30 Aprilie – Păcate amuzante
Într-un colegiu, trei copii la vreo zece ani se spovedesc. Unul dintre ei este în scaunul de spovadă şi stă de vorbă cu preotul. Ceilalţi doi aşteaptă şi se pregătesc în bancă.
Dintr-o dată, se aud nişte hohote de râs puternice ale preotului şi ale micului penitent. Pe unul dintre cei doi care aşteptau în bancă îl pufneşte râsul. Celălalt, gânditor şi serios, spune:
-Păcatele mele nu sunt atât de amuzante.
Nu prea există păcate amuzante. Ceea ce este amuzant uneori este felul copiilor de a le spune pe ale lor. O fac cu simplitate şi claritate, fără să-i intereseze ceea ce ar putea preotul să gândească sau să spună.
Cu cei mari nu stau la fel lucrurile. Ne punem întrebări care nu îşi au rostul: cum i-o voi spune? Ce va crede despre mine?...
Singura întrebare necesară este: ce trebuie să spun? Apoi, trebuie să o spunem cu simplitate, claritate şi concizie. Restul este în plus.
Şi în acest aspect, copiii ne dau lecţii.
Într-un colegiu, trei copii la vreo zece ani se spovedesc. Unul dintre ei este în scaunul de spovadă şi stă de vorbă cu preotul. Ceilalţi doi aşteaptă şi se pregătesc în bancă.
Dintr-o dată, se aud nişte hohote de râs puternice ale preotului şi ale micului penitent. Pe unul dintre cei doi care aşteptau în bancă îl pufneşte râsul. Celălalt, gânditor şi serios, spune:
-Păcatele mele nu sunt atât de amuzante.
Nu prea există păcate amuzante. Ceea ce este amuzant uneori este felul copiilor de a le spune pe ale lor. O fac cu simplitate şi claritate, fără să-i intereseze ceea ce ar putea preotul să gândească sau să spună.
Cu cei mari nu stau la fel lucrurile. Ne punem întrebări care nu îşi au rostul: cum i-o voi spune? Ce va crede despre mine?...
Singura întrebare necesară este: ce trebuie să spun? Apoi, trebuie să o spunem cu simplitate, claritate şi concizie. Restul este în plus.
Şi în acest aspect, copiii ne dau lecţii.
Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu