sâmbătă, 22 februarie 2014

Iubind vei dobândi... fericirea!

Dragostea îi arată omului cum ar trebui să fie. Când iubeşti, descoperi în tine o nebănuită bogăţie de tandreţe şi duioşie şi nici nu‑ţi vine să crezi că eşti în stare de o astfel de dragoste[1].
A iubi înseamnă a înceta să trăieşti pentru tine, înseamnă a face ca toate sentimentele omeneşti: teama, speranţa, durerea, bucuria, plăcerea să nu depindă decât de o singura fiinţă; înseamnă a te cufunda în infinit, a nu găsi nici o limită simţirii, a‑ţi închina viaţa unei fiinţe în aşa fel încât să nu trăieşti şi să nu gândeşti decât pentru a o face fericită; a turna măreţie în înjosire, a găsi alinare în lacrimi îndurerate, plăcere în suferinţă şi suferinţă în plăcere; adică a întruni în sine toate contradicţiile[2].
A fi îndrăgostit de cineva înseamnă mult mai mult decât a fi stăpânit de un sentiment copleşitor, înseamnă a lua o hotărâre, a face un calcul, a te angaja printr‑o promisiune. Dacă dragostea ar fi doar un sentiment nestatornic n‑ar exista nici o bază pentru făgăduinţa de a iubi pe cineva pe toată durata vieţii. Sentimentele vin şi se duc. Cum aş putea promite statornicie dacă m‑aş baza numai pe ele, fără să mă bizuiesc pe judecata minţii şi pe voinţa caracterului?[3]
Iubirea este o prietenie care a luat foc, iar „când iubeşti puternic, găseşti întotdeauna ceva nou în persoana iubită“[4].
Iubirea trebuie să fie o jertfă de dedicare, slujire unuia altuia şi nu o unire pentru a păcătui. Într‑un cuplu iubirea trebuie să călăuzească pe cei doi în luarea tuturor deciziilor. Dar această iubire trebuie să fie o iubire reciprocă, autentică, generoasă, care poate ajunge până la sacrificiu de sine dacă e necesar; nu este un egoism propriu mascat sub numele de iubire.
Iubeşte‑i celuilalt mai întâi sufletul! Dacă te vei îndrăgosti de suflet, Dumnezeu va binecuvânta relaţia voastră şi nimic nu poate interveni pentru a o destrăma în afară de păcat. Nu te lăsa ispitit, căci fericit va fi acela care îndură ispita, deoarece, pus la încercare, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit‑o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El[5].

Iubiţi‑vă mult, dar nu uitaţi de Dumnezeu!

Și oare în ce piesă iubirea încearcă să treacă granițele dacă nu în Romeo și Julietawww.masca.ro/teatru/romeo-si-julieta/ și www.facebook.com/masca.teatru



[1] Anton Pavlovici Cehov (1860‑1904).
[2] Honoré de Balzac (1799‑1850).
[3] Erich Fromm (1900‑1960).
[4] Blaise Pascal (1623‑1662), om de ştiinţă şi gânditor francez. O carte extraordinară a lui ar fi Cugetările şi o alta, după ce s‑a întors la Dumnezeu: Misterul lui Isus.
[5] Iacob 1, 12.