5 Ianuarie – A crede şi a vedea
Cineva l-a întrebat pe Enrique Fabre, entomolog francez de faimă mondială, omul care ştia cel mai multe despre insecte, „observatorul incomparabil”, după expresia lui Darwin... Cineva l-a întrebat atunci când, împlinind optzeci şi şapte de ani, în 1910, a fost subiectul unui omagiu, dacă credea în Dumnezeu.
-Nu – răspunse cu stilul său mucalit. Nu „cred” în Dumnezeu. Îl „văd” în toate părţile.
S-a spus că „multă ştiinţă te apropie de Dumnezeu şi puţină ştiinţă te îndepărtează de El”. Puţina ştiinţă împreună cu pretenţia de a crede că se ştie totul, îndepărtează de Dumnezeu.
Adevărata ştiinţă este cunoaşterea Universului. Iar universul este lucrarea, creaţia lui Dumnezeu. Credinţa este asentimentul la cuvântul lui Dumnezeu. Nu se poate să existe contradicţie între ceea ce Dumnezeu spune şi ceea ce face. Cunoaşterea a ceea ce Dumnezeu a făcut – ştiinţa –, nu poate să contrazică ceea ce Dumnezeu a spus – credinţa.
Necunoaşterea sau eroarea în ceea ce priveşte universul – falsa ştiinţă – da, poate şi trebuie să fie contrară la ceea ce Dumnezeu a spus. Şi invers: necunoaşterea sau eroarea în ceea ce priveşte ceea ce a spus Dumnezeu – falsa credinţă – de asemenea trebuie să fie contrară la tot ceea ce Dumnezeu a făcut – adevărata ştiinţă.
În consecinţă: dacă vedem opoziţie între ştiinţă şi credinţă, ori este falsă ştiinţa noastră, ori este greşită credinţa noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu