Papa Ioan Paul al II-lea
l-a împuternicit prin testament pe secretarul lui, cardinalul Stanislaw
Dziwisz, să ardă toate scrisorile și notițele adunate de-a lungul
vieții. Dziwisz a declarat miercuri, în cadrul unei conferințe de presă,
că nu a avut curajul să ardă tot, după moartea papei (2005), și că
urmează să publice o parte din notițele acestuia, informează Journal Gazette.
În
cadrul aceleiași conferințe, cardinalul a mărturisit că a fost motivat
să ia această decizie din cauza disperării pe care au simțit-o istoricii
când toate scrisorile Papei Pius al XII-lea au fost arse după moartea
sa. Dziwisz și-a explicat acțiunile și prin valoarea conținutului
acestor notițe. Fostul secretar, actualmente arhiepiscop în Cracovia, a adăugat și că a ars scrisorile și notițele care trebuiau arse. În același timp, el este convins că ar fi fost o crimă să distrugă acele notițe care oferă o fereastră în sufletul fostului pontif. „Păstrându-le, îi respect testamentul", a declarat Dsiwisz.
Cele
două caiete conțin meditațiile religioase ale lui Karol Wojtyla,
primele inscripții datând din iulie 1962, când era încă episcop în
Polonia. Notițele păstrate urmează să fie publicate sub forma unei
cărți cu numele Sunt în mâinile lui Dumnezeu. Note personale 1962-2003 pe data de 5 februarie în Polonia.
Editorul
cărții, Agnieska Rudziewicz, este de părere că notițele reprezintă
calea impresionantă spirituală a fostului pontif spre sanctitate și că
cititorii nu ar trebui să se aștepte la ceva senzațional.
Primele notițe sunt în poloneză, apoi sunt în italiană și latină cu adnotări pe greacă și spaniolă. Acestea au fost puse, înaintea publicării, la dispoziția Vaticanului în cadrul procesului de beatificare și canonizare a fostului papă - acesta urmând să fie declarat sfânt pe data de 27 aprilie, în aceeași zi cu Papa Ioan al XXIII-lea, care a murit în anul 1963.
Într-o
situație asemănătoare s-a aflat și Max Brod, prietenul și biograful lui
Franz Kafka. Înainte să moară, Kafka i-a cerut acestuia să ardă toate
lucrările sale. Brod a refuzat să facă acest lucru și, în schimb, le-a
oferit publicului larg. Astfel, lumea a putut să cunoscă unul dintre cei
mai buni autori ai secolului al XX-lea, care a influențat puternic
curentul existențialismului.
Motivat de un impuls similar, cardinalul Dsiwisz, secretarul fostului papă vreme de 40 de ani, a decis că lumea trebuie să aibă acces la aceste notițe „care descoperă o parte din sufletul papei și din întâlnirea sa cu Dumnezeu".
