Papa Francisc a trimis un mesaj cu ocazia sesiunii publice a Academiilor Pontificale, organizată joi, 20 noiembrie 2014, la Roma de Academia Pontificală Internațională Mariană. Tema sesiunii din acest an, a XIX-a, are ca temă ”Maria, icoana infinitei frumuseți a lui Dumnezeu. Exortația «Marialis cultus» și magisteriul mariologico-marian al Fericitului Paul al VI-lea”. Lucrările sesiunii publice s-au desfășurat în prezența cardinalului Gianfranco Ravasi, președintele Consiliului Pontifical al Culturii, responsabil pentru academiile pontificale. Ședința academiilor își propune să marcheze 40 de ani de la promulgarea exortației apostolice a Fericitului Paul al VI-lea «Marialis cultus», publicată la 2 februarie 1974. În timpul sesiunii de lucrări, cardinalul secretar de Stat Pietro Parolin a înmânat în numele Sfântului Părinte Premiul Academiilor Pontificale pentru domeniul mariologiei.
În mesajul trimis participanților la sesiunea publică a academiilor pontificale Papa Francisc a subliniat ”marea iubirea față de Fecioara Maria” exprimată în atâtea momente ale pontificatului de predecesorul său, Fericitul Paul al VI-lea. După ce a însoțit personal formularea capitolului al VIII-lea din constituția dogmatică ”Lumen gentium” a Conciliului Vatican al II-lea, devoțiunea mariană a lui Paul al VI-lea s-a întipărit și în magisteriul său public, cum dovedesc cele două enciclice ”Mense maio” și ”Christi Matri”, și cele trei exortații apostolice dedicate Fecioarei Maria: ”Signum magnum”, ”Recurrens mensis october” și ”Marialis cultus”.
Paul al VI-lea a fixat nu întâmplător închiderea Conciliului Ecumenic Vatican II pentru ziua de 8 decembrie 1965, solemnitatea mariană a Neprihănitei Zămisliri, pentru ”a încredința Mariei soarta Bisericii, profund reînnoită în cadrul adunării conciliare”. Arătând întregii Biserici că Maria este ”Maica lui Dumnezeu și Maica noastră spirituală”, Paul al VI-lea adăuga cu acea ocazie: ”Nu putem încheia oare spirituala noastră ascensiune spirituală și acest salut final prin îndreptarea privirii noastre către această Femei smerită, Sora noastră și totodată Mama și Regina noastră cerească, oglinda curată și sacră a Frumuseții infinite? Și nu putem începe munca noastră post-conciliară în același fel? Frumusețea Mariei Neprihănite nu devine oare pentru noi un model inspirator, o speranță aducătoare de mângâiere?”. Zece ani mai târziu, la 16 mai 1975, același pontif intervenea la congresul mariologico-marian, organizat la Roma de Academia Pontificală Internațională Mariană cu ocazia Anului Sfânt. Cu acea ocazie, Paul al VI-lea s-a făcut promotorul, atât în domeniul cercetării mariologice cât și al pietății populare, al așa numitei ”via pulchritudinis” – calea frumuseții – itinerar de cercetare care pornește de la descoperirea și admirația devotată a frumuseții Mariei, considerată ca reflex al infinitei frumuseți a lui Dumnezeu însuși.
”În momentele cruciale și dificile pentru Biserică și omenire – remarcă Sfântul Părinte în mesaj – Paul al VI-lea se adresa întotdeauna Mariei, îndemnând poporul lui Dumnezeu să-i ceară mijlocirea și ocrotirea. De la ea cerea mai presus de toate darul păcii. Răsună mai actuale ca oricând cuvintele stăruitoare din scrisoarea enciclică ”Mense maio”: «Spre Maria, așadar, să se înalțe rugăciunile noastre stăruitoare, pentru a implora cu o tot mai mare ardoare și încredere harurile și favorurile ei. Ea care a cunoscut suferințele și zbuciumul de pe pământ, povara muncii zilnice, necazurile și lipsurile sărăciei, durerile Calvarului, să intervină pentru necesitățile Bisericii și ale omenirii; să asculte cu bunăvoință invocațiile de pace care spre ea se înalță din orice colț al pământului; să-i lumineze pe cei care conduc sorții neamurilor; să obțină ca Dumnezeu, care stăpânește vânturile și furtunile, să calmeze furtunile din inimile contrastante ale oamenilor și să ne dăruiască pace în timpurile noastre, pacea adevărată, aceea care este fondată pe temeliile de neclintit și durabile ale dreptății și iubirii» (nr. 11).
După Sinodul Episcopilor despre noua evanghelizare, în exhortația apostolică ”Evangelii gaudium” – continuă Papa Francisc – am încredințat la rândul meu drumul Bisericii mijlocirii materne și grijulii a Mariei, amintind tuturor credincioșilor că ”există un stil marian în activitatea de evanghelizare a Bisericii. Pentru că ori de câte ori ne îndreptăm privirea spre Maria, credem din nou în forța revoluționară a blândeții și afecțiunii. În ea vedem că smerenia și blândețea nu sunt virtuți de oameni slabi ci de oameni tari, care nu au nevoie de a-i maltrata pe ceilalți pentru a se simți importanți... Această dinamică de dreptate și blândețe, de contemplație și de mers înspre ceilalți, este ceea ce face din ea un model bisericesc pentru evanghelizare” (nr. 288).
”Să nu contenim, așadar, să învățăm de la Maria, să admirăm și să contemplăm frumusețea ei, să ne lăsăm conduși de ea care ne conduce întotdeauna la izvorul originar și la plinătatea frumuseții autentice și infinite a lui Dumnezeu, care s-a revelat nouă în Cristos, Fiul Tatălui și Fiul Mariei”.
Ca încurajare și sprijin pentru cei care se angajează să aducă o contribuție mariologică serioasă și validă, mai ales una care să parcurgă și să aprofundeze ”calea frumuseții” (via pulchritudinis), Pontiful a acordat Asociației Mariologice Interdisciplinare Italiene Premiul Academiilor Pontificale, în special pentru publicarea timp de peste 20 de ani a ”Revistei Theotokos”. În același timp, medalia pontificatului a fost acordată de Sfântul Părinte ”Centrului marian de difuziune culturală” din Mexic, unul din centrele congregației Servii Mariei.
În mesajul trimis participanților la sesiunea publică a academiilor pontificale Papa Francisc a subliniat ”marea iubirea față de Fecioara Maria” exprimată în atâtea momente ale pontificatului de predecesorul său, Fericitul Paul al VI-lea. După ce a însoțit personal formularea capitolului al VIII-lea din constituția dogmatică ”Lumen gentium” a Conciliului Vatican al II-lea, devoțiunea mariană a lui Paul al VI-lea s-a întipărit și în magisteriul său public, cum dovedesc cele două enciclice ”Mense maio” și ”Christi Matri”, și cele trei exortații apostolice dedicate Fecioarei Maria: ”Signum magnum”, ”Recurrens mensis october” și ”Marialis cultus”.
Paul al VI-lea a fixat nu întâmplător închiderea Conciliului Ecumenic Vatican II pentru ziua de 8 decembrie 1965, solemnitatea mariană a Neprihănitei Zămisliri, pentru ”a încredința Mariei soarta Bisericii, profund reînnoită în cadrul adunării conciliare”. Arătând întregii Biserici că Maria este ”Maica lui Dumnezeu și Maica noastră spirituală”, Paul al VI-lea adăuga cu acea ocazie: ”Nu putem încheia oare spirituala noastră ascensiune spirituală și acest salut final prin îndreptarea privirii noastre către această Femei smerită, Sora noastră și totodată Mama și Regina noastră cerească, oglinda curată și sacră a Frumuseții infinite? Și nu putem începe munca noastră post-conciliară în același fel? Frumusețea Mariei Neprihănite nu devine oare pentru noi un model inspirator, o speranță aducătoare de mângâiere?”. Zece ani mai târziu, la 16 mai 1975, același pontif intervenea la congresul mariologico-marian, organizat la Roma de Academia Pontificală Internațională Mariană cu ocazia Anului Sfânt. Cu acea ocazie, Paul al VI-lea s-a făcut promotorul, atât în domeniul cercetării mariologice cât și al pietății populare, al așa numitei ”via pulchritudinis” – calea frumuseții – itinerar de cercetare care pornește de la descoperirea și admirația devotată a frumuseții Mariei, considerată ca reflex al infinitei frumuseți a lui Dumnezeu însuși.
”În momentele cruciale și dificile pentru Biserică și omenire – remarcă Sfântul Părinte în mesaj – Paul al VI-lea se adresa întotdeauna Mariei, îndemnând poporul lui Dumnezeu să-i ceară mijlocirea și ocrotirea. De la ea cerea mai presus de toate darul păcii. Răsună mai actuale ca oricând cuvintele stăruitoare din scrisoarea enciclică ”Mense maio”: «Spre Maria, așadar, să se înalțe rugăciunile noastre stăruitoare, pentru a implora cu o tot mai mare ardoare și încredere harurile și favorurile ei. Ea care a cunoscut suferințele și zbuciumul de pe pământ, povara muncii zilnice, necazurile și lipsurile sărăciei, durerile Calvarului, să intervină pentru necesitățile Bisericii și ale omenirii; să asculte cu bunăvoință invocațiile de pace care spre ea se înalță din orice colț al pământului; să-i lumineze pe cei care conduc sorții neamurilor; să obțină ca Dumnezeu, care stăpânește vânturile și furtunile, să calmeze furtunile din inimile contrastante ale oamenilor și să ne dăruiască pace în timpurile noastre, pacea adevărată, aceea care este fondată pe temeliile de neclintit și durabile ale dreptății și iubirii» (nr. 11).
După Sinodul Episcopilor despre noua evanghelizare, în exhortația apostolică ”Evangelii gaudium” – continuă Papa Francisc – am încredințat la rândul meu drumul Bisericii mijlocirii materne și grijulii a Mariei, amintind tuturor credincioșilor că ”există un stil marian în activitatea de evanghelizare a Bisericii. Pentru că ori de câte ori ne îndreptăm privirea spre Maria, credem din nou în forța revoluționară a blândeții și afecțiunii. În ea vedem că smerenia și blândețea nu sunt virtuți de oameni slabi ci de oameni tari, care nu au nevoie de a-i maltrata pe ceilalți pentru a se simți importanți... Această dinamică de dreptate și blândețe, de contemplație și de mers înspre ceilalți, este ceea ce face din ea un model bisericesc pentru evanghelizare” (nr. 288).
”Să nu contenim, așadar, să învățăm de la Maria, să admirăm și să contemplăm frumusețea ei, să ne lăsăm conduși de ea care ne conduce întotdeauna la izvorul originar și la plinătatea frumuseții autentice și infinite a lui Dumnezeu, care s-a revelat nouă în Cristos, Fiul Tatălui și Fiul Mariei”.
Ca încurajare și sprijin pentru cei care se angajează să aducă o contribuție mariologică serioasă și validă, mai ales una care să parcurgă și să aprofundeze ”calea frumuseții” (via pulchritudinis), Pontiful a acordat Asociației Mariologice Interdisciplinare Italiene Premiul Academiilor Pontificale, în special pentru publicarea timp de peste 20 de ani a ”Revistei Theotokos”. În același timp, medalia pontificatului a fost acordată de Sfântul Părinte ”Centrului marian de difuziune culturală” din Mexic, unul din centrele congregației Servii Mariei.
Sursa:ro.radiovaticana.va
