Anul acesta ne-am îmbogățit cu 268 de noi
miliardari, iar Bill Gates a redevenit cel mai bogat om de pe planetă,
după o pauză de 4 ani. Am spune că lumea o duce mai bine, dar ne abținem
când vedem că mergem cu aceeași sumă la hypermarket, dar plecăm cu un
coș de produse mai gol. Sau doar ni se pare?
De
13 ani, prin intermediul Fundației Bill și Melinda Gates, fondatorul
Microsoft se ocupă mai puțin de sisteme de operare și mai mult de
eradicarea sărăciei, a foametei și a bolilor în cele mai dezavantajate
colțuri ale lumii, în special în Africa. În discursul pe care îl susține
anual, Gates și-a exprimat anul acesta fără rezerve optimismul cu
privire la bunul mers al lucrurilor, prezicând că în următoarele două
decenii sărăcia va dispărea din cele mai multe comunități. „Până în
2035, aproape că nu vor mai exista țări sărace în lume", citează The Atlantic.
Poate fi adevărat?
Poate că optimismul lui Gates vine și din faptul că tocmai și-a reluat titlul de ,,cel mai bogat om din lume",
dar vine și din statisticile ce privesc calitatea vieții, speranța de
viață, accesul la educație și la serviciile medicale, indicatori care
arată că per total lumea o duce din ce în ce mai bine.
Ideea că țările sărace vor fi mereu sărace, că ajutorul străin se pierde în buzunarele corupte sau în birocrațiile incapabile și că salvarea de vieți va duce la suprapopulare sunt doar mituri pe care unii le folosesc pentru a scuza indiferența față de probleme oamenilor mai săraci decât ei, care trăiesc în cealaltă parte a globului, spune Gates. Mexic era nu de mult o țară care avea nevoie de ajutor. La fel și Brazilia, și China, iar acum toate sunt țări care dau ajutor. Cheia constă în tipul de ajutor pe care îl oferi, este filosofia roditoare a lui Gates.
Asta
nu face să fie mai ușor să ai încredere în predicțiile sale. La o
privire superficială am fi tentați să judecăm că vorbește cu lejeritatea
și optimismul unui om care tocmai a tras cel mai mare loz la loto, dar
nu este chiar așa. Dacă ne închipuim că economia ar fi o mare plăcintă,
atunci am putea spune că Bill Gates a luat o mare felie din ea, dar el
nu a luat-o de la mine sau de la tine, ci cu banii câștigați din
Microsoft el a creat milioane de noi plăcinte pentru alții, explică John
Stossel, jurnalist și realizator la Fox News. Fără Bill Gates și alți
oameni ca el, săracii lumii de azi ar fi și mai săraci. „Chiar și
oamenii săraci de azi au acces la mașini, produse alimentare, servicii
de îngrijire a sănătății, divertisment și tehnologie pe care oamenii
bogați cu câteva decenii în urmă abia le pofteau. 90% dintre americanii
care trăiesc „sub pragul de sărăcie" au smartphone-uri, TV prin cablu și
mașini. 70% au chiar două mașini", susține mai departe Stossel.
O problemă cu noi înșine
În
continuare însă nu putem scăpa de senzația că nu mai avem aceeași
putere de cumpărare ca altădată. Și nu este neapărat o problemă de
percepție, întrucât, în realitate, salariile stagnează în timp ce
prețurile la produse și servicii cresc de la o lună la alta cu câte
0,3%, cel puțin în România.
Dar este o problemă de percepție când la nivel global economiile sunt
în stagnare, dar lumea modernă folosește creșterea ca marker al
progresului. Ceea ce înseamnă că nu putem decât să ne așteptăm la mai
mult, din ce în ce mai mult.
The Atlantic scrie
că în Statele Unite, salariile clasei mijlocii nu au suferit mari
modificări față de anii 1980. Cu toate astea, multe bunuri și servicii
s-au ieftinit în mod dramatic de acum 20-30 de ani, astfel încât chiar
și același venit a permis un standard de viață mai înalt. În 1950, de
exemplu, familia americană obișnuită cheltuia 30% din venit pe alimente.
Astăzi, abia cheltuie 10%, dar asta nu înseamnă că se simt mai bogați,
ba din contră.
La o adică, oricine ar putea spune că este
mult mai bine să trăiești într-o rulotă cu TV prin satelit și o grămadă
de mâncare ieftină decât să trăiești într-o cocioabă printre munții de
gunoaie din suburbiile Mumbaiului sau într-o tabără de refugiați din
Congo. Problema este că aceste grupuri de oameni nu trăiesc unii lângă
alții, poate știu unii despre alții, dar trăiesc în lumi diferite. Din
cauza asta nu putem relaționa cu situația abstractă a unor oameni din
cealaltă parte a globului și chiar și în fața unei crize umanitare, cum
este zilele acestea în Siria, nu putem să ne simțim mai bine cu propria
viață pentru mai mult de câteva minute.
Concluzia este
evidentă: fericirea nu constă în bogăție. De ani de zile se duce o luptă
pentru a pune capăt sărăciei la nivel mondial și pare că se întrevede
în sfârșit reușita. După o luptă atât de anevoioasă și un final atât de
anticipat, ne-am putea aștepta ca întreaga planetă să atingă nirvana,
măcar pentru un moment. Însă nu va fi așa, pentru că eradicarea sărăciei
nu înseamnă și că toată lumea va fi fericită sau că majoritatea
populației globale va considera că are îndeajuns de multe lucruri pentru
a simți o fericire deplină. Nu înseamnă decât că pe măsură ce nevoile
de bază sunt satisfăcute la o scară globală, va trebui să ne adresăm
altor provocări, pe măsură ce vom decide cu cât trebuie să crească
numărul de calorii, de metri pătrați, de ani ani de viață și de bani în
cont ca să considerăm că prosperăm individual sau în colectiv.
