1 Octombrie – Teren privat
La teatru, un tânăr stă lângă două doamne în vârstă
care nu încetează de a vorbi pe toată durata reprezentaţiei.
-Scuzati, doamnelor – le spune cu voce scăzută – însă
nu reuşesc deloc să aud şi să înţeleg.
-Cum nu auzi şi nu înţelegi nimic – răspunde
indignată doamna de alături. Discuţia noastră, tinere băgăreţ, este o
conversaţie privată.
Scena, care are loc într-un
teatru, se repetă destul de frecvent în biserici: lume care, în loc de a se
ruga, vorbeşte şi deranjează pe cei care doresc să se roage.
Ce greu ne vine să ieşim
din noi înşine pentru ca să ne gândim la ceilalţi.
Doamnele vedeau un
amestec în „treburile lor”, în terenul lor. Nu erau în stare să vadă că îl
deranjau pe celălalt.
Ar trebui să-i supunem la
un test pe studenţi, şoferi, medici, mecanici... pentru a vedea capacitatea pe
care fiecare o are de a se gândi la ceilalţi. Şi ar fi bine ca proba aceasta să
fie eliminatorie.
Capacitatea de a se gândi
la ceilalţi determină, în mare măsură, calitatea unei persoane, fiindcă a fi
persoană face referinţă la celălalt.
