea”
Cunoaşterea lui Dumnezeu reprezintă „adevăratul sens al vieţi” întrucât ne aminteşte de noi înşine, care suntem creaţi după chipul şi asemănarea Sa. Dacă înţelegem că: „Dumnezeu îi este mai intim omului decât el însuşi” după cum spune Paul Evdokimov, înţelegem de ce autocunoaşterea se confundă cu cunoaşterea Lui.
Recunoscând în fiecare chip al semenului nostru „omul cel tainic” putem revendica respectul faţă de sine şi faţă de ceilalţi, ca fiind adresat Celui care ne-a creat.
Cel care şi-a descoperit menirea – sensul vieţi, devine pe deplin liber şi cred că este tot ceea ce-şi poate dori cineva. Treptele autocunaoşterii ne poartă paşii spre cerul inimii care se prelungeste în cel dumnezeiesc. Prin meditaţie şi rugăciune putem survola acest univers interior, iar sufletul depăşind universul fizic migrează la Dumnezeu. Doar într-o astfel de stare taina ni se poate desluşi.
„Armonia” – „Sâmburele nemuririi”
Rugăciunea rodeşte doar când e trăită profund având ca efect isihia, adică pacea sufletească.
Chiar dacă trupeşte omul se trece, sufleteşte se reînoieşte din zi în zi şi dincolo de viaţa pământeană.
„Să fie” al Creatorului a avut ca urmare crearea Universului fizic, pe câtă vreme omul spune Sfântul Vasile cel Mare a fost creat înaintea celor şapte zile.
Faptul că crearea omului iese din timp, ne poate permite să admitem ca posibilă nemurirea.
Toate interpretările legate de finaluri apocaliptice sunt eronate întrucât Apocalipsa înseamnă revelare – descoperire, iar Apostolul Ioan ne-a avertizat de modul în care putem depăşi catastrofele naturale şi nu numai.
Apocalipsa se derulează de la Iisus Hristos încoace şi continuă până la sfârşitul răului terestru. Important este să nu ne pierdem vocaţia, aceea de-a fi oamenii gândiţi de Dumnezeu, pentru că doar astfel vom putea depăşi toate încercările.
Lumea misterelor ni se dezvăluie pe măsură ce trecem „testele” impuse de Creator.
Avem repere sufleteşti în sfinţi, care la un moment dat au locuit pe pământ şi care rezonând cu vibraţiile superioare au atins statutul actual de sfinţi.
Fără o astfel de perspectivă în gândire după cum spune Petre Ţuţea: „Cine slujeşte lui Cronos este obsedat de imaginea cimitirului”, fără să bănuiască măcar, că vine de dincolo de „Facere” şi-şi continuă periplul iniţiatic şi dincolo de timp şi în alte dimensiuni.
„Adevărul la poarta sufletului”
Iniţierea în tainele cosmice se produce prin cunoaştere cu sprijinul domeniilor: ştiinţă, medicină şi religie.
Din postura celui care se caută pe sine şi implicit adevărul său, mărturisesc fără nicio rezervă că de cele mai multe ori ca şi în cazul marilor descoperiri, punctul de plecare este în Scriptură.
Cel mai elocvent exemplu este întârzierea ştiinţei cu nouăsprezece secole pentru a descoperi că lumina şi materia sunt reciproc convertibile. Cu mult înaintea lui Einstein, Iisus Hristos a dovedit la înviere acest lucru, întrupându-se într-un alt trup decât cel avut în viaţa pământească.
Pentru a avea cerul mai aproape trebuie să privim lucrurile în ordinea lor firească: „Cosmosul suie sensibil către om, termen ultim al aspiraţiei sale”. („Jertfă şi răscumpărare” – Constantin Galeriu)
„Astrele şi noi”
Lipsa convergenței dintre ceea ce suntem și ceea ce pretindem că am fi, lasă loc speculațiilor de tot felul, denaturând uneori esențialul perceperii omului, altfel decât în plinătatea celor trei harisme, cu care a fost înzestrat la Botez prin Taina Mirungerii: „Rege, preot şi profet” spune sfântul Grigorie de Nyssa sunt darurile pe care omul trebuie să le fructifice în existenţa sa de pământean.
Despre originea celestă a omului ne vorbeşte Sfânta Scriptură, pe care o consider cea mai performantă carte de: ştiinţă, medicină şi religie.
Ilustrul om de ştiinţă Albert Einstein a confirmat acest lucru prin descoperirea faptului că materia şi energia sunt reciproc convertibile. Cu nouăsprezece secole înainte Iisus Hristos prin întruparea de după Înviere, într-un alt trup decât pe cel pe care-L avusese în viaţa pământească a pus în aplicare teoria dezvoltată ulterior de Einstein.
Tot din descoperirile ştinţifice am aflat că cea mai mică particulă din univers „coarda” a fost definită şi ca mini-entitate (deoarece nu este condiţionată de nimic din Universul fizic) şi are o conştiinţă proprie, devreme ce repară rupturile din textura universului împlinind astfel şi rolul de „cenzură cosmică”.
Direct proporţional cu această viziune asupra celei mai mici particule materiale, omul este o variantă a „Cosmosului” în miniatură, ba chiar mai mult decât atât, prin Scânteia divină care este o energie necreată şi care justifică aprecierea sfântului Grigorie de Nyssa: „Cosmosul suie sensibil către om, termen ultim al aspiraţiei sale”.
Un aport deosebit în confirmarea adevărurilor scripturistice îl aduce medicina. Cercetările privind memoria apei şi faptul că ea cristalizează în funcţie de orientarea gândului transmis - pozitiv sau negativ, este dovedită tot de oamenii de ştiinţă. Interesantă este şi aprecierea legată de calitatea vindecătoare a apei sfinţite cu precizarea că cercetătorii, nu-i cunosc încă „mecanismul”.
Misterul ne este la îndemână dacă ne raportăm la memoria apei, care reactualizează efectul vivificator al Sfintei Cruci din momentul Învierii, la invocarea preotului şi prin lucrarea Sfântului Duh.
Tot din medicină ne parvin date referitoare la efectele rugăciunii şi meditaţiei. Astfel Dr. Carl Simonton oncolog de profesie spune că: „Există o formă unică (şi controversată) de terapie împotriva cancerului care foloseşte puterea minţii prin meditaţie şi vizualizare activă, pentru a dobândi controlul asupra sistemului imunitar în aşa fel încât să se elimine celulele canceroase din corp”. („Medicina vibraţională” – Richard Gerber)
Suplinind câteva trepte în procesul de cunoaştere a lumii nevăzute, vreau să precizez că toţi oamenii s-au născut cu tot potenţialul de-a sta în asemănare cu chipul lui Dumnezeu, că toţi au calităţi paranormale, nimeni nu are un „drept divin” mai mare decât altul, pentru că în faţa lui Dumnezeu toţi suntem egali.
„ASEMANAREA IN CHIP CU CHIPUL LUI DUMNEZEU - DINCOLO DE TIMP”
Asemănarea omului în chip cu chipul lui Dumnezeu este dovedită în zilele noastre de oamenii de ştiinţă, care cu aparaturi performante au descoperit chipul energetic al omului – matricea energetică pe care se formează omul după conceptie.
Sfinţii părinţi însă ne-au avertizat de secole că Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu un potential suprafiresc, constituit din asa-numitele raze energetice pogorâte în fiinţă şi care provin din energia dumnezeiască.
Prin învrednicire spirituală fiecare om poate conştientiza acest aspect şi gusta din veşnicie, dacă rămânem buni, aşa cum ne-a creat Dumnezeu. „Omul a fost creat liber şi bun” spune Sfântul Augustin şi aşa ar trebui să rămânem.
Chiar dacă omul nu are cursivitate în bine şi se arată uneori hain, lipsit de nobleţe şi de alte daruri ce definesc omul gândit de Dumnezeu, printr-o conştientizare adecvată a adevărului despre sine, îi stă în putere să îmbrace haina sfinţeniei încă din starea de pământean.
Viaţa fiind un dar dumnezeiesc arta de-a trăi, constă din demersul fiecăruia către tămăduirea sufletească pentru că raţiunea de „a fi” se plămădeşte din esenţa celor veşnice.
Experţii în fizica cuantică vorbesc de „maşina timpului”, dar Sfinţii părinţi ne amintesc că omul are în dotarea proprie această „maşină” doar că puţini (Sfinţii zburători) ştiu s-o folosească. Chiar şi moartea fizică este doar o trecere într-o altă stare despre care doctorul Richard Gerber spune: „Când un om moare personalitatea şi conştiinţa sa se păstrează şi supravieţuiesc şi după dispariţia temporalului vehicul fizico-eteric”. (Medicina vibraţională)
Omul este un călător astral, iar starea de pământean este prima treaptă în pelerinajul său prin lumea materială.
Iisus Hristos întruchipând faţa umană a lui Dumnezeu a fost şi este în pelerinaj continuu. Ultimul său pelerinaj pe pământ a fost cel spre Ierusalim, unde a fost răstignit. El însă a transformat pelerinajul în Paşte, prin Înviere şi înviat s-a arătat din nou pelerin spre Emaus, unde fiind invitat într-o casă a binecuvântat pâinea, adică: „S-a ascuns tainic în pâinea euharistică” după cum spune Patriarhul Daniel al României. (Sfânta Liturghie)
Vestea ce-a bună este că indiferent de traseul incursiunii, Dumnezeu ne vrea alături şi aşteaptă şi ca noi să vrem acest lucru.
„ARTA DE-A BRODA UN VIS - ZBORUL LA PROPRIU”
Cel mai vechi vis al omului a fost şi rămâne zborul şi este posibil pe măsură ce accesăm înţelepciunea cea de sus definită de Apostolul Iacov astfel: „Iar înţelepciunea ce-a de sus mai întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi roade bune, neândoielnică şi nefăţarnică”. (Iacov 3, 16) Ne putem împărtăşi de ea prin racordarea experienţelor sufleteşti la învăţătura scripturistică. Chiar şi simpla lecturare a Sfintei Scripturi produce o vibraţie lăuntrică, care ne mângâie şi ne înmiresmează sufletele cu cele sfinţitoare, cu atât mai mult exemplele celor care s-au împărtăşit din înţelepciunea cea de sus, stârnindu-ne la rândul lor spre căutare.
Inteligenţa vie – Dumnezeu îşi face cunoscută lucrarea în fiinţă, direct proporţional cu dorinţa noastră de-a căuta.
Întruparea lui Iisus Hristos a fost cea mai mare provocare pentru om, iar învăţăturile scripturistice sunt valabile în toate epocile şi dincolo de timp.
Scopul pentru care a fost creat omul şi întreg universul ne este dezvăluit prin Învierea lui Iisus Hristos, care deschide omului poarta spre veşnicie. Concomitent oamenii de ştiinţă descoperă în paralel date despre dimensiunea în care existăm, cum ar fi suprapunerea timpurilor şi despre care se face constant referire în Sfânta Liturghie: „În acelaşi timp Iisus era în mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, în rai cu tâlharul şi pe scaun de-a dreapta Tatălui cu Duhul Sfânt”.
„Hristoa a biruit moartea pentru că a biruit păcatul lipsei de iubire prin jertfa Sa pe cruce” spune Părintele Dumitru Stăniloae în Iubirea creştină, iar prin asumarea iadului a înlăturat separarea dintre lume şi rai, după cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Prin moartea şi Învierea Sa a înlăturat separarea dintre rai şi lume, apărută după cădere şi a deschis neamului omenesc inrarea în raiul interzis, pentru că El Însuşi Se întoarce după Înviere pe pământ şi arată că în El raiul şi lumea sunt una ”. (Ambigua)
Am semnalat permanent în scrierile mele că prin Înviere, Iisus Hristos a probat convertibilitatea energie în materiei, întrucât s-a arătat ucenicilor într-un alt trup decât cel avut în starea de pământean, idee confirmată după XIX secole de Einstein.
Omul are posibilitatea de a –L urma pe Iisus Hristos şi de a se - nvrednici de darurile cu care a fost înzestrat de Dumnezeu, prin racordarea trăirilor sufleteşti la învăţătura scripturistică.
Dumnezeu fiind iubire, dragostea este energia dumnezeiască comunicată nouă prin Duhul Sfânt şi în acelaşi timp unealta lucrătoare, care face posibilă îndumnezeirea omului. Toţi cei care se vor desăvârşi prin iubire, vor păşi în dimensiunea viitoare, întrucât spune Paul Evdokimov: „Taina iubirii este taina lumii ce va să fie”. (Taina iubirii)
Chiar dacă Apocalipsa este folosită drept paravan, pentru a masca originea unor evenimente neplăcute, semnele trucate vor sta de cumpănă doar celor care nu au credinţă şi au încetat privegherea.
În dimensiunea ce urmează au acces cei iubitori, iar ceilalţi vor continua reâncarnările, până când vor conştientiza că doar iubirea îi poate salva din starea prezentă.
Tinerii alcătuiesc categoria cea mai iubită de Dumnezeu, pentru prinosul de iubire pe care-l au şi pentru optimismul debordant al acestora.
Nădejdea este scara pe care românul urcă spre stele şi zâmbetul său curat nu poate fi şters de matrapazlâcurile unor gânduri neterminate,
Bucuria de-a trăi „secvenţa” de pământean, trebuie să ne umple inimile de speranţă. Călătoriile se vor succede în toate universurile, până la contopirea finală cu originea noastră care este Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul punctează acest demers: „Deci omul căutându-şi ţinta sa finală, dă de originea sa, care se află în mod natural în ţinta finală”. (Ambigua)
Teodor Tincău
Director general
S.C. ATLAS TIN S.R.L.
Str.Bumbacului, Nr. 22 Oradea, Bihor, Romania
Cod Postal 410591
Phone: +4 0744 780 355
Yahoo ID: doru_tincau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu