Dacă tinereţea este
caracterizată de energie şi optimism, iar maturitatea de generozitate şi
claritate, vârsta a treia beneficiază de alte trăsături. Chiar dacă cel
puţin teoretic, toate proiectele majore au fost finalizate, vârsta
bătrâneţii aduce cu sine binecuvântări specifice, după cum explică Joan
Chittister, călugăriţă benedictină şi autoarea unui seminar pentru
persoanele de vârsta a treia.
Prima
binecuvântare este o perspectivă diferită asupra vieţii pe care
vârstnicii o aduc celor din jur. În principal, persoanele cu o
experienţă bogată de viaţă sunt capabile să judece ce este important şi
ce nu, ce are valoare pe termen lung şi ce nu. Prin urmare, aceştia pot
da sfaturi şi tinerilor care nu ştiu în ce merită să investească timp şi
energie, dar şi adulţilor care sunt măcinaţi de probleme şi îngrijoraţi
peste măsură. A doua binecuvântare este timpul, suficient pentru a te bucura de prezent. Cu ocazia descoperirii acestei resurse, vârstnicii îşi reamintesc bucuria de a respira adânc aerul dimineţii, entuziasmul unei plimbări în parc, plăcerea lecturii şi compania semenilor de aceeaşi vârstă. Acum nu mai există multe lucruri care să necesite rezolvarea imediată ori urgentă, prin urmare timpul curge mai lin şi permite programarea unor activităţi pentru care până acum nu era timp.
A treia binecuvântare este libertatea pe care ţi-o dă detaşarea de aşteptările nerealiste, de stres şi de efortul de a supravieţui din punct de vedere financiar. Pentru prima dată de la maturizare, individul descoperă că nu mai este angrenat în activităţi menite să îl ajute să îşi câştige existenţa, ceea ce îi conferă o stare de bine, lipsită de stresul de atâţia ani.
A patra binecuvântare este posibilitatea de a lua decizii noi cu privire la multe lucruri din viaţa sa: unde să meargă, cum să trăiască, ce să facă în decursul unei zilei sau săptămâni. La această vârstă copiii sunt la casa lor, prin urmare oricine poate să înceapă să desfăşoare activităţile pe care le-a amânat toată viaţa, din cauza lipsei timpului: să înveţe să cânte la un instrument, să urmeze cursuri de perfecţionare, să meargă în excursii. Viaţa poate fi nouă şi interesantă în fiecare zi.
A cincea binecuvântare este capacitatea de a povesti. Vârstnicii sunt persoane care au supravieţuit războiului, bolilor de tot felul, poate divorţurilor şi împăcărilor, perioadelor de foamete şi de sărăcie, prin urmare orice discuţie se transformă într-o povestire extrem de interesantă despre viaţă. Aceste povestiri sunt tocmai cristalizarea valorii vieţii unui om şi sunt benefice prin sfaturile înţelepte pe care le aduc.
A şasea binecuvântare este capacitatea de a valorifica aşa cum se cuvine relaţiile. După ce toate activităţile au fost terminate, ceea ce rămâne cu adevărat sunt relaţiile cu oamenii: prieteni, copii, nepoţi. Nu doar că menţinerea relaţiilor nu ne izolează, dar ne ajută să ne simţim utili şi importanţi.
În cele din urmă, a şaptea binecuvântare este înţelegerea transcendenţei. Dedicarea pe care o persoană vârstnică o oferă lucrurilor mai presus de om - rugăciunea, lectura, grădinăritul, întrebările mari ale vieţii - poate fi cea mai mare lecţie spirituală care vine cu înaintarea în vârstă.
