Nu întotdeauna „prudenţa” este prudentă. Din prudenţă, adevărul nu poate să fi trădat, pretinzând că eroarea ar avea aceleaşi drepturi ca adevărul.
Virtutea prudenţei ne face să alegem calea cea mai bună pentru a atinge scopul pe care-l dorim şi la care vrem să ajungem. A sta cu mâinile în sân nu reprezintă nici o cale şi, din acelaşi motiv, este ceva deloc prudent.
Prudenţa nu poate fi contrară carităţii. A nu-l ajuta să iasă din greşeală pe cel care greşeşte, este o lipsă de caritate, iar dacă este lipsă de caritate, nu este prudenţă.
E nevoie de sinceritate şi de curaj pentru a nu confunda prudenţa cu laşitatea.
Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro