Prima „carte reportaj” pe marginea tragediei scufundării Titanicului

Titlu: O noapte de neuitat
Autor: Walter Lord
Rating:
Editura: Corint
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Alfred Neagu şi Junona Tutunea
Numar pagini: 208
ISBN: 978-973-135-764-5

„Deodată, Fleet zări o formă drept în fața lor, chiar mai întunecată decât întunericul nopții adânci. La început era mică, cam de dimensiunea a două mese lipite una de alta, se gândi el, însă cu fiecare secundă ce trecea, creștea și se apropia. Imediat, Fleet bătu clopotul gabiei de trei ori, pentru a semnala pericolul din fața vaporului. În același timp, ridică telefonul și-l sună pe ofițerul de pe punte.
- Ce-ai văzut? îl întrebă o voce calmă de la celălalt capăt.
- Un ghețar drept în față! răspunse Fleet.
- Mulțumesc, zise celălalt, uimitor de calm și politicos.”

Cumpără titlul în engleză

O noapte de neuitat este prima carte document despre scufundarea imensului vas de croazieră, Titanic, pentru scrierea căreia Walter Lord a petrecut „decenii întregi” intervievându-i pe mulți dintre supraviețuitorii tragediei, apoi punând cap la cap informațiile adunate și comparându-le. Spun document, pentru că tot ceea ce Lord descrie în paginile cărții sale a fost în prealabil studiat și comparat, totul fiind acoperit de interviuri, schițe tehnice sau relatări oficiale.

Imaginația nu a inspirat deloc scrierea acestei cărți, dar acest lucru nu înseamnă că ea nu incită imaginația. Imaginile zugrăvite de autor sunt extrem de vii, ele descriind o succesiune foarte reală a evenimentelor care, în noaptea de 14 Aprilie 1912, au însemnat sfârșitul tragic a 1500 de oameni („Câți oameni au dispărut? Unele surse spun 1 635; Comisia de Anchetă Americană – 1 517; Comisia de Anchetă a Camerei de Comerț Britanic – 1 503; Comisia de Anchetă Britanică – 1 490. Cifra avansată de Comisia de Anchetă a Camerei de Comerț Britanic pare cea mai convingătoare, mai puțin faptul că l-a pus la numărătoare și pe fochistul J. Coffy, care a părăsit nava în Queenstown”), au schimbat radical percepția pe care omul o avea asupra forței sale de a stăpâni natura (pierderea Titanicului a însemnat „sfârșitul unui sentiment general de siguranță. Până atunci oamenii avuseseră impresia că au găsit răspunsul pentru a se bucura de o viață netulburată, ordonată, civilizată… Titanicul i-a readus la realitate. Niciodată omenirea nu avea să mai fie atât de încrezătoare în forțele proprii”), dar au însemnat și schimbarea atitudinii pe care marile companii navale de transport pasageri o aveau față de clienții lor (nici un alt vas de croazieră sau de transport nu a mai fost lansat la apă fără a dispune de suficiente bărci de salvare pentru toți pasagerii, la fel cum nu s-a mai întâmplat niciodată ca salvarea pasagerilor să înceapă cu Clasa întâi și să continue pe clase).

Walter Lord ține povestirea în frâu cu un talent remarcabil. Deși soarta Titanicului îi este cunoscută, probabil, fiecărui cititor în parte, cu mult înainte de a avea ocazia să lectureze cartea de față, autorul tratează cu răbdare cronologia evenimentelor, descriind totul în așa manieră, încât pe alocuri cititorul chiar își permite, pentru o fracțiune de secundă, să spere. Calmul cu care toți angajații White Star – compania maritimă britanică ce deținea vasul de croazieră – au tratat problema avariei chiar după momentul în care a devenit foarte clar pentru toată lumea că imposibilul tocmai s-a întâmplat, incapacitatea unora dintre pasageri de a accepta că fraza „Nici măcar Dumnezeu nu ar putea să scufunde acest vapor” nu era altceva decât expresia supremă a aroganței omului, precum și încrederea absolută în dimensiunile și robustețea vasului, a făcut ca și după lansarea la apă a primei bărci de salvare să existe pasageri cărora întreaga operațiune să li se pară o aiureală. Și exact acesta este sentimentul pe care Walter Lord îl trezește descriind pe rând ce se întâmplă la nivelul fiecărei punți, în fiecare clasă de confort și cu fiecare categorie de pasageri în parte, fie că era vorba de angajați din zona administrativă, de marinari, sau de călătorii de la cele trei clase.

Implicațiile scufundării Titanicului sunt imense, iar autorul le surprinde cu luciditate: deși cu greu poate fi clasificată drept cea mai mare tragedie maritimă din acea perioadă, mai existând și alte vase scufundate, cu aproape la fel de multe victime ca în cazul Titanicului (Alfred Neagu, într-o superbă Prefață, ne amintește de General Slocum, scufundată în 1904, cu peste 1 000 de victime, de coliziunea dintre Empress of Ireland și Stordad, soldată, de asemenea, cu moartea a peste 1 000 de oameni, și de alte câteva nave cu sfârșit tragic), soarta Titanicului a ajuns să acapareze atât de mult atenția publicului în primul rând din cauză că, pe lângă marinarii și ceilalți angajați ai companiei White Star, pe lângă noianul de victime anonime care au avut ghinionul de a fi pasageri ai vasului în acea primă călătorie a lui, au existat și victime care făceau parte din crema societății vremurilor: bancheri, proprietari de mine, proprietari de ziare, oameni cu averi colosale și influență inimaginabilă. Acesta a fost lucrul care a făcut, în opinia lui Walter Lord, ca naufragiul Titanicului să devină celebru, să rămână în memoria eternă a omenirii. Și tocmai acest loc aparte a făcut din acest naufragiu unul capabil să schimbe optica, nu doar cu privire la naufragii, la vase de croazieră sau la metodele de salvare a pasagerilor, ci și la aroganța omului, la incapacitatea de a se accepta înfrânt, sau măcar de a-și înțelege limitele.

O noapte de neuitat rămâne cea mai importantă carte scrisă despre tragicul naufragiu al vasului „de nescufundat” care a fost Titanic înainte de noaptea de 14 Aprilie 1912. „În crearea mitului Titanicului”, spune Steven Biel, autor al cărții Dawn with the Old Canoe: A Cultural History of the Titanic Disaster, „au existat două momente definitorii: 1912, firește, și 1955”, adică anul lansării acestei cărți.

• Plusuri

  Walter Lord descrie evenimentele care au precedat și care au succedat scufundarea Titanicului într-un fel aparte, păstrând permanent controlul asupra firului epic, evitând să anticipeze ceva, deși deznodământul este cunoscut, probabil, de toți cititorii cărții. În plus, surprinde deosebit de clar implicațiile politice și sociale ale naufragiului.
  

• Minusuri

  Din păcate – probabil din cauza dimensiunilor destul de reduse ale cărții – Walter Lord nu reușește să creeze personaje veritabile în povestea sa. Toți participanții la evenimente sunt simple nume, personalități plate, asexuate și lipsite de strălucire. Acest lucru umbrește, pentru cititorul secolului XXI, maiestuozitatea cu care sunt descrise evenimentele.
  

• Recomandari

  O noapte de neuitat este una dintre cărțile ce poate fi citită de oricine, indiferent de vârstă sau de preferințe literare. Este suficient un dram de curiozitate cu privire la succesiunea de evenimente care au precedat și succedat scufundarea titanului vaselor de croazieră a începutului de secol XX, Titanicul. 
  
  
  Sursa