joi, 20 octombrie 2011

Cuvântul sculptează!

23 Octombrie – Observaţie dureroasă

Acasă la Jaimito soseşte în vizită una dintre mătuşile sale. În timp ce serveau ceva, puştiul îi zise mătuşii:

-«Mătuşă, ce urâtă eşti.»

Supărată, mama lui îl certă:

-«Copile! Cum poţi să-i spui aşa ceva mătuşii tale? Spune-i imediat că îţi pare rău!»

-«Bine, mamă… Mătuşo, îmi pare rău că eşti aşa de urâtă.»

Copilul nici măcar nu-şi imaginează că mama îl invită să-şi ceară iertare pentru că a spus adevărul. Crede că trebuie să-şi manifeste părerea de rău nu pentru ceea ce a spus ci pentru ceea ce vede.

A spune adevărul nu este motiv de părere de rău. În schimb, da, este, de multe ori, modul în care se spune sau lipsa de oportunitate cât priveşte ocazia în care se spune.

Niciodată nu trebuie să se spună minciuni. Dar nu întotdeauna este obligatoriu să spui adevărul. Uneori este nevoie să nu-l spui. Iar dacă trebuie să-l spui trebuie să ai grijă de modul în care o faci. Un vechi proverb chinezesc spune: „Vorbeşte doar atunci când vorba ta este mai bună decât tăcerea ta”.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu