4 Ianuarie – Urmele lui Dumnezeu
Preşedintele Statelor Unite, Lincoln, privea odată stelele, într-o noapte splendidă dintre-acelea care par ziuă. În conversaţie, Lincoln spuse colaboratorului său: „Înţeleg să existe un ateu pentru că priveşte doar spre pământ. Însă nu pot să concep cum se poate privi spre cer şi să negi existenţa lui Dumnezeu”.
Copilăria acestui general a fost foarte dură. S-a născut într-o familie săracă într-o cabană de lemnar. Însă Dumnezeu i-a dat o inteligenţă ieşită din comun. Şi i-a dat, mai ales, „cel mai puţin comun dintre simţuri”, simţul comun. (bunul simţ)
Privim prea mult către pământ. Avem nevoie să privim spre cer. Şi o putem face. Sfântul Josemaria Escriva referindu-se la porc îl numea: „domnişorul privirii joase”.
Acest animal nu poate să ridice capul, nu poate să privească la cer. Noi, da. După cum spune sfântul Paul: „Căutaţi lucrurile de sus, unde se află Cristos aşezat la dreapta lui Dumnezeu; gustaţi lucrurile de sus, nu pe cele de pe pământ” (Col 3,1).
Domnul să ne dea capacitatea de a şti să-l descoperim după urmele sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu