Nu știu câți ați auzit de cei de la Shadowland dar vă spun că ar fi păcat să-i lăsați în „umbră”! Eu unul am fost impesionat mereu de astfel de spectacole. Cred că prin ele se dempnstrează încă o dată faptul că suntem foarte înzestrați de la natură și că pe lângă o imaginație bogată și talent, avem și o inteligență sclipitoare.
Ce este Shadowland?
Este un spectacol incredibil, ce depășește orice imaginație, 
Shadowland te lasă pur și simplu fără cuvinte. Dansatorii umbrelor au 
dat naștere unui cult în Germania. Showul lor atât de aplaudat este un 
amestec fascinant între Lanterna Magică și balet, pantomimă, acrobație, 
comedie, pop și... poezie. O revelație care umple sălile de teatru până 
la refuz, Shadowland este cu adevărat minunat, magie în cel mai pur sens
 al cuvântului.
Narațiune coregrafică în fața și în spatele unui ecran alb, 
Shadowland te poartă în lumea fantastică a imaginației unei fetițe unde 
iau viață cele mai ciudate creaturi. Principiul de bază este ușor de 
înțeles: în fața reflectoarelor, corpurile umane se contopesc pentru a 
proiecta umbrele unor capete monstruoase, elefanți, plaje stâncoase sau 
creaturi mistice. În aceast univers al siluetelor există doar alb și 
negru (sau negru și portocaliu, negru și verde și tot așa). În mod 
natural, există rău, și bine de asemenea. Bucătari care au înnebunit și 
care o urmăresc pe fetiță pentru a o găti într-o oală imensă în care 
deja fierb un bec și un telefon. Un coșmar.
Dacă artiștii n-ar veni din când în când în fața ecranului 
alb pentru momente de coregrafie out-of-the-box, nimeni n-ar crede că 
umbrele sunt create de oameni. Este artă sub forma unui vis; corpul 
uman devine material brut și este dispus în forme infinite. Uneori puțin
 înfricoșător, dar mai degrabă amuzant și surprinzător, Shadowland este 
uimitor prin faptul ca totul este realizat fără niciun fel de trucuri 
tehnice. În afară de ecrane și de anumite elemente pe care dansatorii nu
 le pot obține din propriul corp, nu este nimic altceva decât precizie 
absolută. Iar ceea ce nu știe publicul este că, în spatele ecranului, 
dansatorii au la dispoziție un televizor ce le permite să vadă același 
lucru pe care îl vede audiența și altfel să își ajusteze mișcările.
În 2007, dansatorii Piolobolus Dance Theater au fost 
invitatii speciali ai premiilor Oscar si au uimit audiența cu omagiul 
lor adus unor filme celebre precum „Little Miss Sunshine" sau „The Devil
 Wears Prada".  În același an, în plină expansiune creativă, Pilobolus a
 lansat o serie de proiecte coregrafice colective internaționale, cu 
artiști pluri-disciplinari, cum ar fi scriitorulul și ilustratorul 
Maurice Sendak, echipa de coregrafi israeliani Inbal Pinto și Avshalom 
Pollak, remarcabilul păpușar american Basil Twist, câștigătorul 
premiului Pulitzer, creatorul de benzi desenate Spiegelman Art, 
compozitorul si muzicianul american premiat cu Grammy Dan Zanes, trupa 
OK Go, Laboratorul de distributie robotica al MIT condus de profesorul 
Daniela Rus, coregraful japonez de butoh Takuya Muramatsu, jonglerul 
Michael Moschen, deținător al unui premiu MacArthur "Genius" și 
coregraful belgiano-marocan Sidi Larbi Cherkaoui. Videoclipul interactiv
 "All is lost"
 pe care Pilobolus l-a creat ca urmare a acestor colaborări, cu OK Go și
 Google, a fost nominalizat la Grammy Awards 2012. Compania a susținut 
spectacole în 64 de țări, în peste 200 de orașe, și are in palmares 
premii și distincții importante, precum Premiul Criticii din Berlin, 
Scotsman Award, Brandeis Award, un Emmy (Primetime Award) pentru 
realizări excepționale prin programe culturale, precum și premiul Samuel
 H. Scripps American Dance Festival Award pentru întreaga activitate.
Și acum mai are rost să mă întrebați de ce aș participa la un astfel de spectacol?