Bunurile pe care le-am primit de la Dumnezeu nu trebuie ținute în seif, ci folosite pentru ceilalți: a spus Papa Francisc la rugăciunea ”Angelus”, duminică, în Piața Sfântul Petru. Mii de pelerini au luat parte la rugăciunea Papei, în ciuda vremii nesigure dar relativ plăcută. Pontiful a făcut un apel în favoarea victimelor traficului rutier și a îndemnat autoritățile orașului Roma să intervină pentru a calma starea de tensiune provocată de ospitalitatea oferită migranților.
Pornind de la parabola talanților, proclamată la Evanghelia duminicii în ritul roman sau latin, Sfântul Părinte a subliniat că talantul, a cărui sonoritate ne duce cu gândul la talent, nu se referă la calitățile individuale, ci la patrimoniul pe care Domnul îl încredințează oamenilor: Cuvântul său, Euharistia, credința în Tatăl ceresc, iertarea sa. Altfel spus, este vorba de toate ”bunurile sale prețioase” pe care noi suntem chemați să le facem să aducă roade. În această optică, groapa făcută în pământ de ”slujitorul rău și leneș” din parabolă, exprimă ”teama în fața riscului care blochează creativitatea și rodnicia iubirii”.
• «Isus nu cere de la noi să păstrăm harul său într-un seif (…) ci să-l folosim în avantajul celorlalți. Toate bunurile pe care noi le-am primit sunt pentru a le dărui celorlalți și în acest fel vor crește. E ca și cum ar spune ”Iată, aici, milostivirea mea, blândețea mea, iertarea mea: primește-le și folosește-te din plin”. Iar noi, ce am făcut cu ele? Pe cine am ”molipsit” cu credința noastră? Pe câte persoane le-am încurajat prin speranța noastră? Câtă iubire am împărțit cu aproapele nostru? Sunt întrebări pe care e bine să le punem. Orice mediu, chiar și cel mai îndepărtat și impracticabil, poate deveni un spațiu în care să facem ca talanții să aducă roade”.
În realitate, a continuat Papa, nu există situații sau locuri care să fie închise la prezența și mărturia creștină”, care prin natura ei este deschisă. ”Această parabolă ne impulsionează să nu ascundem credința noastră și apartenența noastră la Cristos, să nu îngropăm Cuvântul Evangheliei, ci să le facem să circule în viața noastră, în relațiile și situațiile concrete, ca pe o forță care pune în criză, purifică și reînnoiește”. Același lucru este valabil și pentru iertare, pe care Domnul o dăruiește fiecăruia dintre noi mai ales prin sacramentul reconcilierii:
• ”Să nu o ținem închisă în noi înșine, dar să o lăsăm să-și desfășoare toată energia, care să facă să cadă acele ziduri pe care egoismul nostru le-a înălțat, care să ne facă să facem primul pas în raporturile blocate, să reluăm dialogul acolo unde nu mai este comunicare”.
Parabola din Evanghelie ne arată că Domnul nu dă la toți aceleași lucruri și în același fel: ”Ne cunoaște personal și ne încredințează ceea ce este just pentru noi. Dar în toți își pune aceeași imensă încredere. Dumnezeu are încredere în noi. Dumnezeu își pune speranța în noi. Acestea sunt pentru toți. Să nu-l dezamăgim, să nu ne lăsăm înșelați de teamă, dar la încredere să răspundem cu încredere”.
”Fecioara Maria – a spus Pontiful – întruchipează această atitudine la modul cel mai frumos și deplin. Ea a primit și acceptat darul cel mai sublim, pe Isus în persoană, și la rândul ei l-a dăruit umanității cu o inimă generoasă. Ei să-i cerem să ne ajute ca să fim slujitori buni și credincioși pentru a lua parte într-o zi la ”bucuria Domnului nostru”.
Papa a îndemnat pelerinii să citească deseori parabola talanților (Matei 25,14-30) și să se lase ajutați de Cuvântul lui Dumnezeu pentru un examen de conștiință cu privire la modul în care ne comportăm față de darurile lui Dumnezeu, dacă le păstrăm numai pentru noi sau le folosim și pentru ceilalți.
Primiți acum Binecuvântarea Apostolică a Papei Francisc, invocată duminică la rugăciunea ”Angelus” în Piața Sfântul Petru, binecuvântare ce ajunge pe calea undelor la toți cei care o primesc în spirit de credință.
Pornind de la parabola talanților, proclamată la Evanghelia duminicii în ritul roman sau latin, Sfântul Părinte a subliniat că talantul, a cărui sonoritate ne duce cu gândul la talent, nu se referă la calitățile individuale, ci la patrimoniul pe care Domnul îl încredințează oamenilor: Cuvântul său, Euharistia, credința în Tatăl ceresc, iertarea sa. Altfel spus, este vorba de toate ”bunurile sale prețioase” pe care noi suntem chemați să le facem să aducă roade. În această optică, groapa făcută în pământ de ”slujitorul rău și leneș” din parabolă, exprimă ”teama în fața riscului care blochează creativitatea și rodnicia iubirii”.
• «Isus nu cere de la noi să păstrăm harul său într-un seif (…) ci să-l folosim în avantajul celorlalți. Toate bunurile pe care noi le-am primit sunt pentru a le dărui celorlalți și în acest fel vor crește. E ca și cum ar spune ”Iată, aici, milostivirea mea, blândețea mea, iertarea mea: primește-le și folosește-te din plin”. Iar noi, ce am făcut cu ele? Pe cine am ”molipsit” cu credința noastră? Pe câte persoane le-am încurajat prin speranța noastră? Câtă iubire am împărțit cu aproapele nostru? Sunt întrebări pe care e bine să le punem. Orice mediu, chiar și cel mai îndepărtat și impracticabil, poate deveni un spațiu în care să facem ca talanții să aducă roade”.
În realitate, a continuat Papa, nu există situații sau locuri care să fie închise la prezența și mărturia creștină”, care prin natura ei este deschisă. ”Această parabolă ne impulsionează să nu ascundem credința noastră și apartenența noastră la Cristos, să nu îngropăm Cuvântul Evangheliei, ci să le facem să circule în viața noastră, în relațiile și situațiile concrete, ca pe o forță care pune în criză, purifică și reînnoiește”. Același lucru este valabil și pentru iertare, pe care Domnul o dăruiește fiecăruia dintre noi mai ales prin sacramentul reconcilierii:
• ”Să nu o ținem închisă în noi înșine, dar să o lăsăm să-și desfășoare toată energia, care să facă să cadă acele ziduri pe care egoismul nostru le-a înălțat, care să ne facă să facem primul pas în raporturile blocate, să reluăm dialogul acolo unde nu mai este comunicare”.
Parabola din Evanghelie ne arată că Domnul nu dă la toți aceleași lucruri și în același fel: ”Ne cunoaște personal și ne încredințează ceea ce este just pentru noi. Dar în toți își pune aceeași imensă încredere. Dumnezeu are încredere în noi. Dumnezeu își pune speranța în noi. Acestea sunt pentru toți. Să nu-l dezamăgim, să nu ne lăsăm înșelați de teamă, dar la încredere să răspundem cu încredere”.
”Fecioara Maria – a spus Pontiful – întruchipează această atitudine la modul cel mai frumos și deplin. Ea a primit și acceptat darul cel mai sublim, pe Isus în persoană, și la rândul ei l-a dăruit umanității cu o inimă generoasă. Ei să-i cerem să ne ajute ca să fim slujitori buni și credincioși pentru a lua parte într-o zi la ”bucuria Domnului nostru”.
Papa a îndemnat pelerinii să citească deseori parabola talanților (Matei 25,14-30) și să se lase ajutați de Cuvântul lui Dumnezeu pentru un examen de conștiință cu privire la modul în care ne comportăm față de darurile lui Dumnezeu, dacă le păstrăm numai pentru noi sau le folosim și pentru ceilalți.
Primiți acum Binecuvântarea Apostolică a Papei Francisc, invocată duminică la rugăciunea ”Angelus” în Piața Sfântul Petru, binecuvântare ce ajunge pe calea undelor la toți cei care o primesc în spirit de credință.
Sursa:ro.radiovaticana.va
