„Isus le-a zis: «Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu,şi odihniţi-vă puţin.» Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.” – Marcu 6:31
Inima noastră este foarte inteligentă. În fiecare zi, ea pompează în tot organismul suficient de mult sânge pentru a umple un vagon-cisternă. La fiecare 24 de ore, consumă suficient de multă energie pentru a excava 20 de tone de cărbune și a le transporta pe o platformă înaltă de 2 metri. Inima execută acest incredibil volum de muncă timp de 50, 70 sau poate 90 de ani.
Dr. Walter B. Cannon, de la Harvard Medical School, explică acest proces: „Cei mai mulţi oameni își imaginează că inima funcţionează tot timpul. În realitate, există o perioadă clară de odihnă după ecare contracţie. Atunci când inima are un puls regulat de 70 de bătăi pe minut, ea nu lucrează de fapt decât 9 ore din 24. Per total, perioadele de odihnă cumulează 15 ore pe zi.”
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Winston Churchill, în vârstă de aproape 70 de ani, era capabil să muncească 16 ore pe zi, conducând acţiunile Imperiului Britanic pe timp de război. O performanţă fenomenală. Secretul său? Lucra în pat în ecare dimineaţă până la ora 11: citea rapoarte, dicta ordine, dădea telefoane și ţinea conferinţe importante. După masa de prânz, se întorcea în pat și dormea o oră. Seara se întorcea din nou în pat și mai dormea 2 ore, înainte de a lua cina la ora 8. El nu vindeca epuizarea. El o prevenea. Pentru că se odihnea des, era capabil apoi să continue să lucreze, proaspăt și eficient, mult timp după miezul nopţii.
