5 Februarie – Mai întâi tată şi apoi rege
Se povesteşte că o dată, ambasadorul Spaniei în Franţa a fost să-l viziteze pe regele Henric al IV-lea în palatul său de la Louvre. Printr-o eroare a aceluia care trebuia să-l ducă până la Monarh, ambasadorul a nimerit într-o încăpere unde regele se juca cu unul dintre fiii săi, făcând-o pe căluţul.
În faţa gestului de surprindere a ambasadorului, regele, fără a-şi părăsi postura şi fără a-l da jos pe călăreţ, îl întrebă:
-Aveţi copii, domnule ambasador?
La gestul afirmativ al spaniolului, adăugă:
-Atunci pot să termin tura pe care o am de dat.
Şi continuă să o facă pe căluţul pentru fiul său, până ce se încheie jocul.
Un tată poate fi rege sau ce-o mai fi. Însă înainte de toate este tată. Ca tată face lucruri care pot părea absurde pentru cine nu cunoaşte sentimentele unui tată.
Paternitatea umană nu este altceva decât o reflexie a paternităţii divine. Dacă un tată, de aici de pe pământ, face nebunii pentru fiii săi, ce nu va face oare Dumnezeu? Euharistia este o dovadă: se lasă chiar să fie mâncat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu