1 Noiembrie – Călătorie spre nicăieri
O pereche de soţi americani plecară într-o călătorie. Soţul conducea cu
frenezie. Făcuse mai bine de o sută de kilometri fără a înceta de a trage cu
coada ochiului la kilometraj. Dintr-o dată, soţia consultă ghidul străzilor şi spuse:
-Ne-am pierdut.
-Şi ce dacă – spuse soţul. Am scos o medie excelentă.
Nu e vorba de a merge mult, ci de a merge bine, de a merge pe drumul cel
bun. Trebuie să avem foarte clar încotro vrem să mergem pentru ca apoi să folosim
mijloacele necesare. Dacă lipseşte această viziune clară riscăm să nu mergem nicăieri.
Cum spunea Sfântul Augustin: „Bene curres, sed extra viam” – „Alergi bine, însă
în afara drumului”.
Acest lucru, către nicăieri, este ceea ce poartă unii în interiorul lor în
încercarea de a-şi umple ziua şi viaţa de senzaţia de ocupaţie şi eficacitate.
Ar trebui să-şi amintească de faptul că atunci când cineva nu ştie încotro
merge, nu poate să sfârşească bine. Iar atunci când s-a pierdut, cu cât mai
repede aleargă, cu atât se îndepărtează mai mult de destinul său.
