23 Octombrie – Un ceas special
Un preot veteran, liniştit
şi flegmatic, pe care ceasul se pare că nu îl îngrijora deloc, se afla de multă
vreme ca paroh într-un sat. Într-o duminică, la predică, îi anunţă pe credincioşi:
-După cum ştiţi, joia
viitoare celebrăm sărbătoarea Sfântului Sebastian. Vom avea, ca de obicei,
liturghie solemnă.
Din fundul bisericii
se auzi vocea unuia care întrebă:
-La ce ora?
Pe preot se vede că
nu-i plăcu deloc întrebarea şi răspunse, în mod vizibil enervat:
-La ce ora? Halal întrebare!
Ăsta ar trebui să stea la Socola. Va fi, ca de obicei, la ora corespunzătoare.
Punctualitatea este o
virtute umană măruntă, însă care contribuie foarte mult la a face viaţa celorlalţi
mai agreabilă.
Este necesar să te gândeşti
la ceilalţi, pentru ca să le îmbucuri viaţa şi să nu-i faci să piardă timpul.
Mai mult, în felul acesta se evită faptul ca ceilalţi să se gândească la noi şi,
inclusiv, să vorbească despre noi – şi nu de bine – în timp ce ne aşteaptă.
Însă pe cine îl facem să aştepte
mai mult, cui îi dăm mai multe plantoane de făcut, este Dumnezeu. Tocmai cel
care merită mai puţin lucrul acesta.
