2 Octombrie – Frontiere mentale
Un ţăran mergea prin viaţă cu basca pusă mereu pe
cap. Pentru el, lumea lui era satul lui. În afara acestui spaţiu nu exista nimic
care să-l intereseze: „Non plus ultra”.
Un prieten căuta să-l ajute să-şi ridice privirea,
să-şi mărească viziunea şi să-şi amplifice orizontul.
După mult şi deloc mic efort, reuşi ca prietenul
lui de la ţară să se schimbe. El însuşi o mărturisea, serios şi hotărât,
spunând:
-Acuma da. Acum deja... acum deja încep să mă
deschid faţă de comună.
Nu este o problemă
geografică, ci mentală. Există atâţia „oameni de la ţară” atât în capitală cât
şi la sate.
Cu cât mai mult ne micşorăm
vederile noastre, cu atât ne mărim mai mult problemele noastre proprii şi mai
greu sunt de rezolvat. Fapt e că scurtimea de orizonturi este deja, de la sine,
o mare problemă.
Câte nedreptăţi şi câte
măgării nu se comit astăzi din cauza „supradozei” de mentalitate de la ţară! Se
vorbeşte mult despre „satul global”, însă se construiesc o mulţime de
„globuleţe” artificiale.
Catolic înseamnă
universal.