30 Septembrie – Lumânări şi ani
O fetiţă de vreo patru ani o însoţeşte pe mama sa la biserică. Imediat
ce intră, chiar în faţa uşii, vede o icoană a Sfântului Iuda Tadeu în faţa
căreia ard multe lumânări.
Micuţa, mirată, o întreabă pe mama sa:
-«Mamă, sfântul acesta îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere?»
Lumânările pe care le aprindem
înaintea Domnului au o semnificaţie precisă şi preţioasă: manifestă dorinţa
noastră de a ne consuma, precum ele, în slujba lui Dumnezeu. Chiar dacă uneori
nu ne dăm seama atunci când le aprindem, ele preţuiesc în măsura în care
exprimă dorinţa noastră de a fi fideli faţă de voinţa lui Dumnezeu acolo unde
el ne-a pus să fim.
Şi, în realitate, acesta este
singurul mod profitabil de a împlini ani: slujind lui Dumnezeu. Timpul pe care
nu-l consumăm în slujirea Domnului este un timp pierdut.
Sfântul Josemaria Escriva
povesteşte: „Nu-mi iese din memorie o ocazie – au trecut deja mulţi ani de
atunci – când am fost să mă rog în Catedrala din Valencia şi am trecut prin
faţa mormântul Venerabilului Ridaura. Mi-au povestit atunci că acel preot, atunci
când, deja fiind foarte bătrân, era întrebat „Câţi ani aveţi?” el, foarte
convins, răspundea în valensiană: „Poquets!” Puţintei: câţi am de când îl
slujesc pe Dumnezeu”. (Amigos de Dios, n.3).
