S-a crezut multă vreme că singura extincție în masă a formelor de
viață care a afectat inclusiv insectele a fost cea de acum 251 de
milioane de ani, de la finalul Permianului, eveniment în care 96% dintre
formele de viață terestre au dispărut. Iată însă că un nou studiu arată
că ultima mare extincție a vieții, cea de acum 65 de milioane de ani,
extincție care a dus la dispariția dinozaurilor, a fost aproape de a
distruge definitiv inclusiv albinele.
O echipă de cercetători de la Universitatea din New Hampshire a
analizat ADN-ul a patru specii de albine prezente pe toate continentele,
mai puțin Antarctica, în căutarea relațiilor evolutive dintre acestea.
Căutând în trecutul acestor mici viețuitoare, specialiștii au descoperit
o amprentă genetică bizară care își are originea acum 65 de milioane de
ani.
„Putem afla amplitudinea diferitelor perioade de diversificare
genetică, precum și stazele evolutive. Iată că la albine există o
perioadă întinsă, începând de acum 65 de milioane de ani, perioadă care
acoperă aproape 10 milioane de ani, în care nu au loc diversificări
genetice. Acesta este un indicator clar al unei extincții în masă”,
afirmă Sandra Reham, biologul în cadrul universității amintite.
Este extrem de dificil pentru cercetători să analizeze similitudinile
dintre extincția dinozaurilor și cea a albinelor preistorice, cu atât
mai mult cu cât urmele fosile ale celor din urmă sunt extrem de puține.
Însă coincidența este prea mare, pentru ca impactul cu un asteroid
gigantic de acum 65 de milioane de ani să nu fie luat în calcul în cazul
acestei extincții.
„Albinele au reușit să treacă printr-un moment critic în existența
speciei lor. Sperăm că putem învăța din trecut modul în care plantele și
insectele care le ajutau la polenizare au răspuns acestor modificări
masive ale mediului. Înțelegând aceste mecanisme am putea contracara
efectele schimbărilor de azi precum și pierderea diversității albinelor
de pretutindeni”, adaugă Sarah Rehan.
