Traducere: Ecaterina Hanganu
Sursa: CatholicExchange, 6 martie 2014
Suntem în Post
Dumnezeu ne dăruieşte din abundenţă, întotdeauna, în toate timpurile şi în toate locurile!
Bunătatea lui se manifestă cel mai din plin în Trupul Său Mistic,
Biserica, şi în mod concret în anul liturgic al Bisericii. Cele mai
puternice perioade ale anului sunt Adventul, care culminează cu
Crăciunul, şi Postul Paştelui, care culminează cu Săptămâna Sfântă şi
Învierea Domnului Isus. Pentru a trăi pe deplin misterul pascal –
patima, moartea şi Învierea lui Isus – trebuie să trăim perioada
Postului Paştilor cu o inimă generoasă şi o deschidere a spiritului.
Postul Paştelui este în acelaşi timp un dar şi o perioadă de haruri
abundente.
De ce oare nu ne-am hotărî chiar acum să trăim acest Post al Paştilor
cu o totală generozitate a inimii, minţii, sufletului, trupului şi
emoţiilor? Să trăim aceste patruzeci de zile de haruri şi binecuvântări
ca şi cum ar fi ultimul Post al Paştilor pe care l-am avea de trăit!
Viaţa este scurtă şi timpul zboară, iar ceasul nu merge niciodată
înapoi. În cele ce urmează, vom oferi zece practici simple de post,
astfel încât acest Post al Paştilor să fie într-adevăr cel mai bun pe
care l-am trăit până acum. “Dacă auziţi astăzi glasul Domnului, nu vă
împietriţi inimile…”
1. Rugăciunea. În loc să fim Marta, de ce nu am încerca în
acest Post al Paştilor să o imităm pe Maria din Betania?! Ce făcea Maria
în timp ce Marta se agita de colo-colo, frenetică şi iritată? Maria
stătea pur şi simplu la picioarele lui Isus, Îl privea şi asculta
atentă cuvintele Lui, purta o discuţie prietenească şi iubitoare şi pur
şi simplu Îl iubea pe Isus. De ce să nu ne propunem în acest Post –
imitând-o pe Maria din Betania – să ne rugăm ceva mai mult şi mai bine?!
Rugăciunea încântă Inima lui Isus!
2. Reconcilierea şi pacea. Dacă există în viaţa noastră o
persoană faţă de care simţim amărăciune, resentimente, poate chiar ură,
atunci Postul Paştelui este timpul cel mai potrivit să ne împăcăm. Să
construim o punte şi să dărâmăm barierele! În predicile pe care le
rostesc cu ocazia căsătoriilor, le spun noilor soţi care sunt cele mai
importante trei fraze pe care trebuie să le înveţe: “Te iubesc!”, “Îmi
pare rău!” şi “Te iert”. Postul Paştelui este timpul potrivit pentru a
arunca drojdia veche şi stricată şi a ne reînnoi relaţiile sociale!
3. Pocăinţa. Isus spune clar şi fără echivoc: “Dacă nu vă
pocăiţi, veţi muri.” Să renunţăm la ceva care ne place, de dragul lui
Dumnezeu şi pentru mântuirea sufletelor! Spunând “Nu” sinelui, spunem
“Da” invaziei lui Dumnezeu în inimile noastre! Să-i cerem Duhului Sfânt
să ne lumineze să facem renunţările cele mai plăcute Domnului!
4. Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. În timpul sfintelor perioade
de Advent şi Post al Paştelui, Biserica ne îndeamnă cu căldură să avem
cu adevărat foame de Cuvântul lui Dumnezeu. Isus răspunde la prima
ispită a diavolului astfel: “Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci şi cu
orice cuvânt care iese din gura Domnului”. Fie ca în acest Post al
Paştilor să fim motivaţi de meditarea zilnică a Cuvântului lui Dumnezeu!
Să folosim metoda de rugăciune sugerată de Papa Benedict al XVI-lea,
numită lectio divina: să citim, să medităm, să contemplăm, să ne
rugăm şi să acţionăm – punând în practică noile înţelesuri pe care le-am
primit. Aceasta va avea ca rezultat transformarea vieţii, aşa cum
afirma Sf. Paul: “Nu mai sunt eu cel care trăiesc, ci Cristos trăieşte
în mine”.
5. Milostenia. Postul Paştelui este timpul dăruirii, în
special către cei săraci, bolnavi, marginalizaţi şi respinşi de
societate. Să ne amintim numeroasele gesturi de iubire ale Papei
Francisc faţă de cei săraci, sărutându-i pe cei respinşi de lume. “Orice
faceţi pentru cel mai mic dintre fraţii Mei, Mie mi-aţi făcut.”
6. Cei trei ‘T’. După milostenie, să ne facem o examinare a
propriei vieţi sub următoarele trei aspecte şi să vedem unde şi cum
putem dărui, aşa cum spunea Maica Tereza: “Dăruiţi până când doare!” Timpul! Să dăruim altora din timpul nostru. Să începem de acasă, fiindcă întotdeauna caritatea începe de acasă. Talentele!
Cu toţii avem diferite talente. Postul Paştelui este timpul potrivit în
care să ne învingem lenea şi să muncim sârguincios ca să ne cultivam
talentele pe care ni le-a dăruit Dumnezeu. “Mai bine să ne epuizăm decât
să ruginim!” Tezaurul! Dacă avem în exces mâncare, îmbrăcăminte,
bani şi averi materiale, să dăm şi iarăşi să dăm! În persoana celor
săraci, lui Isus îi dăruim!
7. Bucuria. Să fim plini de bucurie! Să încercăm să ne implementăm acronimul din limba engleză J. O. Y. (= bucurie): J de la Jesus (Isus); O de la others (ceilalţi); Y de la you
(tu)! Dacă îl punem pe Isus pe primul loc, pe ceilalţi pe locul al
doilea şi pe ultimul loc suntem noi înşine, atunci vom trăi bucuria
Sfântului Duh şi aceasta se va revărsa asupra tuturor celor pe care îi
vom întâlni!
8. Liturghia şi Împărtăşirea zilnică. De departe cea mai bună
modalitate în care putem trăi Postul Paştelui este să fim cât mai
aproape cu putinţă de Isus. La Sfânta Liturghie şi la Împărtăşanie nu
numai că suntem aproape de Isus, dar îl şi primim în adâncul fiinţei
noastre, chiar în sanctuarul sufletului nostru. Să mergem aşadar la
Sfânta Liturghie şi la Împărtăşanie cu intenţiile noastre, dar în
special pentru repararea păcatelor şi prevenirea acestora. De ce a
suferit atât de crunt Isus în Patima Sa? Sf. Ignaţiu de Loyola
precizează cele două motive fundamentale: 1) Ca să ne arate caracterul
rău şi dăunător al realităţii păcatului; 2) Ca să ne arate abisul
iubirii Sale pentru toată omenirea şi pentru fiecare dintre noi în
parte. Să oferim Sfânta Liturghie şi Împărtăşania pentru repararea
păcatelor din trecut, atât ale noastre cât şi ale familiei noastre. Sub
aspect moral, Sfânta Liturghie şi Împărtăşania pot şi trebuie să fie
oferite pentru repararea păcatelor avortului – vărsarea sângelui celor
mai nevinovate şi vulnerabile fiinţe – şi apoi pentru repararea
răspânditei practicări a homosexualităţii, care distrug însăşi baza
societăţii – familia!
9. Să ne învingem propriul demon. Toţi avem propriul nostru
punct slab, din cauza căruia putem cu uşurinţă să cădem. Dar avem şi
propriul nostru demon care ne atacă – mergând adesea exact spre punctul
nostru slab. Să căutăm şi să găsim locul unde ne atacă cel mai tare.
Putem privi de exemplu la păcatele capitale şi să vedem unde găseşte la
noi demonul o portiţă. Lăcomia? Pofta trupească? Zgârcenia? Mândria?
Lenea? Mânia? Invidia? În timpul Postului Paştelui suntem cu adevărat
soldaţi înrolaţi în armata Regelui Cristos. Este timpul să luptăm
împotriva demonului nostru personal, cu forţa Regelui Isus. Noi suntem
slabi, dar Domnul este puternic. Nimic nu e cu neputinţă pentru
Dumnezeu!
10. Maria şi Postul Paştelui. Să încercăm să trăim cu
intensitate un Post marian. Să ne rugăm misterele de durere ale
Rozariului, ca şi Rozariul închinat Fecioarei Durerilor. Să revedem
filmul lui Mel Gibson “Patimile lui Cristos”, în care apare semnificativ
rolul Mariei. Să facem Calea Crucii, mergând cu Fecioara Durerilor. Să
ne străduim să trăim aceste zile sfinte ale Postului Paştelui cu Inima
Îndurerată şi Imaculată a Mariei, şi privind totul prin ochii Mariei.
În concluzie, dragi prieteni, dacă vom trăi aceste sugestii cu
generozitatea spiritului, acesta va fi cel mai sfânt dintre toate
Posturile trăite de noi până acum. Vom trăi astfel misterul pascal în
toată plenitudinea lui – suferind şi murind cu Isus, astfel încât să
putem să ajungem cu El la slava Învierii!
