Rămășițele unui asteroid bogat în apă au fost identificate la 150 de ani lumină de Terra.
De mai multă vreme o echipă de cercetători de la Universitatea Cambridge, Marea Britanie, condusă de către Jay Farihi studiază rămășițele planetare din jurul piticelor albe (acestea
sunt adevărate ”cadavre stelare” ale unor stele care, cândva, au avut
mase cuprinse între o masă solară până la nouă mase solare). Aceste
stele sunt laboratoare utile pentru studierea compoziției exoplanetelor.
Câmpul gravitațional puternic al piticelor albe fărâmițează resturile
asteroizilor și planetelor din apropierea lor. Aceste rămășițe sunt
relativ ușor de studiat, deoarece ele ”poluează” atmosfera piticelor
albe, care este alcătuită din deuteriu și heliu, cu elemente grele.
Echipa lui Jay Farihi s-a concentrat asupra piticei albe GD 61,
care o masă de circa trei ori mai mare decât masa Soarelui.
Observațiile anterioare arătaseră deja că există un disc alcătuit din
rămășițe în jurului lui GD 61. Rezultatele obținute de echipa de la
Universitatea Cambridge au fost prezentate într-un articol publicat de revista Science pe 11 octombrie.
În rezumatul articolului se arată că: ”Existența apei în
sistemele solare extrasolare prezintă un mare interes, deorece ea
constituie un factor important pentru capacitatea planetelor de a
adăposti viața. Am indentificat un disc circumstelar, bogat în apă, care
a rezultat din fragmentarea unei mici planete extrasolare. Aceasta a
evoluat în jurul unei stele mai masive decât Soarele, iar rămășițele ei
orbitează [sub forma unui disc] în apropierea rămășiței acesteia, o
pitică albă. Atmosfera stelei este [în prezent] poluată cu metale
adunate în acest disc. Există un excedent de oxigen, față de ceea ce ar
fi de așteptat dacă se iau în considerare oxizii de minerale, ceea ce
indică faptul că în corpul inițial [am putea spune: exoplaneta inițială]
exista circa 26% apă. […]”
O ilustrație a asteroidul că cărui rămășițe se află acum în jurul piticei albe GD 61 (Credit: MARK A. GARLICK, SPACE-ART.CO.UK, UNIVERSITY OF WARWICK AND UNIVERSITY OF CAMBRIDGE)
Cercetătorii au folosit spectrometrul în ultraviolet de la bordul telescopului spațial Hubble,
pentru a determina conținut de oxigen din discul circumstelar, aflat în
jurul piticei albe GD 61. Rezultatele obținute le-au comparat cu
determinările efectuate asupra altor elemente, efectuate cu ajutorul telescopului Keck,
de pe muntele Mauna Kea din Hawaii. A urmat calcularea cantității de
oxigen necesare pentru a oxida aceste elemente. Rezultatele obținute au
arătat că în jurul piticei albe GD 61 există o cantiate de oxigen mult
mai mare decât cea necesară pentru formarea de oxizi, cea cea sugerează
că acest oxigen suplimentar ar putea face parte din molecule de apă (să
ne aducem aminte formula apei: H2O) sau din roci care conțin carbonați.
Totuși, observațiile au indicat cantități foarte mici de carbon în jurul
piticei albe GD 61, cea ce înseamnă că excesul de oxigen este o
consecință a prezenței apei.
S-a făcut și următorul pas. S-a încercat să se ”adune” toate toate
rămășițele care orbitează în jurul piticei albe, în încercarea de a se
evalua obiectul inițial din care au rezultat acestea. Obiectul ipotetic
ar fi avut un diametru de circa 500 km și ar fi conțiunt apă în
proporție de 26%. Este vorba despre un asteroid, care, așa cum explica
Farihi pentru revista Nature, s-a fragmentat relativ recent. Rămășițele
planetare din jurul unei pitice albe se dispersează rapid și nu
”rezistă” decât câteva milioane de ani. Cele din jurul piticei albe GD
61 sunt mai ”tinere” de 20.000 de ani.
Surse: Nature, Evidence for Water in the Rocky Debris of a Disrupted Extrasolar Minor Planet (rezumatul lucrării, publicate pe 11 octombrie în revista Science), Cambridge University, UK
