19 Ianuarie – Echilibristul
În piaţa mare a unei localităţi erau două clădiri înalte faţă în faţă. Un echilibrist a întins un cablu între ambele pentru a merge pe el dintr-o parte într-alta. Înainte de a începe trecerea spuse lumii care umplea piaţa:
-Voi merge pe cablu dintr-o parte într-alta. Însă trebuie să credeţi în mine, am nevoie de contagierea încrederii voastre.
-Credem că poţi – strigară mulţi.
Ajutându-se de o bară de echilibru a trecut cu uşurinţă dintr-o parte în cealaltă. Toţi îl aplaudară iar el le spuse:
-Acum am nevoie şi mai mult de încrederea voastră. Voi trece singur, fără ajutorul barei.
Pas cu pas, a ajuns la cealaltă clădire.
Când aplauzele încetară, spuse din nou:
-Bine, acum şi mai greu. Voi trece dincolo ducând o roabă pe cablu.
-Imposibil – exclamară cu toţii.
-Am nevoie – continuă să spună – de cel puţin unul care să creadă că sunt capabil. Cel puţin unul care să se încreadă şi să-mi inspire încredere.
Şi se auzi vocea unui spectator care îl asigură:
-Eu am încredere în tine. Cred că eşti în stare.
-Păi dacă într-adevăr crezi că sunt capabil – spuse hotărât echilibristul – vino cu mine şi urcă în roabă.
Credinţa înseamnă a se încrede. Credinţa în Dumnezeu înseamnă a se încrede în Dumnezeu. Însă, până unde mă încred?
Domnul întreba un suflet: „Închizi ochii atunci când îmi dai mâna?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu