Chiar dacă tinerii aflați în primii ani ai vieții își folosesc
memoria pentru a aduna cât mai multe informații noi, în mod misterios
extrem de puțini adulți își amintesc ceea ce s-a întâmplat înainte de
vîrsta de trei ani. În termeni de specialitate este un fenomen cunoscut
și sub numele de „amnezia copilăriei”, însă răspunsuri certe cu privire
la originea acestuia nu au putut fi oferite până în prezent.
Un studiu realizat de o echipă de psihologi de la Facultatea Emory de
Medicină din Atlanta, SUA, a încercat să ofere un răspuns acestui
mister medical. Aceștia au descoperit faptul că amintirile formate până
la vârsta de trei ani dispar în mare parte începând cu vârsta de șapte
ani.
„Studiul nostru reprezintă prima demonstrație a amneziei copilăriei.
Practic, am înregistrat memoriile copiilor și le-am urmat în timp până
acolo unde dispar”, susține Marina Larkina, liderul echipei de
specialiști americani. Experimentul a început cu înregistrarea a 83 de
copii cu vârsta de trei ani, copii care au fost întrebați de părinți
despre experiențele trecute, cum ar fi mersul la Zoo, la o cofetărie sau
în parc. Majoritatea și-au amintit experiențele pretrecute alături de
părinți. Surprinzător, în grupele de copii cu vârste mai mari, acestea
au început să dispară. Spre exemplu, în grupa copiilor cu vârste între 5
și 7 ani, aceștia și-au amintit circa 63-72% dintre experiențele
menționate, în timp ce copii de 8-9 ani nu și-au mai amintit decât
aproximativ 35% dintre acestea.
Sigmund Freud, cel care a și inventat termenul de „amnezie a
copilăriei”, a propus o ipoteză controversată, aceea că adulții
suprimează inconștient amintirile copilăriei din cauza naturii lor
sexuale nepotrivite. Totuși, datele recente indică faptul că, mai
degrabă, totul ține de structura creierului copiilor. Mai precis,
aceștia nu au structura neuronală necesară formării și păstrării unei
memorii complexe.
„Creierele copiilor sunt precum o strecurătoare cu găuri mari. Într-o
primă etapă, boabele de nisip care simbolizează amintirile, sunt
stocate în aceasta, însă pe măsură ce timpul trece, ele se scurg,
dispărând din memoria noastră. Adulții, în schimb, folosesc o plasă mult
mai deasă pentru a memora lucrurile”, se arată în studiu.
Următorul pas este acela de a afla cum anume se formează amintirile
adulților, amintiri despre care autorii studiului cred că se formează
între vârsta de 9 ani și cea de 18 ani.
„Intenționăm să aflăm cât mai multe detalii despre modul în care plasa noastră de amintiri se formează de-a lungul timpului. Între vârsta de 9 ani și cea de 18, trebuie să recunoaștem că există un „teren al nimănui” ( no man’s land), iar noi nu știm mai nimic despre această perioadă și despre modul în care ne formăm și ne stocăm amintirile”, concluzionează Dr. Marina Larkina.
„Intenționăm să aflăm cât mai multe detalii despre modul în care plasa noastră de amintiri se formează de-a lungul timpului. Între vârsta de 9 ani și cea de 18, trebuie să recunoaștem că există un „teren al nimănui” ( no man’s land), iar noi nu știm mai nimic despre această perioadă și despre modul în care ne formăm și ne stocăm amintirile”, concluzionează Dr. Marina Larkina.
